![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
Viitorul lumii in viziunea scriitorilor
Articol postat de Alex Sima
***** Am terminat de citit Linistea Universului (1993), o antologie a lui Gianfranco de Turris, bunul prieten al lui Ion Hobana. Cartea e structurata pe 3 capitole mari (Cum, Cand, Unde) si un mini-capitol explicativ (De ce). Se intrevede astfel si adevarata profesie a scriitorului, cea de jurnalist.
***** Dar despre autor si povestirile sale, in postul urmator.
***** In Umbra uriasului, Umbra marionetelor, Umbra Hegemonului si Umbra lui Ender, Orson Scott Card face din nou dovada ca e unul dintre cei mai mari scriitori contemporani de science fiction. Toate cele 4 carti urmaresc destinul lui Bean (plus cel al altor elevi din Scoala de Lupta), micutul personaj aparut la mijlocul primei carti din “seria lui Ender”, si anume Jocul lui Ender.
***** Daca e sa il admir pe Card pentru ceva in mod deosebit, cred ca as alege abilitatea sa de a crea lumi speciale, pline de detaliu, comparabile cu cele nascocite de Tolkien, Herbert sau Asimov. Povesti ce se intind si se intrepatrund, capatand proportii cu adevarat epice.
***** Dar despre toate astea altadata.
***** Acum vreau sa scriu despre un lucru care m-a izbit, si anume asemanarea unor idei de baza din povestile italianului din anii ‘60, cu cele din “seria umbrelor”, scrisa relativ recent de Orson Scott Card.
***** In capitolul “Unde” avem parte de scurte povesti cu iz geo-politic, influentate de starea generala de neliniste din anii respectivi in Italia, de curentele comunismului si fascismului, de rebeliune, in care sunt puse in scena diferite scenarii:
– Rusii incearca sa cucereasca Italia prin masinatiuni subtile;
– Comunismul invinge si incet, incet, religia dispare, cea din urma reduta fiind cucerita odata cu moarta ultimului Papa si anexarea teritoriilor Vaticanului;
– O noua doctrina politica prinde aripi, cea a programarii. Astfel, oamenii ajung sa aiba programul zilnic scris pe o foaie si nu trebuie decat sa il urmeze;
– China devine singura super-putere militara dupa ce infrange Rusia, Statele Unite cuceresc Cuba si isi stabilesc bastioane in Taiwan si Japonia; India ia Casmirul; Europa devine confederatie; In America Latina pornesc lupte in masa; In Africa e haos; Iar toate astea duc in cele din urma la un razboi general; Un ultim razboi atomic.
***** In “Umbre” (1999-2005), Card isi imagineaza o lume care isi da seama de importanta antrenarii elitelor militare si politice. Masele sunt controlate de o mana de oameni si viitorul planetei sta in balanta. Pentru cine nu a citit Jocul lui Ender (1985), povestea pe scurt si foarte simplificata e urmatoarea: Armata antreaneaza mici genii militare recrutate din toata lumea, pentru a respinge un atac extraterestru. In seria lui Ender, atacul e respins si acesta, devenit cel mai mare strateg al Pamantului, isi urmeaza propriul drum plecand intr-un exil galactic auto-impus. Umbrele il urmaresc pas cu pas pe cel care a fost mana dreapta si solutia de rezerva, domnul Fasole (sau bob de fasole).
***** Dupa ce diverse tari achizitioneaza serviciile elitei create de armata si ajunsa acum la adolescenta, se ajunge la o situatie stranie, in care fostii camarazi sunt pusi sa se lupte unii cu altii, iar loialitatea lor e pusa mereu la indoiala de toate taberele.
***** China se lupta cu Rusia si India, Statele Unite sunt pasive, India e prinsa la mijloc intr-un cleste format de Taiwan si China, la care se adauga o alianta stranie cu tarile musulmane. Peste tot se fac jocuri politice, scenarii, incercari de asasinare a liderilor. Toata lumea se bate cu vecinii acolo unde au existat renumitele “butoaie de pulbere” de care auzim indiferenti din cand in cand pe la televizor.
***** Si iata cum totul e la fel, cum totul va fi la fel. Cum scriitorii isi lasa imaginatia sa zburde, prezentand diferite scenarii, plauzibile sau improbabile, iar din cand in cand unele dintre ele se si indeplinesc. Nu chiar cu aceeasi frecventa cu care se indeplinesc previziunile lui Jules Verne, dar cu una suficienta pentru a ne arata ca mintea umana e indeajuns de puternica pentru a vedea in viitor suficient de departe incat sa poata preveni anumite probleme. Un numar relativ mic de oameni e la curent cu miscarile de forte, cu pregatirile de invazii, de revolutii, de razboaie civile, toate in numele necesitatilor economice sau idealismului religios.
***** Dar noi toti putem face o pauza si sa ne gandim ce ar insemna pentru noi toate astea. Mai e putin si se implinesc 20 de ani de la ultima fierbere in care au fost implicati romanii. Ce ne-am face si cum am reactiona daca numai o parte infima din relatiile intre tari ar evolua atat cat sa degenereze in violente, iar noi ne-am afla in mijloc. Kosovo si Cecenia au fost destul de departe. Dar Transnistria e putin mai aproape. Extremistii maghiari vor Ardealul. Clasa politica din romania e atat de absorbita de masinatiuni interioare, sau atat de inapta, incat daca maine ar izbucni un razboi pe scara larga, nu ar putea sa isi aleaga o parte, si probabil ar repeta isprava schimbarii de aliati din ultima confruntare majora, in functie de cum bate vantul.
***** Pana una alta, va recomand si mica (330 pagini) Liniste italiana, dar si cele 2 serii ale lui Card (Ender si Bean), care insumeaza cateva mii de pagini. Umbrele au aparut “mai acusica” si cred ca inca le gasiti in librarii. Pentru restul e necesara o excursie la anticariate. Toate au aparut sub manuta obladuitoare a Editurii Nemira.
Subiecte: _Autor: Gianfranco de Turris, _Autor: Orson Scott Card, _Comentator: Alex Sima, Editura: Nemira | 2 Comentarii »
Carson McCullers – In vara aceea verde (The Member of the Wedding)
Articol postat de Alex Sima
Autor: Carson McCullers
Titlu original: The Member of the Wedding (Tradusa la noi: In vara aceea verde)
Aparuta in anul: 1946
***** Cand ma mananca, trebuie sa ma scarpin. Asa mi s-a intamplat si cu romanul asta, pe care am inceput sa-l citesc dupa ce mi-a fost laudat de prietena, iar apoi descris drept plictisitor si abandonat dupa 15 pagini, tot de ea.
***** Curiozitatea se plateste. N-am avut ce face si m-am apucat de citit. Nu e o carte scrisa prost. E adevarat, am citit carti incredibil de proaste fata de cea de fata, dar am aruncat un ochi si pe “povestiri” scrise de tineri sub 20 de ani care ii sunt net superioare. Aceasta este in schimb una dintre cele mai anoste carti pe care le-am citit in viata mea. Ma repet ca sa fiu sigur ca transmit mesajul. Degeaba a castigat premii, degeaba s-au facut piese de teatru dupa ea, iar acum cativa ani chiar si un film. Pana si Tree Channel e mai palpitant.
***** E o carte pe care daca o citesi cand ai 15 ani si se mai intampla sa fii si fata, ai cam pus-o. Iti poate distruge viata. Te poti apuca de baut, fumat, droguri, baieti, orice numai sa scapi de impresia lasata in urma lecturii. Atat de deprimata mi s-a parut biata eroina, incat trairile ei transced tiparitura in sine, devenind molipsitoare.
***** In plus, nu pricep deloc tendinta romanilor de a traduce “fantezist” titlurile cartilor. Ce are a face vara verde cu membrul nuntii? Hai, sa presupunem ca nu suna bine un titlu care contine cuvantul “membru”, dar poate mai inspirat era Nuntasa.
***** As povesti actiunea cartii, dar ar suna la fel de sec si tern ca romanul. Asa ca ii dedic o singura fraza: O fata necajita (si fara mama) cauta acceptarea “celor mari”, saturata de copiii de aceeasi varsta, care nu i se mai par de nasul ei, in tot acest timp avand fantezii ca va fi infiata de fratele ei mai mare odata ce acesta se va insura, gasindu-si astfel o familie adevarata. Restul sunt doar artificii scriitoricesti menite sa lungeasca o poveste ce ar fi trebuit sa tina maxim 20 de pagini.
***** Sfat: Daca nu sunteti (sau nu vreti sa fiti) intr-o dispozitie de taiat venele, ocoliti pe cat posibil aceasta lectura.
Subiecte: _Autor: Carson McCullers, _Comentator: Alex Sima | Nici un comentariu »
Initiatul (lu’ peste)
Articol postat de Alex Sima
Autori: Katherine Kurtz si Deborah Turner Harris
Titlu: The Adept (tradus in Initiatul)
A aparut in anul: 1991 la ei si in 1994, la noi.
***** Eroul principal e un nene bogat, frumos si destept, de care amandoua scriitoarele probabil ca s-au indragostit. Mana dreapta e un artist talentat, pe care doamnele l-ar fi bagat in seama doar pentru o aventura de o noapte.
***** Si baietii astia doi pornesc intr-o serie de aventuri care e atat de naspa, incat mi-a adus aminte de unele din cartile “politiste” de dinainte de ’89, pe care am avut placerea sa le gasesc in diverse biblioteci atunci cand eram mai mic.
***** Se bat ei in stanga si in dreapta si rezolva mistere folosind chestii parapsihologico-paranormalo-magice, cat si un simt detectivistic a la Scooby Doo, apoi mai fac si pauze.
***** Printre aduceri aminte din vieti trecute, printre teorii despre reincarnare si despre vesnica batalie dintre bine si rau, nici nu stiu cum s-au scurs cele 319 pagini. Dar am rasuflat usurat. Pacat ca se termina ca si cum autoarele ar trage speranta sa faca o urmare. Nu m-am interesat sa vad daca pana la urma au facut-o sau nu. Am considerat ca nu merita efortul.
***** Pe voi va sfatuiesc sa nu il faceti nici macar pe acela de a citi aceasta carte, decat daca eventual vreti ceva asa, usor, de citit in tren.
Subiecte: _Autor: Deborah Turner Harris, _Autor: Katherine Kurtz, _Comentator: Alex Sima | 1 Comentariu »
Concerning english stuff
Articol postat de Alex Sima
***** I will try to translate as often as I can the things I’m posting in romanian. I’m planning to make a separate all english blog soon, but until then I will use this method.
***** If you want me to review a book, just send me a message and we’ll see what we can do about it.
Subiecte: English | Nici un comentariu »
Clayton Emery – Proscrisii
Articol postat de Alex Sima
Autor: Clayton Emery
Titlu: Outcasts (tradus in Proscrisii)
A aparut in anul: 1990 la ei si in 1993, la noi.
***** Cred ca am citit-o prima oara prin ’95, dar de curand am dat de ea in biblioteca unui cunoscut. De fapt, de-a lungul anilor, am tot intalnit-o pe ici, pe colo.
***** Se pare ca Emery a scris 190 de pagini de fantezie de nota 10, pe care daca te prinde povestea si nu ai altceva de facut, le poti termina intr-o singura zi. Proscrisii face parte dintr-o serie mai mare, Runeswords, cu carti scrise de mai multi autori. Am citit inca vreo 2 “urmari”, dar nu au fost la fel de antrenante. Poate doar Sabia lui Skryling, scrisa de Rose Estes si Tom Wham.
***** Actiunea seamana cu cea a unui joc RPG, partyul fiind format de un elf, un troll, o domnisoara magician (vrajitoare, ma rog…) si un taran reprofilat in soldat. Membrii gastii evolueaza pana la finalul cartii, atat individual, cat si ca grup, iar abilitatile lor cresc odata cu ei.
***** Foarte antrenanta, o recomand cu nostalgie, desi doar pe la anticariate sau pe la prietenii pasionati de genul fantasy o mai puteti gasi.
Subiecte: _Autor: Clayton Emery, _Comentator: Alex Sima | 6 Comentarii »
Bine v-am gasit
Articol postat de Alex Sima
***** Citesc destul de mult pentru ca imi place sa fac asta. Despre carti nu am scris mult, pentru ca pana acum nu am avut un loc special pentru asta. Acum am, asa ca voi face niscai “reviews” cartilor ce mi-au trecut prin fata ochilor de-a lungul anilor. Nu vreau sa par un mic geek, dar sunt multe. Daca as scrie intr-un ritm de un review pe zi, tot mi-ar lua ani. Nici nu-mi dau seama cand am avut timp de ele.
***** Am citit mult SF si Fantasy, dar si carti “clasice”, ce pot fi gasite prin bibliotecile vechi ale majoritatii romanilor si care acum ajung incet, incet, pe la anticariate sau la reciclare. Daca ma gandesc bine, am citit orice mi-a picat in mana.
***** Asa ca… o sa incep cu cele mai recente, apoi o sa fac o selectie bazata pe calitate. Nu o sa le dedic decat putine randuri celor proaste. Multe le-am si uitat. Din cand in cand, o sa scriu si despre ultimele aparitii, daca voi considera ca merita. Dar in principal, o sa imi aduc aminte ce am citit si o sa recomand ce mi-a placut in mod deosebit. Cine stie, poate dau cuiva un pont despre o carte care-i va schimba mentalitatea sau viata.
Subiecte: _Comentator: Alex Sima | 3 Comentarii »
