![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Flavius Ardelean – Miasma | Pagina principala | Lavinia Calina – Copiii intunericului »
Elena Ferrante – Povestea noului nume
Articol postat de George Motroc
Elena Ferrante este un caz interesant si rar, daca nu chiar unic in literatura europeana contemporana: nu se stie cine se ascunde in spatele acestui pseudonim literar, dar cartile sale sunt citite, comentate, se vand si sunt traduse in tot mai multe limbi, asa cum se intampla cu tetralogia ei napoletana, din care apare acum in romaneste si cel de-al doilea volum, ,,Povestea noului nume”, in 2016, tot la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei. Acest volum incepe cu un indice al personajelor si cu referiri la intamplarile primului volum, de fapt o utila reamintire atat pentrua cei care au citit primul volum, dar mai ales pentru cei asemenea mine care abia acum o descopera pe Elena Ferrante.
Prima scena a romanului inseamna si primul soc produs cititorului din cauza faptului ca scena maritisului Lilei nu este nici pentru aceasta o scena a bucuriei, asa cum nu este un prilej de bucurie nici pentru prietena ei, Elena. Prima are o iesire nervoasa, trecuta cu vederea de catre sotul napoletan care doreste sa evite un scandal intr-un asemenea moment, iar, paradoxal, mult mai interesata de ceremonia ca atare este prietena ei, Elena; sentimentele ei sunt un amestec de invidie, curiozitate si furie, fapt pentru care ea devine atat de captivata incat uita complet de logodnicul ei, iar acesta ii face la final o scena de gelozie desprinsa parca din filmele italiene clasice. Surprinzatoare este reactia ei, si care dezvaluie pentru cititor adevaratele raporturi de forta dintre ei: el ii reproseaza aroganta, se simte chiar complexat de statul social si cultural al fetei, dar… redevine italian, atunci cand o ameninta cu o crima pasionala in cazul in care va fi inselat, iar discursul sau este asemenea unui suvoi in care se amesteca amenintarile si rugamintile: ,,Lenu, uita-te in ochii mei: tu crezi ca-mi poti ordona in mod autoritar, tu crezi ca eu nu sunt in stare sa spun de-ajuns, dar te inseli, stii totul, dar nu stii ca daca acum iesi cu mine pe usa aia, daca acu’ eu iti zic bine si plecam, dar apoi aflu ca te vezi la scoala cu imputitu’ cela de Nino Sarratore, eu te omor, Lenu, te omor, si asa ca gandeste-te, lasa-ma aici imediat, coplesit de disperare, lasa-ma, ca e mai bine pentru tine…”
Nici macar noaptea nuntii nu devine o scena a bucuriei legitime si asteptate, ci seamana mai mult cu o siluire… legala, actul unui barbat care stie ce i se cuvine, care isi cere drepturile si devine violent daca este refuzat, astfel incat, in cele din urma, sotia il accepta cu dezgust si indiferenta, dupa ce ii spusese la inceput un categoric, neverosimil si aparent dezarmant ,,Nu te vreau”
Actiunea te prinde, celelalte pagini despre intamplarile unei casnicii ratate se citesc pe nerasuflate, fara sa te mai poti opri pana la final; mai mult decat atat, am simtit apoi nevoia sa si recitesc cateva fragmente pentru a retrai si intelege mai bine ceva din farmecul si complexitatea unei povesti de dragoste in stil italian…
Finalul este si el unul tipic italian, altfel spus Elena Ferrante ramane consecventa acelei mentalitati traditionale italienesti in ceea ce priveste familia: fata frumoasa, inteligenta dar si independenta, chiar capricioasa si care refuza in mod sistematic sa-si asculte sotul, preferand sa-si urmeze glasul inimii, confundand pasiunea cu dragostea, va fi pedepsita in mod exemplar: eroina, spre uluiala ,,sorei” sale mai sarace, isi paraseste sotul pentru amantul ei si accepta, dupa plecarea de acasa, un statut umil- o simpla muncitoare intr-o fabrica cu o viata redusa la munca istovitoare de dimineata pana noaptea… Nu-i mai putin adevarat ca, in pur spirit italian, aflam abia spre final ca nici sotul nu era chiar usa de biserica, iar prin faptul ca amanta i-a locul in casa sa sotiei plecate, devenind la randul ei sotie legala mai tarziu, ii inchide orice posibilitate de intoarcere primei femei, pentru care viata devine o lunga si plina de resemnare penitenta…
,,Povestea noului nume” este o carte tulburatoare care A MERITAT o noapte de insomnie si care devine astfel recomandarea mea pentru noptile sau serile voastre fara somn, din aceasta iarna…
Cartea se poate comanda, la un pret promotional, de pe site-ul Editurii Trei.
| Autor: | Elena Ferrante | An aparitie: | 2016 |
| Titlu: | Povestea noului nume | Pret: | 33,75 |
| Nr. pagini: | 488 | Editura: | Pandora M |
Subiecte: _Autor: Elena Ferrante, _Comentator: George Motroc, Editura: Pandora M | Nici un comentariu »
