![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Corina Ozon – Pana cand ma voi vindeca de tine | Pagina principala | Elena Ferrante – Povestea noului nume »
Flavius Ardelean – Miasma
Articol postat de George Motroc
Flavius Ardelean este un scriitor tanar de care, destul de probabil, ati auzit putin sau chiar deloc, dar care face parte din acea categorie rara de scriitori care te impresioneaza prin scriitura, de la primele randuri, de la prima scena a romanului sau numit ,,Miasma”, aparut in anul 2016, la Editura Herg Benet; tot de pe site-ul editurii am aflat si cateva informatii despre autor: ,,A lucrat in domeniul editorial în Romania (Art, Nemira, Elefant, Cartepedia) si Marea Britanie (Kudos Innovations). Este autorul a sase carti publicate la Herg Benet, pentru care a primit doua premii Tiuk! si un premiu Vladimir Colin, si a tradus romane din germana si engleza pentru editurile Millennium Books si Paladin. In 2013 romanul „Imblanzitorul apelor” a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun debut european in cadrul Festival du Premier Roman din Chambery, Franta, iar in 2016 Flavius Ardelean a fost nominalizat la premiul Tanarul Prozator al Anului în cadrul Galei Tanarului Scriitor 2016 pentru romanul „Scarba sfantului cu sfoară rosie”. Din septembrie 2016 este membru afiliat al asociatiei internationale Horror Writers Association.”
,,Miasma” aduce in fata cititorului, treptat, o lume populata de personaje stranii, dar, totusi, macar partial inofensive; din aceasta prima categorie pot fi mentionate primele personaje introduse in scena, precum ,,un biet ars lepadat de cine stie cine pe treptele bisericii, luat de Sarban in grija sa si adoptat de acesta ca pe propriul sau fiu” ceea ce va starni mai tarziu curiozitatea si superstitiile oamenilor locului; singuraticul farmacist Alambiq care are ,,o pipa lunga cat bratul unui copil” si pe care multi localnici ,,il priveau stramb, ba ca-i nebun ca taica-sau, ba ca-i invechit, slujitor umil al hapurilor sale, ba ca era vrajitor” si chiar daca, de ochii celorlalti, ,,parca toti se rusinau sa treaca pe la el, dar tot o faceau, pe furis, cu pretexte care mai de care”; Lili, fata care il viziteaza si ea pe Alambiq pentru o potiune magica care sa-i aduca fizicul dorit si fericirea. Discutia dintre cei doi se termina cu un vis diferit pentru fiecare, fata este singura care are raspunsul la ceea ce intreg satul ar fi vrut sa stie- il vede pe Ars, frumos si tanar, asa cum era el inainte de a fi mutilat, iar Alambiq adoarme, in atelierul sau, gandind un altfel de final, pasnic si total opus de ceea ce se va intampla: ,,Alambiq mai zambi o vreme, apoi atipi si visa ca era la brutaria lui Grundish si ca cerea o paine si ca, prin usa intredeschisa, vedea sobolani mari cat oamenii purtand sorturi albe si framantand de zor la coca.”
Fiecare personaj inseamna o poveste cu un destin aparte care se dezvaluie treptat prin acumularea de noi detalii sau prin introducerea in scena de noi personaje, cea de-a doua categorie, fiind cea a celor malefice sau aflate sub influenta raului; acestea ataca toata aceasta lume aparte si straveche, parca atemporala, in care binele si raul coexista, o lume apocaliptica populata nu numai de oameni, dar si de neoameni, spre exemplu un povestitor sadic care stie sa-i farmece atat de mult pe cei care il asculta incat acestia se declara gata sa plateasca orice pret pentru a afla finalul, fara a banui macar o clipa ca pretul cerut va fi cel suprem si ei vor fi omorati, fete adormite si care nu se mai pot trezi dintr-o ,,cauza ne’lumeasca” din somnul lor transformat in boala continua, de omul-larva sau de oamenii-sobolani.
Finalul cartii lui Flavius Ardelean este unul apocaliptic in care oamenii-sobolani sau mai bine zis sobolanii care inteleg limba oamenilor invadeaza si iau in stapanire lumea vazuta; lupta cu ucenicii cuvantului, termen cu trimitere biblica, va fi arbitrata de un alt personaj straniu- omul cu cap de cal care decide, asemenea unui demiurg, si finalul; totul se va incheia cu un incendiu de proportii biblice care distruge, dar si purifica totul in aceasta ,,ultima noapte a lumii”. Iata, drept invitatie la lectura, dar si in loc de orice alta concluzie, un mai lung si ultim citat din aceasta carte stranie si aparte, asa cum putine exista in literatura romana contemporana: ,,Omul cu cap de cal facu doi pasi in spate, intra in umbra, de unde urmari intregul spectacol. O batalie inegala se isca in lazaret, unde oamenii-sobolani muscau si smulgeau din ucenicii cuvantului si le scuipau ramasitele pe podea. Nu dura mult si totul lua sfarsit cand mana omului cu cap de cal se intinse din bezne, lua opaitul de pe perete si-l tranti intre ei. Focul se agata mai intai de straiele cenusii ale ucenicilor, apoi ciupi din blanurile imputite ale sobolanilor, care incepura sa urle ingrozitor, tavalindu-se, zvarcolindu-se. Apoi musca din ce era in jur, cate un pic din Lume se aprindea si, cand bezna colturilor fu spulberata de lumina flacarilor, fu limpede ca omul cu cap de cal disparuse prin cai ascunse ale umbrelor inaintate ca acestea sa se inchida in calea luminii. Dar nu mai era nimeni acolo sa vada asta, doar focul ce musca flamand din lazaret, sarind grabit apoi din casa in casa, ca un popritor ultim ce-si cere marea dare, cea de pe urma.”
Puteti comanda cartea, la pret promotional, de pe site-ul Editurii Herg Benet.
| Autor: | Flavius Ardelean | An aparitie: | 2016 |
| Titlu: | Miasma | Pret: | 29 lei |
| Nr. pagini: | 428 | Editura: | Herg Benet |
Subiecte: _Autor: Flavius Ardelean, _Comentator: George Motroc, Editura: Herg Benet | Nici un comentariu »
