![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Dominic Walliman, Ben Newman – Profesorul Astro Cat si Frontierele Universului | Pagina principala | Flavius Ardelean – Noumenoir »
Ion Marculescu – Turnul
Articol postat de George Motroc
Astazi, de Sfantul Ion, mi-am propus sa (re)citesc dimineata si sa scriu pe seara cateva cuvinte despre Ion Marculescu, unul dintre reprezentanţii importanti ai Şcolii de la Târgovişte si cel care a publicat, la Editura Trei, in 2016, cel de-al doilea volum din jurnalul sau – ,,Turnul”. De ce ,,Turnul”? Titlul a fost ales dupa o poveste care exista intr-un jurnal regasit – ,,un caiet maro ingalbenit de timp, impregnat cu puternic miros de vechi si de soareci, pe care l-am regasit intamplator si in care, aproape cu cincizeci de ani in urma, facusem cateva incercari literare.”
„Destinatia Turnului? Nimeni nu o cunoaste sau nimeni nu vrea sa vorbeasca despre aceasta. Atata doar că la parter, pe o piatră veche, afumata, fixată cu mortar în perete, abia daca se vad urmele unor litere de neinteles. Unii spun ca acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam asa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, asa ca, dupa lungi dezbateri si interpretari, s-a ajuns la concluzia ca sus trebuie sa fie ceva unde oamenii se simt bine si cine urca nu-si mai doreste sa se intoarca.”
Multe intamplari, chiar daca pot sa para la prima vedere niste simple ,,glume” sau eventual niste mici istorii care reusesc sa scoata din anonimat, macar pentru scurt timp, niste personaje la randul lor anonime, ele au si o valoare simbolica pentru ca spun ceva esenta lumii in care am trait si continuam sa (supra)vietuim, o oglinda ciobita, dar nu mai putin tulburatoare sau verosimila… Galeria personajelor episodice, dar pline de pitoresc este numeroasa, o lume de umbre care nu va mai exista peste veacuri decat prin actul reamintirii si al povestirii pentru ceilalti; iata doar cateva exemple: ,,talentatul poetul zis Ica”, Grigore, cel care ,,intr-o dimineata a plecat acolo unde, zicea el, nu e nimic”, Dumitru, nea Fane, nea Manole- ,,un batranel cu o mustata ca de soarece plouat, dar tare cumsecade, ca era poet”, prietenul Valeriu Popescu care i-a vandut, de fapt cumparat tablourile, Gogustan care cauta un leac impotriva uitarii, dracul ascuns in clopotnita, de fapt vacarul Radu- ,,cel mai mare betivan pe care l-a dat omenirea”, domnul Pargu- invatatorul sau, ,,un sfant” dar care ,,nu ezita niciodata sa foloseasca si nuiaua”, colegul Nicu Purice pe care ,,il urmam chiar daca ar fi fost sa ne duca in iad” sau despre ,,un personaj universal, Gogu” etc.
Dincolo de tonul aparent glumet, plin de umor si de (auto)ironie, in spatele oricarei jumatati de zambet naratorul-personaj se ascunde o neliniste existentiala cristalizata intr-o interogatie filosofica si o invitatie la reflectie… Spre exemplu, constient ca exista un ceas personal al apocalipsei, diferit pentru fiecare, scriitorul targovistean rastoarna aceasta perspectiva uzuala si se intreaba retoric, de fapt ne intreaba si ne propune un scenariu halucinant si grotesc: ,,Ce s-ar fi intamplat si cum ar fi fost viata noastra daca am fi murit mai des, de exemplu in fiecare zi! Cate spaime zilnice! Cate pareri de rau! Cat chin pe cei apropiati ajunsi la disperare ca a trebuit sa te inmormanteze de atatea ori! Si cata cheltuiala! Ca sa nu mai vorbim de inghesuiala de la cimitire si de la usile bisericilor napadite de navala zilnica a mortilor! Chiar si planeta asta pe care locuim ar fi devenit de nerecunoscut, ar fi fost un imens svaiter din cauza gropilor in care sa fie bagati mortii.”
In competarea citatului de mai sus, exista si o intamplare, nu stiu daca partial sau total fictionala, dar care trebuie si ea neaparat citata, pentru a intelege mai bine stilul scriitorului: ,,A facut valva cazul unuia care, la scurt timp dupa ce a murit de-a binelea, s-a dus ca omul la el acasa, dar nu l-a mai primit nevasta. Fugi de-aici strigoiule! se pare ca i-ar fi strigat ea. Dar ce, tu esti mai breaza? a intrebat-o el. Tu ai murit inaintea mea, proasto! Habar n-ai ca ai murit! Curva dracului! El ii adresase pe nedrept acel cuvant rusinos banuind ca nenorocita si-o fi gasit vreun handralau prin cimitir.”
In aceasta lume a umbrelor si a simulacrelor exista si alte categorii, mult mai tragice, formate din ,,cei care nu s-au nascut s-au nascut morti” si, mai ales, din ,,cei care nu s-au nascut niciodata”: ,,Cat despre cei care nu s-au nascut niciodata, imi este mult mai greu, infinit mai greu sa vorbesc. Vai de viata lor! Vai de suferintele lor! Cum ar putea ei sa traiasca daca nu s-au nascut niciodata? Cum? In ce fel isi imagineaza ei cum e sa te nasti? Ce cred ei despre moarte daca nu s-au nascut si nici nu exista vreo perspectiva pentru ei? Ce pot spune ei cuiva care-i intreaba cine esti tu omule? Oare ce cred inteleptii lumii despre astfel de oameni? Dar inteleptii celor care nu s-au nascut niciodata, ce cred ei insisi despre ei? Mai ales ca, nenascandu-se niciodata, nici n-au cum sa moara, n-au cum sa se tanguiasca de frica mortii si niciunuia dintre ei, nu-i va trece prin minte panseuri despre cat de tragic este destinul nostru, al tuturora!”
Toate aceste povesti, niste cioburi disparate care formeaza o oglinda, fie si una ciobita (a se citi disparata si diversificata) care dobandeste o valoare literara, devenind o mitologie personala, un topos literar care poarta o semnatura inconfundabila a celui care este unul dintre ultimii reprezentanti de marca ai Scolii literare de la Targoviste: ION MARCULESCU.
Cartea se poate comanda la un pret promotional, de pe site-ul Editurii Trei.
| Autor: | Ion Marculescu | An aparitie: | 2016 |
| Titlu: | Turnul | Pret: | 21.75 lei |
| Nr. pagini: | 304 | Editura: | Trei |
Subiecte: _Autor: Ion Marculescu, _Comentator: George Motroc, Editura: Trei | Nici un comentariu »
