![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
John Galsworthy – Comedia moderna
Articol postat de Alex Sima
Autor: John Galsworthy;
Titlu: Comedia Moderna (Maimuta alba, Lingura de argint, Cantecul lebedei);
A aparut in anul: 2004 la noi;
Autor recenzie: Flavie;
***** Cand am terminat Forsyte Saga, nu m-am gandit decat sa aflu cum se va sfarsi povestea dintre Jon si Fleur, daca Soames va fi pedepsit in vreun fel, ce se va intampla cu Irene. Comedia Moderna, continuarea primei trilogii, urmareste destinele celor ramasi in viata din familia Forsyte, precum si vietile lui Fleur si Jon.
***** Cu toate ca felul usuratic de-a fi al fiicei lui Soames, Fleur, n-ar trebui sa atraga de partea lui simpatia cititorului, iti este imposibil sa n-o placi si sa nu-i acorzi circumstante atenuante.
***** Cartea este ca o ironie amara; destinele personajelor par a fi prestabilite; este inevitabila intalnirea dintre vechii indragostiti Fleur si Jon, fiul lui Irene, aproape fatidica vizita la Robyn Hill, locul in care s-au destramat atatea legaturi. Tensiunea strabate intregul roman, iar autorul pare a se fi pus sub masca lui Soames, care constata cu un soi de tristete blanda felul in care societatea se schimba sub ochii lui, modul in care moralitatea se transforma si in care femeile evolueaza. Dragostea lui aproape divinizatoare pentru Fleur il face sa treaca peste orice pentru a o vedea fericita. Michael, sotul lui Fleur, este un alt adorator al frumoasei care se simte fara inima de cand Jon i-a fost refuzat.
***** Cele trei carti (Maimuta alba, Lingura de argint si Cantecul lebedei) se invart in jurul unor laitmotive , unor fine ironii pe care Galsworthy le dezvaluie doar atat cat sa-i smulga cititorului un zambet amar. Comedia Moderna este farsa pe care destinul le-o joaca lui Soames si lui Irene, dar si copiilor lor, Fleur si Jon. Perechile Fleur-Michael si Jon-Anne par a se baza mai mult pe dragostea unui singur partener; Fleur isi recunoaste inca de la inceput dragostea pentru Jon, dar se ascunde in spatele unei masti mondene, in colectiile ei de oameni, in petrecerile usuratice pe care le organizeaza. Michael stie ca n-o va avea niciodata si, cu toate acestea, ii este recunoscator ca il primeste langa ea, acordandu-i aproape tot atata atentie cat ii acorda catelului Ting-a-Ling. Jon, insa, reuseste sa-si ingroape sentimentele in California, in livada cu piersici, dar numai pana la revederea lui Fleur. Anne se teme de fosta iubire a sotului ei, pe care il va avea, in cele din urma, dar cu ce pret?
***** Maimuta alba este omul cu ochi mari si blanzi, care nu mai astepta nimic de la viata, care i-a inteles prea mult ironiile. Lingura de argint este semnul sub care se nasc cei bogati, cei care au intotdeauna puterea si opulenta. Cantecul lebedei este moartea unui trecut, seninatatea unui inceput purificat.
***** Galsworthy analizeaza, in planuri paralele, relatiile dintre oamenii simpli, care se zbat pentru o bucata de paine, care fura ca sa se salveze de la moarte, si visele lor atat de umane care, pana la urma, se sting in aceeasi ironie. Totodata, autorul prezinta politica britanica de la inceputul secolului XX, foggartismul, o doctrina sociala foarte interesanta, pentru imbunatatirea agriculturii si eliminarea saraciei de la periferiile Londrei. Jocurile parlamentarilor se fac tot pe baza relatiilor mondene, iar in spatele disputelor politice se afla cearta dintre doua femei.
***** Prin ochii lui Soames, Galsworthy constata cum onoarea incepe sa fie persiflata, cum interesul este singurul care dicteaza actiunile unui om. Un episod interesant este incendiul din casa lui Soames, care devine, de fapt, focul purificator pentru ratacitoarea si chinuita Fleur si disparitia liantului din familia Forsyte.
***** Tulburator este momentul in care Soames isi gaseste radacinile, mormantul vechiului Jolyon, cel care a pus bazele acestei familii magnifice, trainice si atat de umane.
***** Cartea se incheie cu speranta; speranta in ciuda tuturor tragediilor indurate de familia Forsyte, in ciuda tuturor lucrurilor refuzate lui Soames si lui Fleur, pasiunea stinsa acum pentru totdeauna – si nu sunt cuvinte mari. “Comedia Moderna” este o trilogie care nu se uita; este o serie in care te regasesti, in care stii ca esti putin din Soames, din Fleur, din Michael, din Jon ori din tatal lui Michael, mereu pregatit cu o vorba de duh.
***** John Galsworthy a luat Premiul Nobel pentru literatura in 1932. Mai multe detalii despre scriitor puteti gasi aici. Informatii despre ciclul Forsyte (adica cele doua trilogii, Forsyte saga si Comedia moderna) aici.
Subiecte: _Autor: John Galsworthy, _Comentator: Flavia Dragan | 1 Comentariu »
Irina Denejkina – Votca-Cola
Articol postat de Alex Sima
Autor: Irina Denejkina;
Titlu: Votca-Cola;
A aparut in anul: 2003 la ei, 2008 la noi;
Draga Alex,
Iti urez ca astazi sa ai parte de 5 ore de sex nebun!
Irina
***** Cu un asa autograf, se putea oare sa nu-mi placa si mie cartea Irinei?
***** The Observer spune ca ea scrie despre heroina, sex fara prejudecati, romantism crud si extaz fizic. Expert o compara cu Hemigway si arata ca proza ei se ocupa de sex, votca si droguri, despre MTV, McDonalds si familia Simpson. Astea sunt extrase din prezentarea cartii. Prezentare care a fost copiata, mai mult sau mai putin, ca asa se face pe la noi, atunci cand mass-media de la noi a scris despre ea. Adica Romania Libera, Ziarul Financiar si Cotidianul, dupa care copiaza apoi cuvant cu cuvant Acasa.ro (bine macar ca dau sursa). Cotidianul a facut totusi ceva interesant, cu interviul respectiv. A se observa fraza cheie ce nu lipseste de nicaieri: “La nici 20 de ani”. De parca daca nu ai 40 de ani nu poti fi un scriitor bun din lipsa de experienta de viata, sau se intelege implicit ca nu ai imaginatie suficienta.
***** Eu spun ca ea doar descrie cu talent realitatea imediata. Pentru ca pe mine povestirile ei nu m-au socat. Le cunosteam de aici, din Romania. Sub o alta forma, in orice colt al lumii, generatiile tinere sunt cuprinse in acelasi timp de schimbari. Lucrurile despre care vorbeste ea se intampla si la noi. E de ajuns sa te plimbi noaptea pe strada, sa te duci intr-un club cu gasca, sa dai “un chef” cu multa bautura… Mana sus cine n-a baut votca-cola. In sfarsit, e de ajuns sa fii tanar in secolul 21. Poate ca la noi consumul de droguri nu e atat de raspandit ca la ei, sau poate doar ca drogatii nostri se ascund mai bine.
***** Ma uimeste faptul ca a fost laudata pentru franchetea ei in abordarea acestor subiecte delicate si ca nu e in schimb admirata pentru calitatea exprimarii si pentru textul clar si usor de citit. Mie asta mi-a placut cel mai mult. Cand citesti cartea ei… simti uneori ca vorbeste cu tine un prieten apropiat, “pe mess”. Uite ce am mai facut eu azi…
***** Votca-Cola in sine nu e un roman, ci o colectie de povestiri total diferite, desi unele se mai leaga intre ele pe ici pe colo. Dar genurile sunt altele. In Post-scriptum dam peste un mic thriller psihologic a la Hitchcock. In Vasea, scrie un fantasy de talia lui Lovecraft. Bestseller national e o autobiografie fictiva. Tu si eu e poezie pura. Ce mai, fiecare episod scriitoricesc al Irinucai are viata sa si propria personalitate.
***** Si daca vrei sa aflati ce e cu Votca-Cola va trebui sa cumparati cartea, pentru ca eu nu o sa va spun. O lectura usoara, abia 205 pagini, dar una buna.
***** Una peste alta, Irina Denejkina isi imagineaza realitati pe care nu le-a trait, dar pe care poate si-a dorit sa le traiasca, sau la care a fost martora. Din cauza asta, textele ei au forta, pentru ca unoeri nimereste la tinta drept in mijloc si reuseste sa ne invie amintiri si sa ne trezeasca senzatii de completa intelegere a lucrurilor despre care scrie.
***** Si nu, nu va spun daca urarea ei s-a indeplinit sau nu. 😀
Subiecte: _Autor: Irina Denejkina, _Comentator: Alex Sima | Nici un comentariu »
Pierre Boulle – Planeta maimutelor
Articol postat de Alex Sima
Autor: Pierre Boulle;
Titlu: Planeta maimutelor;
A aparut in anul: 1963 la ei, 2003 la noi;
Autor recenzie: Danut Claudiu;
***** Esti inchis de o luna intr-o cusca ingusta. Totusi dimineata asta se anunta a fi una speciala. Urangutanul care venise de obicei sa aduca apa si orezul, astazi ti-a luat intr-o seringa sange, si apoi ti-a verificat ochii si dintii. Schitand un semn de multumire a plecat. Stii ce te asteapta si totusi nu pari deloc afectat. Speri doar sa fi dus la sectia de encefalica si nu la cea de genetica. Oamenii de acolo au noroc, sfarsesc mai repede, fara dureri.
***** Maimutele anesteziaza pacientii pentru ca nu vor sa fie deranjate de urlete. In schimb, pentru cei de la genetica nu e deloc usor. Si spunand aceasta te uiti la omul din cusca vecina care are o mana de maimuta crescuta pe spate.
***** Un astfel de exercitiu imaginativ isi propune Pierre Boulle prin best-seller-ul Planeta Maimutelor. Inscriindu-se pe linia clasica moralistilor francezi, Boulle prezinta o distopie in care nu omul detine controlul, ci maimutele. Cum ar arata o asemenea societate? Raspunsul este simplu: exact ca a noastra, cu monumente, muzee, blocuri si masini, doar ca acestea sunt conduse de maimute, varful lantului trofic. Insa nu este doar o banala carte ce militeaza pentru drepturile animalelor, ci semnificatiile ei sunt mult mai profunde transformand-o intr-o analiza lucida si indrazneata a epocii in care traim.
***** Evenimentele principale ale cartii sunt cuprinse intr-un manuscris pe care Jinn si Phyllis, aflati intr-o calatorie in spatiu, il gasesc plutind intr-o sticla si apoi il citesc. In aceste foi Ulysse Merou povesteste intamplarile prin care a trecut. Ulysse incepe prin a spune ca este un prieten al Profesorului Antelle, un geniu de pe Terra care a inventat o nava spatiala ce poate calatori cu viteza luminii. Cu aceasta, cei doi impreuna cu fizicianul Levain calatoresc catre cel mai apropiat sistem solar capabil de viata: Betelgeuse. Cei trei oameni spun practic adio Pamantului asa cum il stiau ei deoarece expeditia dureaza cam 700 de ani dus-intors, insa datorita dilatarii timpului, pentru ei va fi de doar 2 ani. – Citeste tot articolul »
Subiecte: _Autor: Pierre Boulle, _Comentator: Danut Claudiu | Nici un comentariu »
John Fowles – Colectionarul
Articol postat de Alex Sima
Autor: John Fowles
Titlu: Colectionarul
A aparut in anul: 2008
Autor recenzie: Lunatica
***** Colectionarul este un tip ciudat. Colectioneaza fluturi. Fluturi pe care ii aranjeaza apoi in cutii puse in ordine. Fluturi, a caror frumusete este clasificata riguros. In plus, isi povesteste propria viata de parca ar povesti-o pe a vecinului, cu care nu are absolut nici o legatura. De parca s-ar stradui sa justifice actiunile acestuia. Fara compasiune, fara nici un fel de implicare emotionala. De altfel, Colectionarul nu este un tip sociabil. Este prietenos cu o singura persoana: cu o fata blonda. Bineinteles, este afectiv cu ea doar in mintea lui. In realitate, cei doi nici macar nu se cunosc. Asa ca apropierea se face doar in gandul lui: atunci cand vine ea de la Scoala de Arte, el o priveste pe geam. O asteapta. Stie ora la care va veni. Ori atunci cand se nimereste in spatele ei la coada, la un magazin, iar el se apropie de ea. Si ii simte parul matasos in mainile lui. Tot in gand, evident.
***** Sau atunci cand castiga la loto.
***** Fiindca, da, Colectionarul castiga “la loto”. Atunci se produce cea mai mare apropiere intre cei doi. De ce? Nu fiindca incep sa se invarta in aceleasi cercuri de prieteni. Ci pentru ca lui ii vine ideea de a colectiona ceva ce il fascineaza mai mult decat fluturii. Iar o fascinatie mai mare nu are decat pentru ea, pentru fata blonda.
***** Decizia o ia rapid. La fel de rapid cum ii si apare: ca o revelatie. Cumpara o casa la tara, intr-o zona relativ izolata. Insa, el, Colectionarul, nu se grabeste deloc. Ii e teama ca “fluturele” nu va fi prins. Insa isi continua planul. Camera ei va fi la subsol. Va avea tot ce ii trebuie pentru a picta. Va avea tablouri, carti, muzica. Nimic ascutit, nimic cu care s-ar putea rani. Sau cu care l-ar putea rani. Colectionarul este, de la inceput pana la sfarsit, un tip meticulos.
***** Fata blonda e prinsa rapid. Mai rapid decat si-ar fi imaginat el vreodata. E pusa in “cutia” ei si privita. Nu mai poate zbura de aici. E in siguranta.
***** Ea? Ea traieste un cosmar. Unul real, bineinteles. Pe care il descrie in jurnalul sau. Colectionarul apare ca un monstru. Cu chip uman, de care ii e uneori mila. E incult si complexat, din acest motiv mai are uneori sentimente pentru el. Alteori, isi doreste sa ii vada partea pozitiva a comportamentului lui. Nu prea reuseste. Iar de cele mai multe ori, il uraste. Il uraste pentru ca a luat-o din familia ei, de la Scoala ei, de langa prietenii ei. Il uraste fiindca nu il mai poate vedea pe barbatul de care este indragostita. Un pictor, la fel ca ea. Uraste ca trebuie sa faca baie rar, legata la maini atunci cand termina. Detesta ca nu poate citi ziare, ca nu se poate uita la televizor. Noroc ca poate picta sau citi.
***** El o iubeste. E linistit sa o stie alaturi de el, acolo, jos, la subsol. Stie ca are controlul absolut asupra ei. Nu vrea sa ii faca nici un rau. Doar asta e motivul pentru care s-a preocupat atat ca ea sa primeasca mancare proaspata si cele mai bune carti in fiecare zi,nu? Din cand in cand, ii face mici cadouri: o bluza, o esarfa. Si-ar mai dori doar ca ea sa vada ca el este un om bun. Si ca o iubeste.
***** Tot ciudata este si senzatia pe care o ai cand ii urmaresti lui gandurile. Tinzi sa il compatimesti, sa ii intelegi comportamentul. Felul in care o priveaza de libertate pare altfel. Pare tolerabil. Aproape ca te intrebi cum de ea nu-si da seama. De eforturile lui de a-i face pe plac. De iubirea lui suprema. Fiindca poate fi si asta o dovada de iubire. Una bolnava, intr-adevar, dar ramane totusi o iubire.
***** Insa jurnalul ei te trezeste la realitate. In clipa in care te gandesti ca singura ta libertate sunt cartile sau pictura, te cam inspaimanti. Gesturile banale devin un lux: baia, plimbatul in aer liber, privitul stelelor.
***** Insa asa isi manifesta el iubirea. Asa ca tocmai din frica de a nu o pierde, nu o duce la spital atunci cand ea se imbolnaveste. Crede ca doar se preface. Ca vrea sa zboare de langa el. Fata blonda reuseste sa scape, intr-un final. Si de el, si de boala. Datorita mortii.
***** Dar el? Colectionarul ramane tot un colectionar. Asa ca isi planuieste urmatorul fluture: tot o fata, tot blonda. Insa de data asta, nu va mai fi la fel. O va face doar din curiozitate.
* Au mai scris despre aceasta carte: Ana-Maria Petritan si Dora. Mai multe despre John Fowles aici, aici si aici.
Subiecte: _Autor: John Fowles, _Comentator: Diana Anghel | Nici un comentariu »
Cristian Preda, Sorina Soare – Regimul, partidele si sistemul politic din Romania
Articol postat de Alex Sima
Autori: Cristian Preda, Sorina Soare;
Titlu: Regimul, partidele si sistemul politic din Romania;
A aparut in anul: 2008;
Autor recenzie: Iulian Stefan Mateescu (Ikon).
***** Cartea de fata, aparuta in colectia Societatea politica, sub coordonarea lui Cristian Preda, decanul Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti si autor al mai multor volume de cercetare politica, se vrea “o fresca documentata a principalelor institutii care au alcatuit democratia romaneasca dupa 1989”. Autorii isi directioneaza opera spre un public clar delimitat, si anume persoanele interesate de realitatile spectrului politic autohton, dar care stapanesc in acelasi timp instrumentele necesare intelegerii acestora. Continutul volumului cuprinde o multitudine de referinte bibliografice de specialitate si poate constitui material didactic pentru studentii si cercetatorii in stiinte politice; personal, am considerat lectura utila in perspectiva realizarii lucrarii de licenta avand ca tema semnificatia alegerilor din 2000.
***** Structura cartii are trei mari dimensiuni, alocate conceptelor supuse analizei, numite de autor “borne ale democratiei” si care se regasesc in titlu. Regimul politic este ansamblul institutiilor si raporturilor prin care clasa politica işi înfaptuieste programul asumat in prealabil. Altfel spus, termenul desemneaza maniera in care guvernul exercita puterea asupra comunitatii. Cazul romanesc se remarca, conform celor doi cercetatori, printr-un echilibru instabil, constituind un cadru conflictual. Ideile dezvoltate in primul capitol dedicat acestui concept, reluate din lucrarile anterioare ale lui Cristian Preda (Partide si alegeri in Romania postcomunista, Modernitatea politica si romanismul) ofera o privire critica asupra problemelor ridicate de forma de guvernamant a statului roman.
***** Cercetarea urmareste atat fundamentul teoretic al democratiei romanesti, prin lectura constitutiilor, inclusiv a celor monarhiste si comuniste, cat si practica politica, incepand cu originea revolutionara a actualului semiprezidentialism romanesc. Conflictele care domina cadrul politic si cu care spectatorul angajat este, teoretic, familiarizat, sunt inventariate in functia de ramura puterii care le genereaza. Astfel, forma dualista a executivului prevazuta de Constitutie poate duce in practica la opozitia dintre Presedinte si Premier, fapt pe care l-am observat cu totii dupa alegerile din 2004. O analiza aprofundata vizeaza si relatia dintre Guvern si Parlament, in care cel din urma este subordonat datorita unei practici politice constante in Romania postdecembrista 1990, aceea a guvernarii prin ordonante. Autorii observa si argumenteaza concret, cu tabele numerice, faptul ca influenta executivului in procesul legislativ este in continua crestere, situandu-se intr-o relatie de proportionalitate inversa cu increderea populatiei in Parlament. Cu alte cuvinte, interesant este ca o data cu increderea in parlamentari scade si initiativa acestora in procesul de legiferare.
***** Pe acest fundal asistam la nasterea unei partidocratii (idee popularizata de Daniel Barbu) similara cu cea italiana, dar care vine totusi pe filiera autohtona, avand radacini in “democratia mimata” din perioada interbelica. Ruperea firului temporal de catre aproape cinci decenii de comunism face dificila revenirea la un sistem functional de partide si alegeri. Din nou, autorii remarca una dintre marile hibe ale democratiei a la roumaine: structurarea statului, cu sectoarele sale institutional si economic, de catre partidele politice care-si disputa puterea. Influenta partidelor asupra sectorului economic, precum si relatia complicata dintre acestea si societatea civila constituie teme de interes pentru dezbaterile contemporane, iar lectura acestui volum ne-ar putea fi de folos pentru o intelegere sporita.
***** Cristian Preda si Sorina Soare realizeaza o anatomie a sistemului politico-institutional romanesc, utila intelegerii functionarii acestuia. Demersul analitic este documentat temeinic, cu riscul aparent de a abuza de cifre, si descrie relatia indelung comentata dintre teoria politica si practica romaneasca. O lucrarea de specialitate, recomandata celor interesati de un studiu aprofundat al politicii romanesti elaborat de autori avizati. Puteti comanda online Regimul, partidele si sistemul politic din Romania.
Subiecte: _Autor: Cristian Preda, _Autor: Sorina Soare, _Comentator: Iulian Mateescu | Nici un comentariu »
Stephane Clerget – Criza adolescentei
Articol postat de Alex Sima
Autor: Stephane Clerget;
Titlu: Adolescents, la crise necessaire (Tradus la noi in: Criza adolescentei);
A aparut in anul: 2000 la ei si anul in 2008, la noi.
Autor recenzie: Gionea Adriana
***** Criza adolescentei de Stephane Clerget este o lucrare care m-a captivat prin complexitatea ei, dar si prin capacitatea autorului sau de a surprinde toate aspectele psihologice ale etapei definitorii in formarea personalitatii umane.
***** Cartea ofera un raspuns la intrebarile aparute in perioada adolescentei. Stephane Clerget este un expert in rezolvarea problemelor psihologice ale adolescentilor, dar si un talentat autor de lucrari accesibile, asadar cartea abunda in exemple reale din practica terapeutica.
***** Cazurile prezentate evoca episoade relevante din viata oricarui adolescent, atunci cand intreaga atentie i se focalizeaza asupra iminentei schimbarilor fizice, marcate intotdeauna prin declansarea unei avalanse de stari afective contradictorii fata de parinti si societate. Este prezentata situatia unor adolescenti ce refuza, la inceput, adaptarea la schimbarile corporale si psihologice de neinteles, din teama de a nu fi despartiti de acea stabilitate emotionala castigata in copilarie.
***** Autorul prezinta tulburarile care pot interveni in viata unui adolescent, cum ar fi depresia, actele violente, delincventa juvenila, aparute ca urmare a incapacitatii acestuia de a-si gasi un echilibru interior, de relationa cu familia sau de a depasi angoasa pierderii stabilitatii din copilarie. Pentru a gestiona astfel de tulburari, adolescentii recurg la un arsenal psihologic impresionant prin varietatea lui : izolarea, refugiul in grupul de prieteni rebeli, care devine noua familie, furtul din magazine ca ritual de trecere, consumul de substante halucinogene care le confera iluzia unui comportament dezinvolt la petreceri. La polul opus se afla refugierea in studiul intens, stapanirea emotiilor si controlul obsesiv a propriului corp si a mediului psiho-social, prin adoptarea unor comportamente stereotipe.
***** Clerget dedica un capitol ritualurilor de trecere de la copilarie la adolescenta, realizand o paralela captivanta intre ritualurile primitive ale vechilor civilizatii si noile rituri ale societatii urbane de consum: actele rebele, consumul de alcool pentru confirmarea statutului in noua gasca de prieteni, furtul din magazine sau practicarea unor sporturi periculoase. Desi au un caracter revendicativ, de opozitie fata de normele sociale, aceste acte apar tocmai din cauza aplatizarii existentei cotidiene, care a renuntat la ritualuri oficiale menite sa confirme social schimbarile din viata unui adolescent. Actele rebele compenseaza aceasta aplatizare si reflecta noua dorinta a unui adolescent de a fi valorizat de adulti, de a i se respecta noile decizii.
***** Capitolul dedicat tulburarilor alimentare elucideaza cauzele psihologie care stau la baza anorexiei sau a bulimiei. Excesul de hrana este reprezentat drept o tentativa de a compensa disconfortul emotional si sentimentul de abandon, in schimb ce anorexia este privita ca o modalitate de a prelua controlul asupra propriului corp, o asceza a lumii moderne, in care adolescenta refuza inconstient aparitia caracterelor sexuale secundare (sanii, soldurile marite, coapse bine definite) ce atrag atentia sexului opus.
***** Lucrarea lui Stephane Clerget defineste adolescenta ca o etapa in care pulsiunile aparute, dar cenzurate de normele parentale in perioada copilariei, nu mai pot fi stapanite. Adolescentul isi manifesta pulsiunile prin consumul excesiv de orice fel, prin adoptarea unui vocabular catalogat drept vulgar de catre adulti, prin asumarea unor riscuri si prin orientarea catre relatiile sexuale.
***** Asadar, Criza adolescentei aparuta la Editura Trei abordeaza toate aspectele specifice etapei, de la dificultatile emotionale, la ritualurile moderne de initiere in gasca cool de prieteni.
***** Nu sunt uitate nici cauzele consumului de droguri, angoasa in fata transformarilor corporale sau dificultatile scolare survenite in urma adoptarii unui stil de viata rebel. Cartea poate fi comandata online.
Subiecte: _Autor: Stephane Clerget, _Comentator: Adriana Gionea | Nici un comentariu »
Yukio Mishima – Dupa banchet
Articol postat de Alex Sima
Autor: Kimitake Hiraoka, folosind pseudonimul Yukio Mishima.
Titlu: Utage no Ato – After the Banquet (Tradus in: Dupa banchet).
A aparut in anul: 1969 la ei si anul in 2004, la noi.
Autor recenzie: Gionea Adriana
***** Romanul Dupa banchet merita toata atentia din partea celor care isi incep calatoria in inima literaturii japoneze.
***** Kazu, eroina cartii, transforma un vechi templu intr-o casa de primire a oaspetilor care vor sa-i savureze mancarurile, prietenia si conversatiile din gradina atent ingrijita. Restaurantul lui Kazu este o prelungire a propriei identitati, un refugiu plin de rafinamentul pavilioanelor impodobite cu obiecte de arta japoneza, in care spera ca trecerea timpului nu-i va rezerva surprize.
***** Dar il intalneste pe Noguchi, un fost demnitar. Alaturi de el traieste o ultima iubire, precum si dezamagirea implicarii intr-o campanie electorala ce arunca o umbra a dispretului si a umilintei peste portretul senin dezvaluit inca din primele pagini ale romanului. Sentimentele si caracterul posesiv al lui Noguchi ii decid finalul destinului – reintoarcerea in lumea ei, in mijlocul boemilor joviali pentru care pregateste cu multa migala festinurile din casa de oaspeti pe care o conduce.
***** Dupa banchet este romanul in care marele scriitor japonez Yukio Mishima realizeaza o incursiune in psihologia feminina la raspantia dintre doua modele ale societatii japoneze – cel traditional, in care superstitiile legate de importanta cinstirii stramosilor indreapta destinul feminin catre onoarea intemeierii unei familii si cel modern, in care libertatea echivaleaza cu suprema fericire.
***** Cei care se intalnesc prima oara cu beletristica japoneza vor descoperi in romanul lui Mishima o incercare de a surprinde universul estetic al feminitatii nipone, iar cititorii fideli ai operei sale vor fi captivati de aparitia unui personaj luminos, unic in repertoriul uman sumbru ce formeaza identitatea literara a scriitorului.
Subiecte: _Autor: Yukio Mishima, _Comentator: Adriana Gionea | 3 Comentarii »
