![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
Mihail Drumes – Invitatia la vals
Articol postat de Alex Sima
Autor: Mihail Drumes
Titlu: Invitatia la vals
A aparut in anul: 1936 la ei, 1989 si 2006 la noi;
Autor recenzie: Catalina Barzescu
***** Am fost tentata sa refuz invitatia la vals dupa primele pagini. Intrevedeam deja caderea unei iubiri si sfarsitul tragic al protagonistilor ei in frazele lungi, oarecum repetitive si redundante, incarcate sentimental. Am inteles insa cateva ore mai tarziu, cand am terminat cartea, ca bogatia exprimarii se potriveste unei pasiuni despre care nu stiam de fapt nimic in momentul acela de inceput. Era mai mare decat mine.
***** Din scenele biografice cu care debuteaza povestea il cunoasteam pe Tudor Petrican, elev eminent si aventurier precoce, aspecte ale firii ce se manifesta nu concomitent, ci succesiv, in ciclul diurn-nocturn. Personajul are o “mandrie tiranica” de a seduce si umili fetele ce constituie pentru el o pluralitate. In timpul facultatii intalneste insa femeia unica, bruneta cu ochii ca niste luceferi, care locuieste in aceeasi mansarda de pe Amzei. Cu care dansase un vals de care nici macar nu-si aminteste. Tot ceea ce “contesa”, cum este poreclita, declanseaza initial in el, printr-un suras si cateva sfidari, este un calcul al cuceririi. Tentativa de seductie este agresiva si perseverenta, cu un sarut furat si scrisori ce abunda in cuvinte mari, in care autorul nu crede. Cum nu crede nici ca o iubeste pe aceasta Mihaela, desi prima noapte cu ea nu il dezgusta, cum se intampla cu celelalte fete, ci il purifica, si desi biografia ei pare ca nu se va epuiza vreodata.
***** Dupa sesiunea de vara, – Citeste tot articolul »
Subiecte: _Autor: Mihail Drumes, _Comentator: Catalina Barzescu | 10 Comentarii »
Claire Castillon – Insecta
Articol postat de Alex Sima
Autor: Claire Castillon;
Titlu: Insecta;
A aparut in anul: 2006 la ei, 2008 la noi;
Autor recenzie: Mihaela Stefan;
Studiu de caz nr 1:
***** Cei doi se intalnesc in Iran in timp ce ea cumpara un covor. Se indragostesc unul de celalalt, se casatoresc acasa la parintii ei, in Touraine, apoi vor locui intr-o casa cu gradina care seamana cu o casuta englezeasca. El tanjeste dupa copii, ea accepta numai din teama de a nu-l pierde pe el. Singura conditie pusa a fost sa fie un singur copil. Ea va naste gemeni. Doua fete pe care le deosebeste dupa batatura de la degetul pe care si-l sugeau. Dimineata in care fetele se duc pentru prima data la gradinita este una foarte agitata: gemenele fac galagie si incap cu greu in Smart-ul mamei. Pe autostrada ea deschide geamul si arunca afara din masina una dintre fetite.
Drept sa spun, nu sunt prea multumita de ce am facut pentru ca am aruncat-o pe cea cuminte.
Studiu de caz nr.2:
***** O mama singura si fata ei, in varsta de 20 de ani, retardata mintal. Fata, al carei creier s-a retras mort, impaturit intr-un colt al capului, trebuie hranita, imbracata si shimbata de scutece. Mama doreste ca macar o parte din fiinta fetei sa fie normala si se incapataneaza sa gaseasca pentru mainile copilei preocupari normale: sa dea cu matura, sa amestece aluatul pentru prajituri, sa perie cainele, sa aranjeze asternuturile, sa faca noduri. Intra in scena Patrick Lamy, iubitul mamei, pompier marin, care o va ruga pe aceasta sa se mute impreuna …dar fara copil. Ceea ce indragostitii nu stiu este ca fata a auzit totul. – Citeste tot articolul »
Subiecte: _Autor: Claire Castillon, _Comentator: Mihaela Stefan | Nici un comentariu »
Jose Saramago – Toate numele
Articol postat de Alex Sima
Autor: Jose Saramago;
Titlu: Toate numele;
A aparut in anul: 1997 la ei, 2002 la noi;
Autor recenzie: Catalina Barzescu;
***** Tind sa apreciez cartile care imi spun nu neaparat ceea ce nu stiu, cat ceva ce stiu deja, dar n-am avut cuvinte sa spun, cartile in care ma regasesc intr-un fel sau altul. Saramago imi spune mereu ceva ce nici nu mi-a trecut prin minte, pentru ca pare a veni dintr-o alta lume ce doar o reflecta pe aceasta, intr-un mod neasteptat. In ciuda acestui fapt, sau tocmai datorita lui, cartile acestui castigator al premiului Nobel ma fascineaza. Sa va explic si sa imi explic…
***** In Toate numele apare un singur nume: Jose. Lumea cartii este anonima, nedeterminata spatial si temporal, insa cu iz de trecut, nuante de gri si sepia. In acest decor, domnul Jose este functionar al Arhivei Generale a Starii Civile, “singurul lucru care sunt”, dupa cum spune el. Aceasta institutie pastreaza numele si datele de nastere, casatorie, divort si deces ale celor vii si celor morti, in catacombe labirintice si prafuite in care incursiunile se pot face doar cu firul Ariadnei si cu metode imemoriale ce urmeaza regulile uneori absurde impuse printr-o ierarhie de fier. Registratorul Jose isi dedica singuratatea colectiei sale de informatii despre compatrioti faimosi, intr-o tentativa de a pune ceva ordine in haosul primordial. Intrucat locuieste intr-o anexa a Arhivei, reuseste sa adauge fraudulos probe documentare taieturilor din ziare, intrand noaptea pentru a copia datele, cu migala si caligrafic. Cursul previzibil al actiunilor lui se schimba atunci cand fisa unei femei necunoscute se ataseaza fiselor cautate. Fara alta justificare decat accea a hazardului, domnul Jose decide sa o caute pe aceasta femeie, ca si cum decizia l-ar lua pe el si nu invers. – Citeste tot articolul »
Subiecte: _Autor: Jose Saramago, _Comentator: Catalina Barzescu | 1 Comentariu »
Yasunari Kawabata – Dansatoarea din Izu
Articol postat de Alex Sima
Autor: Yasunari Kawabata;
Titlu: Izu no odoriko (Tradus la noi in Dansatoarea din Izu);
A aparut in anul: 1927 la ei, 2008 la noi;
Autor recenzie: Gionea Adriana;
***** Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel pentru literatura (1968). Volumul de povestiri intitulat Dansatoarea din Izu anunta marile teme ale operei scriitorului, precum si inovatia pe care o aduce in literatura nipona. Este un volum recomandat oricarui pasionat de literatura.
***** Fiecare povestire a volumului devine o marturie vibranta a celor mai subtile trairi umane. Nu desfasurarea unei naratiuni ample il preocupa pe Yasunari Kawabata, ci expresivitatea lumii interioare a personajelor sale. *****
Pentru a intelege opera lui Kawabata, cititorul occidental trebuie sa renunte la asteptarile create de canoanele epicului in favoarea libertatii absolute a lirismului din care sunt zamislite personajele scriitorului japonez. Structura aparent simpla a povestirilor poate fi comparata cu ambivalenta esteticii vizuale nipone, in care fermitatea liniilor trasate de tusul negru este atenuata prin cromatica plina de simbolulri. Dar, in locul tusului pregnant, intalnim replicile scurte in care se concentreaza intreaga tensiune a personajelor, fiecare cuvant fiind cantarit cu migala, tocmai pentru a pastra proportia justa a expresivitatii. Echivalentul literar al simbolurilor cromatice din pictura japoneza devine insusi sensul pe care cititorul este liber sa-l descopere la finalul fiecarei povestiri.
***** Proza debuteaza cu o incursiune directa in universul personajelor, a caror identitate nu poate fi intuita decat prin exprimarea emotiilor ascunse in detalii cu un aparent rol decorativ. Pentru a dezvalui lumea interioara a personajelor sale, autorul dramuieste atent prezenta fiecarui element, asadar, aparitia unei flori, a unei colovii, a unui accesoriu vestimentar sau de mobilier nu este niciodata intamplatoare. Aceste detalii ale cadrului nu sunt o simpla reflectare a caracterului fiecarui personaj, ci insasi cheia descifrarii dramei umane pe care Kawabata o traspune literar.
***** In prima povestire a volumului, Dansatoarea din Izu, personajul masculin din perspectiva caruia este privita actiunea devine un alter-ego al autorului. Un tanar de nouasprezece ani incearca sa-si suprime suferinta conditiei de orfan, pornind intr-o calatorie catre peninsula Izu. Calatoria il poarta in inima unui grup de artisti traditionali ambulanti, care isi negociaza talentul pentru a-si asigura gazduirea la cate un han saracacios. Nucleul grupului este Kaori, o dansatoare de treisprezece ani, cu gesturi inocente si stangace, a carei naivitate evadeaza sub machiajul strident. Tanarul este fascinat de Kaori. Ii cauta obsesiv prezenta, pe care vrea sa o capteze prin toate simturile. Cand nu se poate desfata cu privirea ei timida, o aude prin sunetul tobei care ii insoteste fiecare dans nocturn pus la dispozitia oaspetilor sositi la han.
***** Imaginea lui Kaori, asociata dansului vechi si sunetului puternic al tobei traditionale japoneze, evoca fascinatia solemna fata de idealul feminin venerat in miturile shintoiste. Prin imaginea dansatoarei Kaori, Kawabata aminteste de ritualurile sacre japoneze, in care muzica are un rol initiatic. Japonezul modern nu ezita sa regaseasca imaginea feminina ideala in sculpturile din sanctuarele vechi. Muzica si dansul sunt nelipsite din universul sacru nipon, iar sunetul tobei prin care dansatoare isi desavarseste fiecare reprezentatie aminteste de traditia shintoista.
***** Intalnirea tanarului orfan cu artistii ambulanti devine simbolul dezradacinarii, al golului identitar care ii uneste. Dansatoarea Kaori este proiectia unei aspiratii catre frumusete si puritate, asa cum este reprezentata in inconstientul colectiv japonez. – Citeste tot articolul »
Subiecte: _Autor: Yasunari Kawabata, _Comentator: Adriana Gionea | 1 Comentariu »
Stephen King – Shining
Articol postat de Alex Sima
Autor: Stephen King;
Titlu: Shining;
A aparut in anul: 1977 la ei, 1993 la noi;
Autor recenzie: Adina Antonie;
***** Cartea are cinci parti si anume: Chestiuni preliminare, Ziua inchiderii, Cuibul de viespi, Inzapezitii si Chestiuni de viata si de moarte. Genul cartii? Horror. Jack Torrance, unul din personajele principale, se angajează ca îngrijitor pe timpul iernii la hotelul Overlook. Desi Stuart Ulman (directorul hotelului) nu este de acord sa lase hotelul pe mana unui fost betiv, Albert Shockley (actionar al hotelului) ii face rost lui Jack de aceasta slujba. Torrance este un scriitor, venit la Overlook cu speranta ca isi va gasi linistea si va putea termina piesa inceputa. Casatorit cu Wendy, el are un baietel, in varsta de cinci ani, pe nume Danny. Datorita bauturii si a temperamentului sau vulcanic, Jack i-a rupt in trecut mana fiului sau, pe cand avea trei ani. Renunta la bautura dupa ce masina condusa de Al Shockley ciocneste o bicicleta aflata in mijlocul strazii, dar isi pierde slujba de profesor atunci cand isi bate unul din elevi (George Hatfield).
***** Jack afla de la Stuart de cateva persoane care au murit in hotel si face cunostinta cu Watson (un alt ingrijitor) si Dick Hallorann (bucatarul). Dupa ce familia Torrance ajunge la hotel, Hallorann ii prezinta lui Wendy bucataria si ii arata proviziile. La plecare, Dick discuta intre patru ochi cu Danny. Fiul lui Jack putea citi ganduri, vedea spirite si lucruri care s-au intamplat sau care vor avea loc, fiind un fel de clarvazator. Hallorann numeste acest dar „stralucire” (de unde si numele cartii) si ii spune lui Danny sa nu intre in camera 217.
***** Jack, Wendy si Danny raman singuri pe timpul iernii in hotel. Jack simte din ce in ce mai mult nevoia de bautura, Danny incepe sa vada crimele si oamenii morti din hotel, iar Wendy realizeaza ca sunt izolati. Parintii afla de „stralucirea” fiului lor. Wendy incepe si ea sa auda voci, iar Jack crede ca are halucinatii dupa ce este urmarit de tufisurile in forma de animale din curte. Situatia se inrautateste cand hotelul prinde viata si pune stapanire pe Torrance. Scriitorul vrea acum sa isi omoare sotia si copilul, pe care ii crede vinovati de distrugerea carierei sale. Compartamentul sotului o obliga pe Wendy sa isi ia masuri de protectie, iar spre sfarsit sa il injunghie si sa il inchida in camara de provizii pe Jack. Chemat cu gandul de Danny, Halorann ajunge la hotel pentru a-l ajuta pe copil. Dupa lupte cu fantome, spirite rele si propriul tata, intr-un cuvant spus, cu hotelul malefic, Danny scapa cu bine alaturi de mama sa si de Dick, insa cu pretul vietii lui Jack.
Hotelul Overlook si oamenii de acolo exista in intregime numai in imaginatia autorului.
***** Acesta este o parte din fragmentul care deschide cartea. Poate ca hotelul si oamenii nu exista, insa romanul este inspirat din cateva trairi ale autorului. In timpul unei calatorii in Colorado, Stephen King s-a cazat impreuna cu familia sa in camera 217 a unui hotel, apoi a visat cum fiul sau este urmarit de furtunul unui extinctor. Cam asa s-a nascut subiectul cartii.
***** Stephen King, maestrul horror-ului, creeaza nu atat o poveste de groaza, cat povestea de viata a unui om care nu reuseste sa isi stapaneasca gandurile negative si furia. Insusi autorul marturiseste ca s-a gandit, atunci cand a scris romanul, la propria persoana, dar si la tinerii parinti care au ganduri rele in legatura cu copiii lor, care vor sa ii bata sau sa ii reduca la tacere.
***** Cartea exceleaza prin portrete, descriere si atmosfera creata. In timpul lecturii, cititorul nu are nevoie de alte lamuriri. Personajele, inclusiv spiritele, sunt creionate/descrise din cap pana-n picioare, din exterior in interior. Autorul spune exact ce face, ce gandeste fiecare personaj. Iata doua exemple:
Ranjind inca, cu ochii ei mari ca doua bile de sticla fixati asupra lui, femeia se ridica. Palmele ei moarte scrasneau pe portelan. Sanii i se leganau ca doi saci de box vechi si crapati. Se auzi si sunetul firav al pojghitei de gheata care se sparge. Femeia nu respira. Era un cadavru si era moarta de multi ani.
Timpul trecea. Si tocmai incepuse sa se relaxeze, tocmai incepuse sa-si dea seama ca usa trebuia sa fie descuiata si ca poate iesi, cand mainile igrasioase, umflate, cu miros de peste se stransera usor in jurul gatului sau si fu rasucit fara mila pentru a se gasi fata in fata cu chipul acela mort si vanat.
***** Cartea este plina de suspans si constituie o lectura accesibila oricui. Descrierile din roman nu plictisesc, ci din contra, trezesc interesul cititorului si il ajuta pe acesta sa isi faca o imagine despre locul actiunii si despre personaje, de parca ar fi prezent. Tocmai de aceea, cartea mi-a placut si cred ca odata ce te apuci sa o citesti, nu o lasi din mana pana nu cunosti deznodamantul. Poate fi comandata online.
Subiecte: _Autor: Stephen King, _Comentator: Adina Antonie | 1 Comentariu »
Marguerite Duras – Ochi albastri, parul negru
Articol postat de Alex Sima
Autor: Marguerite Duras;
Titlu: Ochi albastri, parul negru;
A aparut in anul: 2006 la noi;
Autor recenzie: Flavie;
***** Ochi albastri, parul negru este o carte erotica… insa, trecand de aceasta eticheta, e un roman mistuitor de dragoste impinsa la paroxism, o dragoste deasupra palpabilului, sugerata si construita in cuvinte, ochi albastri ce ard intr-o poveste unica.
***** Romanul e modern prin abordare si modern in esenta, o mixtura intre teatru si epic.
***** Naratorul obiectiv sau, ar trebui mai bine sa spun naratoarea, isi prezinta povestea detasat, ca si cand ar asista la o piesa jucata pe scena, iar in sala nu exista decat patru perechi de ochi: ai ei si ai cititorului, prins de mana si legat la ochi cu esarfa neagra a Femeii.
***** Inceputul plin de mister, El, iubind un alt El, dar indragostindu-se de Ea …toti trei, un triptic alcatuit din ochi albastri si par negru.
***** “Povestea ar avea ca punct central o seara de vara, spune actorul.” Si, o data ce ai citit aceste cuvinte, nu poti decat sa te lasi purtat intr-o lume in care vagul intriga si nu te elibereaza pana ce nu ai ajuns la ultimul cuvant al cartii.
***** Pactul dintre El si Ea de a petrece fiecare noapte impreuna, pana la sfarsitul verii, Ea dormind pe un cearsaf alb in mijlocul unei case pustii pe marginea marii, legata la ochi cu o esarfa de matase neagra, insomniile lui repetate, respingerea sentimentului de dragoste pentru Ea – acestea sunt momentele, laitmotivele, insasi esenta romanului.
***** Romanul scris de Duras are o picatura din concentratia unei tragedii antice; momentele dramatice sunt numeroase; secventa in care el o saruta – o singura data in tot timpul in care au stat impreuna- este tulburatoare.
***** Cateva secvente de flash-back, impreuna cu relatarea ei despre aventura cu un altul, dialogul dintre cei doi, interventia naratoarei prin intermediul actorului, paragrafele intretaiate de scurte didascalii- acestea sunt elementele ce compun romanul.
***** Pana la urma, o carte se simte. Iar Ochi albastri, parul negru e o carte care se simte monstruos, El si Ea sunt perechea originara bantuita de nelinisti moderne, sunt androginul scindat pentru totdeauna… cel de-al treilea El e liantul intre cei doi.
***** Ochi albastri, parul negru e genul de carte pe care o traiesti pana la ultimul cuvant… Se prea poate ca limbajul sa fie putin licentios, dar asta nu diminueaza farmecul propriu al romanului.
***** E genul de carte care te “bantuie “ o data ce ai terminat-o de citit, iar crampeie din ea iti revin mereu in minte… nu se poate sa nu iti doresti sa o recitesti.
* A mai scris despre aceasta carte Tomata cu Scufita.
Subiecte: _Autor: Marguerite Duras, _Comentator: Flavia Dragan | 4 Comentarii »
Amy Tan – Sotia Zeului Bucatariei
Articol postat de Alex Sima
Autor: Amy Tan;
Titlu: Sotia zeului bucatariei;
A aparut in anul: 2007 la noi;
Autor recenzie: Alisa Ionescu;
***** Sotia Zeului Bucatariei este genul de roman care reuseste sa te transpuna intr-o alta lume. Traiesti, razi si plangi alaturi de personajele pe care ajungi sa le cunosti atat de bine, incat ai impresia ca exista cu adevarat, ca fac parte din lumea ta, din universul tau. Winnie Louie si Pearl Louie Brandt reprezinta modelul de mama si fiica pe care le vezi pe strada mergand linistite una langa cealalta, vorbind incet si zambindu-si politicos, fara a atrage privirile indiscrete. Cartea te ajuta sa intelegi inca o data cat de mult poti sa fii inselat de aparente, cate secrete intunecate se pot ascunde in ochii cei mai blanzi, cat de mult te poti insela atunci cand crezi ca o persoana se poate schimba. Un roman care, daca nu te face mai puternic, cel putin te convinge ca speranta este singurul lucru care nu se poate pierde.
***** Winnie si Pearl, cele doua personaje principale ale romanului sunt puse in situatia neplacuta de a isi impartasi cele mai intunecate secrete, ascunse in umbra asteptarii momentului potrivit dezvaluiirii lor. Winnie hotaraste sa ii dezvaluie fiicei sale povestea vietii ei, incepand cu amintirea mamei disparute in ceata minciunilor unei familii langa care nu a simtit niciodata cu adevarat caldura unui camin, urmata de casatoria aranjata de matusile ei cu un tanar, in mainile caruia si-a oferit inima, alaturi de promisiunea si credinta ca va fii sotia cea mai buna. Dar visul ei s-a sfarsit neasteptat de repede si in cele din urma chiar si cele mai sincere dorinte au ajuns sa fie uitate si regretate. Povestea vietii acestei femei este greu de imaginat dar fascinant de urmarit. Secretul lui Pearl este poate mai intunecat decat experientele traite de Winnie, pentru ca nimic nu e mai greu pentru o mama comparativ cu aflarea suferintelor propriului copil, urmata de frustrarea imposibilitatii de a il ajuta.
***** Asa cum scriau si cei de la Newsweek, Amy Tan „…este o scriitoare minunata, inzestrata cu talentul de a imagina povesti care merg direct la inima.” Este povestea care te dezamageste si te intristeaza uneori atat de tare ca trebuie sa o citesti pana la capat ca sa-i afli deznodamantul.
***** Amy Tan vorbeste despre imigrantii chinezi din Statele Unite, despre traditiile din China in perioada celui de-al doilea razboi mondial, importanta respectarii lor, dezvaluind un fel simplu, dar in acelasi timp uimitor, de a intelege viata.
***** Legenda Zeului Bucatariei povestita de Winnie fiicei sale este reprezentativa pentru roman, fiind ca un punct de sprijin pe parcursul actiunii cartii, pentru ca la final sa ne ofere satisfactia si implinirea pe care o simtim dupa citirea unui carti deosebite.
Subiecte: _Autor: Amy Tan, _Comentator: Alisa Ionescu | Nici un comentariu »
