![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
Martin Suter – Un prieten perfect
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Martin Suter;
Titlu: Un prieten perfect;
Romanul “Un prieten perfect” pleaca de la un subiect destul de fumat, dupa parerea mea, si in literatura, si in filme, poate tocmai pentru ca este scenariul perfect pentru suspans, confuzie si starnirea curiozitatii celui care citeste sau priveste. Ma refer la amnezie si la sablonul creat de o astfel de afectiune – personajul isi uita viata, nu-si mai aduce aminte de familie sau persoanele din jur, si nici macar ce incident i-a provocat o astfel de problema. Se pare insa ca subiectul inca prinde la public. – Citeste tot articolul »
| Autor: | Martin Suter | An aparitie: | 2013 |
| Titlu: | Un prieten perfect | Pret: | 32 de lei |
| Nr. pagini: | 280 | Editura: | Humanitas Fiction |
Subiecte: _Autor: Martin Suter, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Humanitas Fiction | Nici un comentariu »
Picasso
Articol postat de Adriana Gionea
Titlu: Picasso;
Pablo Picasso a fost poate cel mai popular artist din generatia avangardistilor care au luat cu asalt pictura europeana dupa revolutia impresionistilor. Este mai mult decat un pictor. Este o emblema, un simbol cultural, o eticheta universala pusa nonconformistilor si un substantiv care defineste inovatia. Nu intamplator auzim remarci precum: “El este un Picasso“. Artistul spaniol a trecut granitele publicatiilor de nisa, devenind cunoscut si-n cultura de masa. Este greu sa te ascunzi de celebritatea lui, afirmand ca n-ai auzit nici macar o data numele de Pablo Picasso. Iubitorii de arta il asociaza cu Domnisoarele din Avignon sau Guernica. Multi il cunosc datorita obsesiilor cromatice, reflectate si-n denumirea unor etape din creatia sa: Perioada albastra si Perioada roz, iar cei neatinsi de fiorul estetic l-au cunoscut prin ecranizarile in care Picasso le-a fost infatisat drept un aliaj intre un geniu capricios, egoist, si un seducator nemilos, care-si devora psihologic amantele prinse in mrejele fascinatiei, imagine intarita si de marturiile Dorei Maar. Indiferent de cum l-ai perceput, merita sa parcurgi fiecare informatie din acest album, care imbina biografia, capodoperele si observatiile critice pentru a-ti dezvalui un fenomen artistic unic si un parinte al Cubismului. – Citeste tot articolul »
| Autor: | An aparitie: | 2007 (tradusa in limba romana) | |
| Titlu: | Picasso | Pret: | 34.90 RON |
| Nr. pagini: | 256 | Editura: | Aquila |
Subiecte: _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Aquila 93 | Nici un comentariu »
Maraton de lecturi publice susținut de oaspeții de limbă germană ai Bookfest 2013
Articol postat de Agentia de carte
Vineri, 31 mai 2013, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bucureşti) participă 9 scriitori: Jan Koneffke, Cătălin Dorian Florescu, Katharina Hacker, Christian Haller, Saša Stanišić, Jolanda Piniel, Josef Winkler, Mieze Medusa și Textor . Moderatori: Rodica Binder și Horațiu Decuble. Sub motto-ul „9 autori se prezintă”, nume importante ale literaturii de limbă germană contemporană își dau întâlnire cu cititorii.
Jan Koneffke, autor prolific, prozator, poet şi jurnalist, va citi din cea mai recentă carte apărută în traducere în limba română la Editura Humanitas Fiction: Cele șapte vieți ale lui Felix K. (traducere de Ana Popa). De asemena, din cea mai recentă carte apărută în limba română va citi și Cătălin Dorian Florescu – este vorba despre romanul Jacob se hotărăște să iubească, Bestseller distins cu Swiss Book Prize 2011 (Polirom, traducere de Mariana Bărbulescu).
Katharina Hacker, un nume de prim rang al prozei europene contemporane, laureată cu Premiului Național al Cărții din Germania, va citi din romanul Suflete pustii, apărut, în traducerea lui Roland Mathias, la Editura Rao.
Scriitorul elvețian Christian Haller, ale cărui legături afective cu Bucureștiul se pierd în trecut, va citi un fragment din romanul apărut la Polirom, în traducerea Norei Iuga, Vremurile mai bune.
Tânărul prozator neamț Saša Stanišić, distins recent cu prestigiosul Alfred-Döblin-Prize 2013, cunoscut cititorilor autohtoni datorită traducerii în limba română apărute la Polirom, Cum repară soldatul gramofonul (traducere de Gabriella Eftimie), va citi un fragment inedit.
Prozatorul austriac Josef Winkler, a cărui legătură constantă cu România, de zeci de ani, o reprezintă literatura Hertei Müller, va citi un fragment inedit, din romanul Roppongi. Requiem pentru un tată. La fel, Jolanda Piniel, autoare netradusă încă în limba română, va citi un fragment din romanul Exil, o carte a cărei acțiune se petrece în România vremurilor interbelice.
Artiștii Mieze Medusa și Textor, pentru care poezia se află într-o legătură specială cu muzica, vor susține două momente inedite de slam poetry.
Evenimente zilei de vineri, 31 mai, organizate în cadrul proiectului „Trei țări, aceeași limbă“ la BOOKFEST:
11.00: Programe speciale – Cultură și civilizație austriacă pentru profesori / bmukk (Scena C4/C5)
13.00: Autori la stand – Jolanda Piniel, „Exil“
14.00: Programe speciale – „Bilet dus-întors. Căi naționale și internaționale de sprijinire a traducerilor“ / TRADUKI (Scena C4/C5)
15.00: Autori la stand – Katharina Hacker, „Suflete pustii“ (Editura RAO)
16.00: Masă rotundă – Boris Buden, „Zonă de trecere“(Editura Tact) / Cu: Boris Buden, Andy Jelčić și
Ciprian Șiulea / Scena C4/C5
17.00: Prezentare de carte – Uwe Tellkamp, „Turnul“ (Curtea Veche) / Stand
vizualizari: 16
Subiecte: Stiri | Comments Off on Maraton de lecturi publice susținut de oaspeții de limbă germană ai Bookfest 2013
Cum se (mai) poate priza literatura română în satul global?
Articol postat de Agentia de carte
Joi, 30 mai 2013, ora 11:00, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Stiinţă şi Artă – FNSA (str. Dem I. Dobrescu nr. 11, Bucureşti), a avut loc ediţia a VII-a a Colocviului Naţional al Tinerilor Critici Literari “G. Călinescu faţă cu noua critică literară”. Cu această ocazie a avut loc dezbaterea “Literatură română în satul global”, moderată de acad. Eugen Simion, şi au fost prezentate ultimele două volume din publicistica lui G. Călinescu (XI-XII), Editura FNSA. Evenimentul a fost organizat de FNSA şi coordonat de Dan Mircea Cipariu. Invitaţi: Bianca Burţa-Cernat, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Teodora Dumitru, Mihai Iovănel, Alexandra Ciocârlie, Cristina Balinte, Raluca Dună, Oana Soare, Caius Dobrescu, Ana-Maria Dascălu, Bogdan Dascălu, (Bucureşti), Crina Bud (Baia Mare), Şerban Axinte, Bogdan Creţu, Antonio Patraş, Doris Mironescu (Iaşi), Adrian Lăcătuş (Braşov), Andrei Terian (Sibiu), Adrian Jicu (Bacău).
Acad. Eugen Simion a deschis evenimentul felicitându-i pe toţi cei prezenţi pentru încheierea ediţiei “George Călinescu – Opere Fundamentale”, prin publicarea volumelor “Publicistică, XI(1963-1965) Conferinţe” şi “Publicistică, XII. (Postume şi inedite)”, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, proiect editorial finanţat de AFCN. Aceste volume au însumat peste 17.000 de pagini, coordonatorul colecţiei fiind acad. Eugen Simion. Ediţia volumele XI şi XII a fost coordonată de Nicolae Mecu, texte îngrijite, note şi comentarii de Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaş, Nicolae Mecu, Ileana Mihăilă, Pavel Ţugui şi Daciana Vlădoiu.
A fost precizat faptul că unul dintre punctele forte ale muncii de cercetare a fost găsirea, în Arhiva G. Călinescu, a studiului “Universul poeziei” din `48, integral, cu toate referinţele. “Cred că această ediţie Călinescu este una dintre cele mai bune din istoriografia română. Ţinem această ediţie a coloviului sub auspiciile încheierii acestui proiect.”, a spus acad. Eugen Simion.
În continuare, Nicolae Mecu a prezentat ediţiile XI şi XII: “Penultimul volum al ediţiei de faţă cuprinde publicistica antumă din anii 1963-1965, textul conferinţelor neapărute în periodice – criteriul după care ne-am orientat în volumele anterioare fiind acela de a include numai ceea ce scriitorul a publicat în ziare şi reviste. De această dată reproducem aşadar şi conferinţele cuprinse în volume, cărora le adăugăm pe cele rămase în manuscris. În sfârşit, la Addenda, reproducem articole care din diverse motive nu au fost curpinse în volumele anterioare. (…) Volumul XX, cu care şi încheiem ediţia publicisticii lui G. Călinescu, a fost rezervată articolelor care după moartea scriitorului au rămas în manuscris. O parte dintre ele au fost publicate în periodice şi în volume, alcătuind astfel locul postumelor, altele însă au rămas nepublicate până în prezent. Pentru alcătuirea corpusului de texte format de acestea din urmă, ca şi pentru editarea după manuscris a celor dintâi, am folosit exclusiv Arhiva G. Călinescu de la secţia Manuscrise a Bibliotecii Academiei Române, unde sunt păstrate manuscrisele călinesciene, donate de soţia scriitorului, Vera Alice Călinescu în mai multe rânduri, înainte şi la puţină vreme după decembrie 1989.”
Daniel Cristea-Enache: “Eu aş spune că e perfect că e o ediţie integrală Călinescu şi e perfect să fie aşa la fiecare autor care prezintă anumite texte delicate, pentru că, dacă ar fi o ediţie selectivă, restrânsă, atunci îngrijitorul ediţiei, antologatorul ar putea face o selecţie proprie, care ar deranja pe unii şi ar mulţumi pe alţii.”
Andrei Terian: “Şi eu cred că nu e o idee doar foarte bună, dar necesară. Şi mai mult decât atât, m-aş bucura ca această ediţie să aducă noi lecturi asupra operei călinesciene.”
Criza morală, a structurilor
“Tema ediţiei de faţă a colocviului se discută peste tot în lume, chiar şi în ţările care nu sunt ameninţate prea mult de globalism, pentru că sunt prea puternice. Academia Franceză, de pildă, discută aproape în fiecare an această temă: a identităţii naţionale, a globalismului. Tema este cu atât mai presantă cu cât apar mari semne de îndoială în ceea ce priveşte construcţia politică. Toţi am salutat cu bucurie faptul că există o cumunitate europeană, o structură europeană. Însă lucrurile s-au complicat, a apărut criza economică. (…) Apoi am văzut şi am auzit cum scârţaie această construcţie europeană. Nu e doar o criză economică, este o criză morală, după părerea mea, a structurilor. Ţările mari, puternice decid. (…) Ce se petrece astfel cu literatura, care e legată de limbă? Ce semne sunt din afară şi din comunitatea literară? (…) Sunt mulţi scriitori români care vor să-şi părăsească limba, alţii deja au făcut-o. Dacă nu există cultură într-o ţară, nu e nici viitor. Într-o lume în care războaiele au fost evitate, există ciocniri, fără să fie o lume stabilizatoare. E o nouă fază a războaielor religioase. Asta antrenează multe schimbări în planul spiritual, al suprastructurii. S-a observant expansiunea unei limbi unice, engleza; aceasta a devenit o limbă fără de care nu te descurci în cultură, în relaţiile culturale.”, a spus acad. Eugen Simion.
Umbrela unei limbi unice
“Ce se întâmplă după ce scoţi o carte? Aceasta trebuie tradusă. Cei de la Bruxelles recunosc prioritatea diferenţelor naţionale. Aceasta e o teză pe care o tot repetă. Vedem, de asemenea, problema regionalizării, care e foarte complicată; problema desnaţionalizării. Cuvântul naţiune aproape că a început să dispară din discursurile oficiale; se vorbeşte de identităţi regionale etc. Acestea sunt lucruri care creează suspiciuni, şi apare ideea că nu poţi să circuli prin lume dacă nu ai umbrela unei limbi unice. Cine gândeşte mai mult îşi poate da seama unde duce o asemenea chestiune. Franceza a pierdut din importanţă, tot mai puţini oameni o vorbesc. Măcar de s-ar păstra o dualitate în acest sens…În orice ţară, în orice cultură, inclusiv în cultura noastră sunt localişti, aceşti fanatici, care se întreabă – cine crede în Europa? Mai sunt globaliştii. Eu m-am găsit întotdeauna între două tabere, nici una nu-mi plăcea. Eu vă îndemn să rămâneţi aici, acesta este locul unui intelectual adevărat, deşi nu este cald aici. (…) Ce şanse are un bun poet care continuă să scrie în limba română? Dar un romancier român? Cine-l citeşte, cine-l traduce, iar dacă e tradus, cine se ocupă de el?”, a lansat acad. Eugen Simion întrebarea.
“În România actuală se scrie mai mult decât oricând!”
“Care ar fi eroarea cea mai mare pe care o poate face un scriitor în condiţiile satului global, satului universal? Eu cred că aceea de a-şi dispreţui limba, lipsa de încredere în propria literatură. E un certificat pentru rateu. Mai multe şanse în condiţiile satului global cred că le au două genuri literare: eseul şi romanul. (…) Condiţia este ca romanul românesc să spună ceva.(…) De ce nu are succes romanul românesc în afară? Acesta nu pătrunde, şi nu din cauza limbii. Eu nu am răspunsul sau soluţia. Romanul românesc, însă, nu trece de o anumită barieră. În momentul de faţă lumea intelectuală nu e dominată de scriitori, ci de politologi. Toate revistele sunt dominate de politologi. E un gen care se bucură de admiraţie în toată lumea. E un pact cu efemerul, nu cu eternitatea. Pe de altă parte, românii au multe complexe. Cel mioritic a luat o turnură lipsită de inteligenţă. Mai există şi complexul nerecunoaşterii universalităţii noastre. Sfatul meu este să nu fiţi nici fuduli, dar nici depresivi, perdanţi. Ce este de făcut, totuşi? Trebuie să ne luăm mai în serios, Europenismul nu e o limbă, nu trebuie să devină o Europă a regiunilor, ci a naţiunilor. Limba e esenţială pentru literatură, cultural să ne judecăm noi drept. (…) Problema romanului românesc este că acesta trebuie să facă un salt. El a bătut pasul pe loc din diverse motive. În ce direcţie trebuie să facă acest salt? După părerea mea, se pune prea mult accentul pe eseismul romanesc; din punct de vedere moral am intrat într-un fel de bocaj: nu ne-am desprins de trecutul apăsător, care ne ţine în lanţuri. Trebuie să spunem adevărul, însă fără să rămânem ancoraţi. Totodată trebuie să facem un salt etic, să privim de la un etaj superior.”, a spus acad. Eugen Simion.
“De ce nu avem o capodoperă în romanul românesc?”
“Nu ne-am propus să avem aşa ceva. Am vrut întotdeauna să aducem modelul romanesc la noi, să-l avem şi noi. De la început, de când a început să existe romanul românesc şi până înspre zilele noastre, am vrut să avem ce exista în afară. Dacă venim noi cu romanul crescut aici, după modelul din afară, pe străini nu-i interesează deloc. Să nu mai vorbesc de romane balzaciene şamd. Chiar în construcţiile astea novatoare, gen Ţepeneag, tot din zona noului roman francez se trăgeau ele, chiar dacă, ca tehnică şi poetică se despart cumva şi de zona noului roman. Tot nu se ajunge astfel la un element nou. (…) La un moment dat citeam “Florile îngheţate din martie” de Kadare, el a ştiut exact ce să facă. S-a păstrat în nota asta romanescă care are un oarecare succes şi a venit cu un element exotic, pe care nu l-a tratat cu un complex al capodoperei. (…) A avut astfel şi romanul în formula clasică, şi elemental albanez de acolo. Dacă ar apărea şi la noi astfel de cărţi, care să intereseze cu adevărat cultura europeană şi să ne reprezinte cu ceva…am veni cu ceva ce ei nu ştiu.”, a spus Şerban Axinte.
“Vreau să mă leg de ce s-a spus mai înainte legat de ce s-a întâmplat în ultimii 23 de ani şi legătura dintre comportamentul moral al scriitorilor şi opera lor. Eu cred că dacă venim din afară am putea să spunem că discuţia asta atât de amplă, care poate să nu se finalizaze, vine şi dintr-un fel de defecţiune a mecanismului socio-cultural. E o problemă a criteriilor, ori ele presupun un consens. Oamenii trebuie să fie de acord măcar într-un mod foarte general cu ce înseamnă binele, răul, un anumit parcurs moral, trebuie să aibă o cultură etică la care să se raporteze. (…) Poate că literatura şi critica literară, reflecţia literară pot să joace un rol important în a pune problema aceasta, în a o face conştientă şi a sugera soluţiile. În educaţie, am putea folosi literatura drept un agent pentru dezvoltarea reflexivităţii morale.”, a spus Caius Dobrescu.
“Pentru ca romanul românesc să aibă succes în Europa, trebuie să ne gândim la “Mioriţa”, să ne luptăm şi noi puţin. Dacă, însă, ne dorim doar un succes naţional, trebuie să fim conştienţi că un singur individ nu poate face foarte multe. Dacă este un romancier bun, dar sunt 20 de critici care nu îl recunosc şi îl ignoră, poate să stea în deşert, fără să aibă un succes, posteritatea jucând sau nu un rol. Trebuie să ştim exact ce ne dorim: să avem succes pe plan naţional sau internaţional şi care ar fi consecinţele.”, a punctat Bogdan Dascălu.
“Eu cred că cel mai important este ca un scriitor să aibă ceva de spus. Nu mi se pare că raţiunea fondatoare a scrisului unui autor este aceea de a avea succes sau nu, în afară sau în ţară. În momentul în care scrii ca să fii promovat, scrii cu gândul la recunoaştere, mă întreb dacă tot scrisul acela nu e o motivaţie impură. Legat de complexul nostru atunci când ieşim în afară: sunt de acord cu observaţia lui Şerban Axinte legată de mimetismul nostru, obiceiul nostru de a vorbi despre noi, despre ce avem mai bun din noi – ca despre ceva ce este împrumutat şi sincron cu ceea ce se întâmplă în afară. Nouă ni se pare (din perioada interbelică până azi) că ceea ce e mai bun, bunăoară în proză, ţine de o anumită tematică citadină, subiectivă, romanul intelectual, introspectiv, autoreferenţial, metatextual. În felul ăsta cădem pradă unei prejudecăţi tematice. (…) Romanul e mai bun sau mai prost dacă e scris într-un fel sau altul. De asemenea, când ieşim în afară, ne place să vorbim doar despre anumite aspecte, ne falsificăm vorbind despre ce credem noi că îi interesează pe alţii: tema comunismului, anii `80. Cădem, astfel, în clişeu.”, a spus Bianca Burţa Cernat
Moromete şi Tudor Bălosu în satul global
“Satul ăsta global în care am intrat seamănă foarte bine cu satul românesc: avem acolo un Moromete, avem şi un Tudor Bălosu care vrea să-i taie salcâmul. (…) În satul global sunt tot felul de interese care se intersectează în centrul lui, iar noi am pierdut disputa intereselor acolo. O dată: pentru că nimeni n-are interesul să ne ia în seamă foarte serios, cred că ni s-a sortit rolul de consumatori (inclusiv în planul cultural); pe de altă parte cred că noi am ratat un moment de vârf, momentul `90, iar vina cred că aparţine intelectualului român, judecându-l global. Ce am oferit noi lumii când toată lumea era cu ochii pe noi şi aştepta? Am oferit văicăreală, ne-am victimizat, ne-am denigrat ca neam (şi cultura prin chiar excepţiile pe care le-a produs ea), am spus Vestului, lumii, că suntem un popor de cârtiţe, iar excepţiile fericite sunt cei care se bat cu pumnii în piept pe afară.”, a spus Andrei Grigor.
“Eu încerc să privesc un pic mai de sus şi văd două probleme. Tot folosind sintagma asta Europa, cred că o folosim restrictiv. Pentru noi Europa înseamnă Occidentul. (…) Noi am descoperit foarte târziu, în secolul XIX, acest miraj al Occidentului, l-am recuperat cu o grabă care pornea dintr-un complex, până la începutul celui de al Doilea Război Mondial. Mă gândesc: care au fost şansele reale, iniţiativele manifeste, lucide, de autoprezentare a culturii române în lume? (…) Interbelicul trăieşte tot sub graba aceasta a recuperării. (…) Cred că nu am avut şanse şi nici voinţa explicită de a gândi mai larg, european. A doua problemă: nu ne-am asumat tradiţia.”, a spus Bogdan Creţu.
“Eu cred că literatura Occidentală a intrat într-un declin mai demult. De prin anii `50-`60. (…) Nu întâmplător, în acea perioadă, o literatură periferică, America de Sud, a izbucnit. Ei seamănă un pic cu noi. (…) O parte a scriitorilor români din anii `60 s-au sincronizat cu romanul sud-american, cu romanul siberian, Est european, o anumită zonă a Balcanilor, mai mult decât cu ceea ce era în Occident. Noi de fapt ne dorim să fim recunoscuţi acolo, într-un moment în care literatura lor nu mai înseamnă ceea ce a însemnat atunci când priveam în interbelic sau mai înainte către ea. Pe de altă parte, e o problemă a elitelor, a celor care elaborează politicile culturale, care se ocupă de promovare. E vorba de politizare distructivă, mâncătorie care a blocat întregul mecanism, şi după `90 şi-a arătat cea mai dezagreabilă faţă. ”, a spus Paul Cernat.
Fiecare participant la colocviu a primit, la finalul dezbaterilor, volumele “Publicistică, XI (1963-1965) Conferinţe” şi “Publicistică, XII. (Postume şi inedite)” de G. Călinescu.
Andra ROTARU
vizualizari: 39
Subiecte: Stiri | Comments Off on Cum se (mai) poate priza literatura română în satul global?
Ofelia Prodan, laureata Premiului Naţional „Ion Minulescu”
Articol postat de Agentia de carte
Premiul Naţional „Ion Minulescu” din acest an i-a fost acordat poetei Ofelia Prodan, pentru volumul “Călăuza”, Editura Cartea românească, 2012. Festivitatea de premiere a avut loc miercuri, 29 mai 2013, la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” din Slatina. Juriul a fost format din criticul literar Gheorghe Grigurcu (preşedinte) şi scriitorii Marian Drăghici, Paul Aretzu şi Augustin Doman. În anii trecuţi, acelaşi premiu a fost câştigat de Livia Roşca (2007), Linda Maria Baros (2008), Cosmin Perţa (2009) şi Cătălina Cadinoiu (2010).
„Un loc numit simplu Nicăieri, oameni care sunt numiţi Străini, o lume abia născută ce nu ştie încă ce este teama şi deodată moartea. Şi coşmarurile morţii. Şi apoi liniştea aceea cumplită când realizezi că nu mai este nimic de spus. Poate abia atunci începe poezia şi Călăuza te conduce, dar nici măcar ea nu ştie unde se sfârşeşte călătoria.” (Ofelia Prodan)
„Deja exersată, în cărţile precedente, în poeme ludice, care narează ori pun subtil în scenă translaţiile dintre real şi imaginar, trăire directă şi livresc, stare de veghe şi proiecţie onirică a stărilor de spirit, cu distanţări fin ironice de spectator al propriilor invenţii, Ofelia Prodan propune acum o suită de poeme de o tulburătoare gravitate – variaţiuni pe tema morţii, dar şi a unui fel de transfigurare a fiinţei fascinate de un Dincolo cu frontiere permeabile şi fragile. Le compune cumva în trepte, gradat, de la mica suită de «scurt-metraje», în care decizia dispariţiei se ia fără fals patetism, într-un decor realist-minimalist, înregistrat pe un ton neutru, care face ca actul autosuprimării personajelor să capete o tulburătoare ambiguitate: contrast radical cu normalitatea aparentă a peisajului şi a stării de spirit, fisură intimă descoperită brusc şi provocând o ruptură neaşteptată, la poeme de culoare oniric-vizionară (…).
Ofelia Prodan probează şi în această nouă carte remarcabila sa disponibilitate pentru înscenări semnificative, construcţii de naraţiuni cu tâlc, montate şi demontate cu o subtilă ştiinţă a efectelor-surpriză, suporturi pentru un lirism discret, surdinizat de o undă ironic-elegiacă.” (Ion Pop)
„Scurt-metrajele Ofeliei Prodan ne atrag într-o lume a formelor ce alunecă în propriul lor abis existenţial, trecând cu nostalgie şi chiar cu graţie din existenţă în nonexistenţă, în urma unor ritualuri ce fac parte din cotidian. Călăuzaeste o carte a gesturilor în aparenţă banale, pregătite însă cu migală de către protagonişti, care împing fiinţele spre o altă lume, aflată deasupra şi mai cu seamă dedesubtul nostru, unde oamenii de nicăieri rătăcesc înstrăinaţi unii de alţii, într-un fel de purgatoriu al faptelor, vegheat de ochiul unui Demiurg străin de durerile lor.” (Nichita Danilov)
Ofelia Prodan (n. 12 ianuarie 1976) a debutat editorial în 2007, publicând până în prezent 7 cărţi. Poeme ale ei au fost traduse în italiană, spaniolă, portugheză, engleză, franceză, maghiară, iar recent şi în olandeză, fiind inclusă în antologia Voor de prijs van mijn mond (Jan H. Mysjkin, Ed. Poezie Centrum, Belgia, 2013).
vizualizari: 33
Subiecte: Stiri | Comments Off on Ofelia Prodan, laureata Premiului Naţional „Ion Minulescu”
“Estetica inumană: de la postmodernism la Facebook” de Felix Nicolau, lansat la Tramvaiul 26
Articol postat de Agentia de carte
Sâmbătă, 1 iunie 2013, ora 19:00, la Tramvaiul 26 (str. Cercului nr. 6, Bucureşti), vor avea loc o lansare-dezbatere cu proiecţii de film şi o interpretare de forţă a actriţei Victoria Dicu. “Estetica inumană: de la postmodernism la Facebook” de Felix Nicolau, Editura Tracus Arte, tratează despre diverse teme: traduceri, critică literară, creative writing, urmaşii postmodernismului, Facebook şi multe altele.
„Îl citesc de fiecare dată pe Felix Nicolau nu doar cu interes şi curiozitate, ci chiar cu plăcere. Scrisul lui tonic, agil, ludic, ţinteşte la fix metehnele literaturii noi şi ale lumii literare, dar trădează şi o împăcare cu sine şi, mai ales, o mare bucurie a descoperirii literaturii autentice. Felix Nicolau este un critic îndrăgostit de literatură şi de meseria sa, perfect independent, care nu scrie demonstrativ, ci din nevoia de a-şi împărtăşi buna dispoziţie şi ideile inedite, colorat exprimate, şi celorlalţi. Deloc întâmplăctor, şi în această carte el îşi pune frecvent problema statutului discursului critic. Estetica inumană culege nu articole, ci reacţii, puneri la punct, precizări, delimitări teoretice, reevaluări ale unor scriitori uitaţi sau la început de drum, comentarii al defecţiunilor de receptare. Felix Nicolau nu scrie niciodată călduţ, convenţional; el intervine, iar vocea sa este una credibilă, care impune respect şi încredere prin detaşare, neîncrâncenare şi, fireşte, prin argumente. Volumul de faţă va pricinui o lectură nu doar agreabilă, ci una vie, care te implică fără să consimţi explicit şi te convinge fără să-ţi dai seama. Ceea ce înseamnă că, în scris, Felix Nicolau are toate atuurile unui seducător.” – Bogdan Creţu
“Ca şi cartea anterioară a lui Felix Nicolau, anume Anticanonicele, Estetica inumană este un amplu exerciţiu de deconstrucţie, preferând cu sistemă marginalul, secundarul, virtualul, emergentul ş.cl. în locul a tot ceea ce este deja established sau mainstream. Cu atâta sistemă, încât Nicolau ajunge să scrie despre ceea ce restul criticii ignoră – nu doar despre manifestele literaturii recente, de pildă (pe acestea le-au mai băgat în seamă şi alţii), ci chiar despre copertele cărţilor, trasând o istorie ludic-seriooasă a graficii de carte de după ’90. Esenţial e însă cum face aceasta: fără nimic din încrâncenarea anticanonicului de profesie care face critică literară cu barosul, ci cu totul relaxat şi debutonat, plin de vervă şi de facondă. Scrisul lui Nicolau n-are nimic din gomoşenia sfătoasă şi normativă a criticului generic; fraza lui critică exultă neîncetat de plăcerea pură de a scrie, atât de atipică aceluiaşi critic generic (n-avem astfel cum să uităm că Nicolau este el însuşi scriitor). Dacă, prin cine ştie ce accident dezirabil şi improbabil, toţi criticii români ar începe să scrie brusc în maniera lui Felix Nicolau, e aproape sigur că animadversitatea scriitorilor faţă de critici ar înceta de îndată.” – Radu Vancu
vizualizari: 31
Subiecte: Stiri | Comments Off on “Estetica inumană: de la postmodernism la Facebook” de Felix Nicolau, lansat la Tramvaiul 26
Ioan Matiuț a lansat ”Fuga din urmă”
Articol postat de Agentia de carte
Joi, 30 mai 2013, de la ora 16.00, la standul editurii Tracus Arte din cadrul Târgului Internațional de carte Bookfest, ediția a VI-a, a avut loc lansarea volumului de poeme ”Fuga din urmă”, semnat de poetul și jurnalistul arădean Ioan Matiuț. Despre carte a vorbit jurnalista și scriitoarea Cornelia Maria Savu.
”Ion Matiuț vine de la Arad, unde este editor la editurii Mirador, jurnalist și manager, mai nou, al revistei Arca, și unde scrie poezie.” Fuga din urmă”, volum care a mai fost lansat la Herculane și, săptămâna trecută, în cadrul Târgului Național al Cărții de Poezie, la Biblioteca Metropolitană, iată are acum a treia lansare. Este o carte de poeme concentrate. Într-o cronică pe care i-a făcut-o confratele și colegul lui de redacție Vasile Dan se acreditează ideea că aceste poeme ar fi niște micro-poeme. Unii dintre exegeții cărților lui Ioan Matiuț au vorbit despre haiku-uri. Cu amendamentul că ar putea fi spirite de haiku sau poeme în spirit de haiku, parafrazându-l pe Nichita Stănescu. Mie mi se pare că acestea, care sunt marca lui identitară în poezia promoției sale, mi se par concentrate de poezie. Nu risc să le spun haiku-uri pentru că nu avem afinități speciale nu numai noi, ci europenii în general, cu ceea ce se întâmplă în Japonia, cu scriitorii și cultura japoneză. Nu îndrăznesc că ar fi poeme scrise în spirit de haiku, pentru că acest lucru l-a încercat Nichita Stănescu și poemele lui Ioan Matiuț nu au nici măcar o atingere tangențială cu ceea ce a scris Nichita Stănescu, ca literatură de gen. Sunt niște concentrate de poezie, așezate, aș spune eu, în această carte sub emblema ultimului poem, ultimului concentrat de poezie: ”Lumea ar putea fi o poveste”. Într-adevăr este vorba despre o lume ca de poveste, parcă privită cu coada ochiului, așa cum sunt privite toate marile idei”, a declarat Cornelia Maria Savu.
vizualizari: 22
Subiecte: Stiri | Comments Off on Ioan Matiuț a lansat ”Fuga din urmă”
