![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
“Idolii peşterii” de Genoveva Logan
Articol postat de Agentia de carte
De curând, la editura “Europress Group”, în colecţia “Roman”, a apărut volumul “Idolii peşterii”, ediţia a II-a, de Genoveva Logan.
“Prin comporatmentul nonconformist al personajelor, romanul de debut al Genovevei Logan, a produs vâlvă în 1969, anul apariţiei. Chiar dacă ne aflam în perioada dezgheţului ideologic (sub presiunea Occidentului care acuza că România socialistă nu respectă drepturile omului) şi ca urmare cenzura mai închidea ochii, critica făcută regimului, în acest roman, a fost extrem de virulentă. Reacţiile criticii nu au întârziat să apară. Eroii cărţii, tineri ziarişti, profesori ori cercetători la Academie, care abia au părăsit băncile facultăţii, au fost caracterizaţi ca iresponsabili pentru că nu s-au încadrat în relaţiile sociale, beau prea mult coniac, desenează cai verzi pe pereţi, au preocupări idealiste. Criticul S. Damian, cu eleganţa-i caracteristică, încearca să apere cartea de atacuri mai violente, afirmând că, desigur, eroii, după epuizarea momentelor de degringoladă şi teribilism, inerente tinereţii, îşi vor călăuzi eforturile în sens constructiv, integrându-se în noua orânduire.
În economia romanului sunt două tipuri de argumente acuzatoare la adresa regimului, unele la vedere şi altele ascunse, calofile, subtile. Pe acestea din urmă, criticii fie le-au ocolit tacit, fie nu le-au observat.
Să le prezentăm succint, în continuare.
Întâi de toate, chiar titlul cărţii ne trimite la erorile de cunoaştere denumite de filosoful Francisc Bacon, idolii peşterii. Spiritul omului este ca o peşteră, în care, dogmele societăţii, lecturile, oamenii exemplari impuşi de societate etc pot perturba sesizarea corectă a realităţii. Ştim cu toţii că în acele vremuri, libertatea cuvântului a fost plătită de intelectualii curajoşi cu ani grei de închisoare.
Tot la peşteră se referă pasajele reproduse de Mihai Poenaru din dialogul lui Platon Republica , în care un popor întreg era înlănţuit în subteranele unei peşteri şi neputând privi decât înainte, prizonierii luau drept realitate umbrele obiectelor şi personajelor reflectate pe perete, obiecte şi personaje plimbate prin spatele lor pe o scenă iluminată de un foc puternic. În societatea socialistă, îndoctrinarea omului a fost similară cu aceea descrisă de filosoful atenian.
Tot la filosofia antică face apel Genoveva Logan prin mijlocirea personajului Titus care îşi imaginează un ameninţător Arhipelag Koneione (cuvântul „koneion” în limba greacă desemnează planta din care s-a preparat băutura letală pentru filosoful Socrate, condamnat la moarte pentru că şi-a dedicat viaţa relevării adevărului). Cu aceeaşi conotaţie trebuie citite referirile la jerftirea unui cocoş, în cinstea zeului medicinei Asklepios (aceasta a constituit ultima dorinţă a lui Socrate). Pericolul arestărilor îi pândea în acea vreme pe toţi criticii regimului.
Un alt personaj principal al cărţii, Mihai Poenaru se încăpăţânează să caute Nordul când toate lozincile afirmau că „lumian vine de la Răsărit!”, adică din Uniunea Sovietică.
George Demetriad, deziluzionat de realitatea concretă, adună materiale pentru un dicţionar care să cuprindă toate conotaţiile cuvântului „nici”, subliniind aceeaşi îngrădire de libertăţi elementare, gen „ nu aveţi voie să faceţi nici aia şi să spuneţi nici asta.”
Pierderea speranţei într-o societate democratică este subliniată şi de o remarcă a lui Maxim, care urmărind un desen al lui Mihai Poenaru, afirmă că îi lipseşte Capul Bunei Speranţe.
Dan Munteanu se arată dezgustat de festivismul reportajelor care abundă în lozinci dar pierd din vedere problemele autentice ale muncitorilor.
Gena Mardare îşi dedică ani buni cercetând comportamentul unui bătrânel îmbrăcat cu haine militare de paradă şi cu pieptul plin de decoraţii, care saluta umil trecătorii. Faptul poate fi interpretat ca o trimitere la absurdul existenţei, la resimţirea acelui „gol istoric” bacovian la care face referire eroina.
Tinerii cercetători privesc cu nesaţ pliantele de călătoii în străinătate (interzise populaţiei neînregimentate politic), expuse în vitrina Oficiului Naţional de Turism.
Simbolul cel mai puternic al dorinţei de liberatte îl reprezintă personajul Anca Cerchez, care încearcă să fotografieze, noapte de noapte, în turnul Observatorului Astronomic, un astru pe cale să se desprindă din sistemul gravitaţional al altor stele şi să rătăcească o vreme prin univers, până când va deveni captivul unui alt sistem stelar.
Acel moment de superbie al stelei rătăcitoare, reprezintă sensul vieţii celor care voiau să trăiască liberi de orice constrângere. Pentru că atitudinea friza imposibilul, Anca Cerchez este văzută ca o inadaptată vieţii cotidiene, expunându-se ironiilor şi marginalizării.
Pe lângă curajul exemplar pentru acea vreme, cartea are şi alte merite care îi conferă valoare estetică. Arhitectura epică este construită simfonic, prefigurând textualismul, în fiecare dintre capitole, câte un personaj dezvăluindu-şi trăirile, ansamblul păstrându-şi totuşi unitatea. Specialitatea de psiholog a autoarei o ajută la realizarea unor personaje autentice. De asemenea, limbajul teribilist, ironic, luând problemele existenţiale în răspăr, constituie o supapă de descărcare a presiunii politice doctrinare. E un fel de râsu-plânsu nichitastănescian.
Finalul reprezintă un omagiu adus naturii nealterate de viciile omului. Anca Cerchez, întinsă în iarba din curtea unei micuţe biserici, noaptea, la lumina stelelor îşi revigorează puterile ca şi legendarul Anteu, semn că lupta împotriva totalitarismului va continua chiar şi fără speranţă.
După 1989, credeam că problemele abordate în romanul IDOLII PEŞTERII şi-au pierdut actualitatea. Într-adevăr, ne-am câştigat libertatea cuvântului, libertatea de circulaţie şi altle. Dar ne pândesc noi şi majore pericole: răsturnarea valorilor, imoralitatea, venalitatea şi voracitatea conducătorilor, globalismul şi prosternarea în faţa banului în dauna cultivării spiritului. Astfel încât cartea Genovevei Logan redevine actuală, acum când idolii baconieni, îşi arata iarăşi capetele.” – Lucian Gruia
vizualizari: 43
Subiecte: Stiri | Comments Off on “Idolii peşterii” de Genoveva Logan
Romantismul, o constantă în muzica vocală maghiară
Articol postat de Agentia de carte
Joi, 21 martie 2013, la Muzeul Municipiului București (Palatul Șuțu), a avut loc un recital extraordinar pe tema “Romantismul, o constantă în muzica vocală maghiară”. Organizatori: Fundaţia ACCUMM în colaborare cu Institutul Balassi – Centrul Cultural al Republicii Ungare, din București. Recitalul se integrează stagiunii muzicale “Iosif Sava” 2012-2013 a Fundației ACCUMM.
Sopranele Borsos Edith și Anda Pop, acompaniate de pianista Verona Maier, au interpretat lucrări din creaţia compozitorilor maghiari Kodály Zoltán (1882-1967), Dohnányi Ernő (1877-1960), Liszt Ferenc (1811-1886), Gárdonyi Zoltán (1906-1986), Orbán György (1947, Târgu Mureș), Erkel Ferenc (1810-1893), Kálmán Imre (1882-1953) și Lehár Ferenc (1870-1948).
Deși numai doi dintre compozitorii prezenți prin operele lor la serata muzicală aparţin propriu-zis romantismului – Liszt Ferenc şi contemporanul său Erkel Ferenc – romanțiosul nu a lipsit din registrul liric al celorlalte piese interpretate.
Soprana Borsos Edith este solistă a Operei Naţionale Bucureşti şi colaborează cu instituţii de prestigiu ca Opera Maghiară din Cluj Napoca, Opera din Budapesta, Teatrul Csokonay din Debrecen.
Soprana Anda Pop este solistă a Operei Braşov şi colaborează cu Opera Naţională Bucureşti, Orchestra Naţională de Cameră din capitală, Orchestra Naţională Radio, Opera din Budapesta, cu filarmonici din ţară şi străinătate.
Pianista Verona Maier este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, catedra: Muzică de Cameră. A desfăşurat o bogată activitate concertistică în România, Italia, Elveţia, Franţa, Grecia, Ungaria, Germania, Slovacia, Austria, Spania, Portugalia, Danemarca, Polonia, Suedia, Anglia, Cehia.
Fundația ACCUMM (Atelierul de Cultură și Civilizație Universală MM) și-a propus, încă de la înființare, transformarea periodică a Muzeului Municipiului Bucureşti într-un spațiu alternativ de spectacole, într-un model de comunicare pentru mediile artistice ale capitalei. Stagiunea de concerte și spectacole a Fundaţiei este un proiect ce dorește să semnaleze, prin intermediul artiştilor invitaţi, cele mai noi tendinţe în arta interpretativă muzicală şi teatrală românească, în literatură şi film.
Prin evenimentele organizate, Institutul Balassi – Centrul Cultural al Republicii Ungare, din București, este o prezență binecunoscută și apreciată în peisajul cultural bucureștean. Profesionalismul – iată o constantă în activitatea colectivului acestui centru în care se vorbește o singură limbă: a culturii.
Muzeul Municipiului București a găzduit joi seară un recital cu adevărat extraordinar într-o atmosferă caldă, magică. Li se cuvin felicitări organizatorilor și aplauze artistelor. Tuturor le spunem la scenă deschisă: bravo!
Cristina Poterășoiu
vizualizari: 50
Subiecte: Stiri | Comments Off on Romantismul, o constantă în muzica vocală maghiară
Criza cărţii şi a lecturii de la Paris la Bucureşti
Articol postat de Agentia de carte
Miercuri, 20 martie 2013, la Centre National du Livre, Paris, în prefigurarea Salonului de Carte a avut loc întâlnirea asociaţiilor de editori profesionişti români şi francezi organizată de Bureau International de l`Edition Française (BIEF). Despre tendinţele, impactul inovaţiilor tehnologice şi evoluţia pieţei editoriale francofone şi româneşti au dezbătut 22 de edituri româneşti şi tot atâtea asociaţii editoriale franceze. Preşedintele Centrului Naţional al Cărţii, Jean-Francois Colosimo a deschis discuţiile militând pentru relaţii constante româno-franceze în industria editorială şi pentru dialog comun şi promovarea valorilor autentice. Florina Zaharia a trimis pe adresa AgenţiadeCarte.ro o notă despre eveniment:
Institutul Cultural Român a fost reprezentat de Horia Gârbea (vicepreşedinte ICR) şi Ramona Călin (director Dezvoltare Inter – Instituţională) care a evidenţiat faptul că din 1979 până în 2013 au fost publicate doar 259 opere româneşti în Franţa, ceea ce denotă o activitate editorială foarte scăzută faţă de forţa culturii româneşti.
Dezbaterile au adus în prim plan şi „Piaţa de carte în Franţa şi România”, subiect sensibil privind măsurile de ajutor public aproape inexistente şi numărul de subiecţi care ar putea construi o economie durabilă a cărţii: reducerea TVA-ului la 5% pentru carte, relaţii mai bune între editori şi distribuitori şi un nou model economic pe baza căruia să fie repusă în funcţiune legea cărţii.
Bogdan Ghiu (Idea) şi Paul Garapon (Presa Universitară din Franţa) au dezbătut despre producţia editorială în ştiinţele umane şi sociale în România şi Franţa, despre traduceri simultane şi comparativism global în epoca postmodernă.
Prezentul pieţei editoriale din România şi Franţa arată o scădere dramatică a cărţii tipărite şi dublarea în ultimele şase luni a conţinutului electronic. 2013 va fi anul evoluţiei pieţei către digital, audiobook.
Criza cărţii şi a lecturii de la Paris la Bucureşti şi retur poartă amprenta unui pesimism cultural imens, fenomen real al ultimilor ani, care îngrijorează nu numai profesorii şi părinţii, dar şi editorii care riscă să rămână cu producţia de carte pe raft.
2013 va fi un an editorial tot mai cotropit de realitatea virtuală în care scriitorii şi cititorii sunt cu greu un model pozitiv de comportament social.
Florina Zaharia
vizualizari: 51
Subiecte: Stiri | Comments Off on Criza cărţii şi a lecturii de la Paris la Bucureşti
“Bloop” de Virgil Costiuc
Articol postat de Agentia de carte
La Editura Feed Back a apărut volumul “Bloop” de Virgil Costiuc.
„În noul său volum, Virgil Costiuc este un poet care îşi povesteşte viaţa nostalgic prin intermediul obiectelor. De la Mantaua lui Gogol ajungem iată la Şuba lui Costiuc: „Am găsit-o în podul casei/prin mormanul de vechituri/mâncată de molii/mirosind a mucegai/decolorată de soare şi roasă la mâneci/ca un greabăn de vită tăbăcită/roasă de cureaua genţii de scule/cu garnituri de cauciuc…” Viaţa poetului şi viaţa personajelor sale, că Virgil Costiuc are personaje, el fiind un poet (post)modern, aşezând cu voios curaj sub formă de versuri adevărate naraţiuni, aşadar viaţa personajelor sale este legată mai mult sau mai puţin sentimental de obiecte: de o pălărie, de un ban mic, obiect simbolic („cel mai mic ban din lume/cu el nu se poate cumpăra nimic”, sclipind „a ochi de şarpe/suprapus peste cochilia unui melc”), o găleată „ca un izvor de viaţă”, o mască, un cuptor al prieteniei şi al poeziei, o elice de lemn, o lanternă, în fine, o piatră de râu ca o moştenire menită să-i ofere poetului un ritual cotidian: „Toată averea mea e o piatră de râu/neagră la culoare, rotundă/găsită pe rambleul căii ferate/de atunci sunt captivul unui ritual/stăpân peste dimineţi/paznic de far al plajelor umezite de valuri/şlefuind o lamă de cuţit…” Dar, ca-ntr-un adevărat volum de poezie în care epicul are un rol important, găsim şi portrete memorabile cum e cel al domnişoarei doctor, „bătrâna domnişoară doctor/(care) se visa cu fiecare bolnav/făcând dragoste…” Dar, în general, sentimente, stări de spirit, meditaţii asupra vieţii şi morţii – toate sunt exprimate de poet prin intermediul unor obiecte cu valoare simbolică sau sentimentală. Şi nu e puţin lucru. Contele Lev Tolstoi spunea că „piatra nu poate să devină dăunătoare, nu poate să devină nici măcar nefolositoare”. Omul însă „poate fi dăunător, poate fi nefolositor…” (D.A.Doman, Revista Argeş, martie 2013)
vizualizari: 42
Subiecte: Stiri | Comments Off on “Bloop” de Virgil Costiuc
Biografia excepțională a pilotului Tudor Greceanu, prezentată la ICR în seria de dezbateri „Caractere“
Articol postat de Agentia de carte
Seria de dezbateri intitulată “Caractere – biografii emblematice ale detenţiei politice din România” continuă miercuri, 27 martie 2013, la ora 17.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38), cu o întâlnire dedicată lui Tudor Greceanu, fost pilot de vânătoare și deţinut politic. Va fi proiectat filmul “Tudor Greceanu” din seria “Memorialul durerii”, proiecția fiind urmată de o discuție moderată de Lucia Hossu Longin la care vor participa prof. dr. Manuela Cernat, critic de film, prof. dr. Adrian Cioroianu, istoric, generalul de flotilă Ion Dobran și arh. Emanoil Mihăilescu.
Tudor Greceanu a absolvit Şcoala de aviaţie cu 6 brevete: pilot de vânătoare, instructor de zbor, pilot de bimotoare, de înaltă acrobaţie, de zbor de noapte şi zbor fără vizibilitate. Pleacă la război în 22 iunie 1941, din dorinţa de a reîntregi ţara. Face parte din Grupul 7 Vânătoare, care la Stalingrad a dat dovadă de un curaj extraordinar reuşind să salveze cincisprezece avioane de pe un aerodrom asediat şi să iasă din încercuire. Este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul şi cu alte mari distincţii de război. Pasionat de filozofia matematică, cu o înzestrare tehnică ieşită din comun care i-a permis să fie autorul unor importante invenţii, vorbitor a patru limbi străine, Greceanu avea şi o impresionantă cultură filozofică. În închisoare a predat matematica și istoria. Arestat în aprilie 1949 şi condamnat la 20 de ani muncă silnică, este autorul celei mai spectaculoase evadări de la Aiud, la 20 decembrie 1952, din cea mai cumplită bastilie românească. Este de două ori condamnat la moarte. Execută 16 ani de închisoare şi în urma torturilor la care a fost supus, după eşecul evadării, pierde ambele picioare. Încă de la primul interviu în Memorialul Durerii, Tudor Greceanu se arată a fi un aristocrat al suferinţei, un om cu o moralitate fără reproş şi de o exemplară ţinută românească. Fără oameni ca el, fără eroismul şi martirajul lor s-ar fi stins poate de mult „flacăra de veghe” care certifică azi că mai existăm ca neam. Inteligent, modest, lucid, este, alături de Nicolae Steinhardt şi de Ion Ioanid, unul dintre marile caractere ale închisorilor. Moare în decembrie 1994.
Fiecare manifestare din seria Caractere va fi consacrată unei personalităţi din detenţia politică. Vor fi proiectate documentare din seria Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală. Printre biografiile care vor fi prezentate: Tudor Greceanu, Gheorghe Brătianu, Elisabeta Rizea, Liviu Babeş, Mircea Vulcănescu, Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Lucian Blaga, răsculaţii din Vadu Roşca, luptătorii din Făgăraş, Radu Filipescu, Doina Cornea, Caius Muţiu, Teodor Stanca, Gheorghe Ursu, Petre Mihai Băcanu, Alexandru Zub. Proiectul este inițiat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu TVR.
Accesul publicului este liber.
vizualizari: 136
Subiecte: Stiri | Comments Off on Biografia excepțională a pilotului Tudor Greceanu, prezentată la ICR în seria de dezbateri „Caractere“
Sesiune live digital-pop cu Fierbințeanu & Plurabelle
Articol postat de Agentia de carte
Sâmbătă, 23 martie 2013, ora 20.00, la Green Hours 2 (Șos. Ștefan Cel Mare nr. 7-9, Bucureşti) va avea loc o sesiune live digital-pop cu Cristian Fierbințeanu & Plurabelle.
Cristian Fierbințeanu (voce, bass, computer, efecte) face parte din proiectul Fierbințeanu, un duo de muzică digital-pop-pshychedelic-noise care activează în București.
Trupa Fierbinţeanu este câştigătoarea concursului de remixuri ale muzicii lui Antonin Dvorak, organizat în 2012 de Centrul Ceh din București, și a lansat un dublu disc – “The Beauty Of Music” și un maxi-single – “Love Goes Round In Circles”.
Plurabelle (Local Records) este un proiect electropop, synthpop, electronica & house music inițiat de Alex Bălă (computer, clape) la sfârșitul anului 2011. Plurabelle a lansat două EP-uri, ‘Money, Blood and Light’ și ‘The Streets Were Paved With Pastry’.
Fierbințeanu și Plurabelle au cântat împreună la festivaluri și în cluburi, galerii și la posturi de radio online din București, inclusiv în deschiderea unor (sau împreună cu) formații indie-pop din Marea Britanie, Franța și Canada. De asemenea, în 2012 au cântat la Praga. În 2010, Cristian Fierbințeanu și Alex Bălă au făcut parte din formația Replace.
Sesiunea live de sâmbătă, 23 martie, de la Green Hours 2 va include pasaje din discurile Fierbințeanu și Plurabelle și secvențe muzicale și sonore ce urmează să fie lansate în curând.
Mai multe informaţii la pagina web:
http://www.facebook.com/fierbinteanumusic
vizualizari: 125
Subiecte: Stiri | Comments Off on Sesiune live digital-pop cu Fierbințeanu & Plurabelle
Desfiinţarea Premiului “Marin Sorescu”, acordat de ICR Stockholm
Articol postat de Agentia de carte
Institutul Cultural Român de la Stockholm se vede nevoit să întrerupă tradiţia de acordare a Premiului Marin Sorescu, distincţie înfiinţată în 2007 şi decernată anual unui scriitor suedez care „desfiinţează graniţe şi creează locuri de întâlnire, care prin opera sa face posibilă comunicarea între diferite forme de expresie culturală”. După cum arată şi motivaţia, premiul a recompensat scriitori cu deschidere către alte culturi sau alte domenii culturale, printre laureaţi numărându-se un eseist şi romancier specializat în istoria Europei Centrale şi de Est (Steve Sem-Sandberg), un poet şi eseist care traversează graniţele dintre literatură şi ştiinţă (Nina Burton), un scriitor bun cunoscător al istoriei recente a Europei, totodată traducător în limba suedeză al lui Andrei Pleşu şi Norman Manea (Peter Handberg), un profesor universitar specialist în psihologie şi istoria medicinei (Karin Johannisson), un expert în opera lui Emil Cioran şi Paul Celan (Aris Fioretos).
Conducerea Institutului Cultural Român a hotărât însă în acest an că premiul este mult prea costisitor şi că el nu poate continua decât în condiţiile în care i se modifică profilul, iar juriul îşi îndeplineşte atribuţiile fără a mai putea fi remunerat.
Premiul Marin Sorescu a întruchipat strategia de comunicare interculturală promovată de ICR Stockholm încă de la înfiinţarea sa şi a confirmat statutul institutului de platformă de dialog între cultura română şi cea suedeză, sporind totodată notorietatea scriitorului român în memoria căruia a fost înfiinţat. Încă din 2008, cotidianul Göteborgs Posten lăuda iniţiativa ICR Stockholm, dând-o drept exemplu instituţiilor culturale suedeze: “Avem deci aici, la noi, un institut cultural străin care premiază scriitorii suedezi. Din câte ştim, acest premiu nu are corespondent în Suedia. După cum nu există nici opusul – ca un institut suedez să premieze un scriitor german, italian sau… român.” În anii care au urmat, ştirea care a anunţat numele laureatului a fost preluată de zeci de publicaţii suedeze, naţionale şi locale. În 2010, seminarul organizat la Târgul de Carte de la Göteborg cu laureaţii de până atunci ai premiului a fost preluat şi difuzat de televiziunea naţională suedeză. Din 2011, laureatul premiului a fost invitat să conceapă o prelegere pe care să o susţină în premieră la sediul ICR Stockholm. Prelegerea laureatei pe anul 2011, Karin Johannisson, s-a bucurat de un public record pentru evenimentele organizate la sediul institutului, în timp ce prelegerea laureatului pe 2012, Aris Fioretos, a fost ulterior publicată în principalul cotidian suedez, Dagens Nyheter, şi elogiată într-un alt cotidian naţional de prestigiu, Svenska Dagbladet. În primăvara acestui an, editura Ellerströms va publica un volum Marin Sorescu, reprezentând cea mai amplă antologie suedeză din versurile scriitorului român şi cel de-al şaptelea volum al acestuia apărut în Suedia.
Premiul Marin Sorescu a funcţionat între 2007 şi 2012 după un regulament bine stabilit. Juriul său, a cărui componenţă s-a modificat de-a lungul timpului, a fost întotdeauna alcătuit din reprezentanţi de seamă ai vieţii literare suedeze, fiind coordonat de Dan Shafran, traducător şi Directorul ICR Stockholm (a cărui contribuţie nu a fost niciodată remunerată). Juriul s-a întrunit în fiecare an în cel puţin trei şedinţe, membrii săi având atât obligaţia de a veni cu nominalizări motivate, cât şi de a se informa cu privire la nominalizările celorlalţi şi de a-şi argumenta alegerile. Astfel, activitatea de jurizare a cuprins, pe lângă prezenţa fizică la şedinţe şi implicarea activă în ceremonia de decernare a premiului, şi o intensă activitate de documentare, precum şi lectura a cel puţin 15 volume. La începutul acestui an, dat fiind bugetul de austeritate alocat ICR Stockholm, membrii juriului au fost rugaţi să accepte un onorariu cu 40% mai scăzut decât cel de până acum şi cu mult sub cele practicate de alte jurii literare din Suedia, lucru cu care au fost cu toţii de acord, de dragul continuităţii premiului.
Valoarea premiului a constat iniţial în 50 000 sek (aprox. 5 500 euro) şi o statuetă inspirată din opera lui Marin Sorescu şi concepută de artista Kuki Constantinescu. În 2012 s-a renunţat la acordarea statuetei, din raţiuni financiare. Din aceleaşi motive, am propus, la începutul anului 2013, reducerea sumei acordate laureatului la 40 000 sek.
Toate eforturile ICR Stockholm de a convinge conducerea ICR să menţină Premiul Marin Sorescu în forma actuală şi atât de mult apreciată s-au dovedit, din păcate, a fi zadarnice.
vizualizari: 143
Subiecte: Stiri | Comments Off on Desfiinţarea Premiului “Marin Sorescu”, acordat de ICR Stockholm
