![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Stelian Turlea – In absenta tatalui | Pagina principala | Ina Ilie – Femeia care a uitat sa nasca »
Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray (2)
Articol postat de Alex Sima
Autor: Oscar Wilde;
Titlu: Portretul lui Dorian Gray;
Anul aparitiei: 2008;
Autor recenzie: Marinela Gheorghe;
Dorian Gray primeste un portret intr-un moment cheie al existentei sale. Din ziua in care este imortalizat pe panza, Dorian lasa in urma un tanar inteligent cu un suflet curat si se transforma treptat intr-un alter ego vesnic tanar, insa cu un suflet intunecat. Gelos pe tablou, el cere tinerete vesnica, fiind dispus sa faca orice. In cele din urma isi va vinde indirect sufletul, sub obladuirea Lordului Henry, un posibil Mefisto, care considera ca “pacatul este singurul element plin de culoare ramas in viata moderna”. Portretul lui Dorian Gray devine practic o oglinda a personajului real.
Dorian Gray va oscila intre cei doi prieteni, corespondentele moralitatii – pictorul Basil Hallward – si ale viciului – Lordul Henry. Tanarul va inclina incet, dar sigur spre fructul interzis si va deveni din ce in ce mai inlantuit de partea intunecata a vietii, ajungand pana la crima.
Odata facut transferul, entitatea empirica nu mai imbatraneste, semnele trecerii timpului fiind ilustrate de pictura. Trebuie mentionat insa faptul ca imbatranirea portretului nu se rezuma doar la scurgerea timpului. El isi schimba aspectul si dupa fiecare pacat facut de Dorian, devenind practic o materializare a sufletului. Dorian intelege acest lucru si priveste infiorat portretul, uratit brusc in urma fiecarei fapte savarsite. Viata lui va deveni o teroare continua in incercarea de a-l ascunde de ceilalti. Intr-un final, disperarea il determina sa distruga portretul, fara sa fie constient de faptul ca uciderea tabloului – suflet inseamna de fapt sinucidere.
Oscar Wilde se transforma fara sa vrea intr-o ipostaza moralizatoare. Dorian este ucis de narcisism si de raul pe care l-a facut celorlalti, iar ipostaza lui mortuara demasca adevaratele identitati: nemurirea portretului si efemeritatea personajului din carne si oase.
Cand au patruns inauntru, au vazut atarnat pe perete un splendid portret al stapanului lor, asa cum il vazusera cu cateva ore mai inainte, in toata minunatia tineretii si a frumusetii sale. Pe podea zacea un mort imbracat in haine de seara, cu un cutit infipt in inima. Era incovoiat, plin de riduri si cu o fata respingatoare. Nu l-au recunoscut decat dupa inele.
Oscar Wilde are o biografie controversata, recunoscandu-si homosexualitatea inca din timpul vietii. In ceea ce priveste romanul de fata, cititorul care nu cunoaste macar partial profilul scriitorului poate banui insa oarecare semne ale unei preferinte pentru personajele masculine si a unor relatii intre ele care depasesc cu mult prietenia:
Lordul Henry se uita la el. Da, era intr-adevar incantator de frumos, cu buzele rosii fin arcuite, cu ochii sai albastri si senini, cu parul sau blond si ondulat. Era ceva pe fata sa care te facea sa ai incredere in el. Avea toata candoarea si toata puritatea pasionata a tineretii. Simteai ca a reusit sa se pastreze nepatat de catre lumea din jurul sau. Nu era de mirare ca Basil Hallward il admira asa de mult.
Dorian Gray se incrunta si isi intoarse capul. Nu se putea abtine sa nu-l admire pe tanarul barbat inalt si gratios din fata sa. Fata lui romantica, maslinie, si expresia obosita il atrageau. Exista ceva in vocea sa joasa si languroasa care era absolut fascinant. Chiar si mainile sale reci, albe ca niste flori, aveau un farmec aparte.
Puteti comanda online Portretul lui Dorian Gray de pe Shopul Cotidianul.
Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray (2),
Subiecte: _Autor: Oscar Wilde, _Comentator: Marinela Gheorghe, Colectia: Cotidianul, Editura: Univers | Nici un comentariu »
