Maggie O’Farrell – Iubire la distanta
12, 07, 2009O’Farrell invaluie actiunea in suspans jongland cu secrete si dezvaluind doar mici amanunte despre trecutul personajelor sale. Este oarecum obsedata de anumite imagini si teme… de dorul de radacini dar si de nevoia tulburatoare de a scapa de ele, sentimentul de alienare, insomnie, pericole, revolta si chiar violenta.
Maitreyi Devi – Dragostea nu moare
09, 07, 2009Cred ca Dragostea nu moare poate fi considerat pe de o parte un roman de sine statator, iar pe de alta parte unul dependent de romanul lui Eliade, Maitreyi. Chiar daca voi face uneori comparatii intre cele doua opere, nu voi afirma in nici un moment ca una dintre ele este mai buna decat cealalta.
Leonard Ancuta – Control
07, 07, 2009Scriitorul controleaza personajul sau personajul ironizeaza ezitarile si temerile scriitorului? Poate un personaj sa intruchipeze libertatea totala si sa devina un alter-ego pe care imaginarul il fereste de posibilitatea esecului? Doua intrebari ce pot fi desprinse din continutul romanului scris de Leonard Ancuta.
Marian Coman – Teoria flegmei. Apel la mitocanie
06, 07, 2009M-am bucurat sa am ocazia de a citi si jurnalistica lui Marian Coman (Teoria flegmei. Apel la mitocanie), intrucat pana acum a publicat numai beletristica. Este o experienta deosebita sa observi aceste doua aspecte ale scriiturii la acelasi autor, deoarece sunt doua parti opuse dar complementare.
Petre Ispirescu – Basmele romanilor
03, 07, 2009Basmul nu se demodeaza niciodata, poate tocmai fiindca el este plasat in atemporalitate si aspatialitate. Basmul nu ar mai fi basm daca ar fi revolutionat. Dimpotriva, cu cat este mai rupt de realitate si scris intr-un limbaj mai arhaic, cu atat devine mai captivant si mai placut la lectura.
Tracy Hickman – Viteza intunericului
02, 07, 2009Hickman foloseste unitatile din joc intr-o modalitate care mi-a adus aminte de manevrarea lor de catre un strateg cu putine intentii de a salva vieti individuale, si cu gandul principal de a castiga razboiul. Nu am gasit ipostaze ciudate care sa-mi dea senzatia ca scriitorul n-a incercat jocul cu mana sa.
Nichita Stanescu – Necuvintele
02, 07, 2009De cand eram la gradinita si ma bateam parte in parte cu educatoarea si apoi cu mama pe scari pentru ca nu voiam sa invat poeziile cu ilustrul conducator Ceasca, am capatat o aversiune mai speciala pentru poezii. Nu ca nu le-as gasi interesante pe unele, dar am oroare sa le invat.
« Articole mai vechi | Articole mai noi »







































![Validate my RSS feed [Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png)
