« Roland Barthes – Eseuri critice | Pagina principala | Tracy Hickman – Viteza intunericului »

Nichita Stanescu – Necuvintele
Articol postat de Alex Sima
Autor: Nichita Stanescu;
Titlu: Necuvintele;
Anul aparitiei: 2009;
De cand eram la gradinita si ma bateam parte in parte cu educatoarea si apoi cu mama pe scari pentru ca nu voiam sa invat poeziile cu ilustrul conducator Ceasca, am capatat o aversiune mai speciala pentru poezii. Nu ca nu le-as gasi interesante pe unele, cum sunt cele din volumul Necuvintele, dar am oroare sa le invat. Drept pentru care nu cred ca pot recita cap-coada o singura poezie, nici macar clasicul Zdreanta.
Asadar, „recenzia” mea in cazul de fata e mai speciala, si se poate numi mai degraba „anunt”. Necuvintele lui Nichita Stanescu sunt ceea ce numesc eu poezii bizare, dar bune pentru piese muzicale.
Si pentru ca nu are rost sa reproduc fragmente din acestea si sa ma prefac acum ca le analizez doct, va invit sa lasati un comentariu daca va numarati printre cei pasionati de poezie. Iar daca aveti ceva de spus despre Necuvinte, cu atat mai bine.
In rest, va recomand un articol din Jurnalul. V-as da link si catre Biblioteca pentru toti, dar in momentul de fata siteul trece printr-o criza existentiala provocata de atacuri asupra sa, asa ca n-o sa fac asta, pentru ca v-ati putea trezi cu incercari de virusare. Nu glumesc.
Necuvintele au aparut miercuri cu editia tiparita, dar le puteti comanda si online de pe BlogShop Jurnalul. Puteti castiga un exemplar si participand la concurs.
Nichita Stanescu - Necuvintele,
Subiecte: _Autor: Nichita Stanescu, _Comentator: Alex Sima, Colectia: Jurnalul National, Editura: Litera | Nici un comentariu »