![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Nagai Kafu – Komayo. Povestea unei gheise | Pagina principala | Paulo Coelho – El Alquimista »
August Strindberg – Salonul rosu
Articol postat de George Motroc
Autor: August Strindberg
Titlu: Salonul rosu
Autor recenzie: George Motroc
Exista autori celebri ai secolului XX, de care este imposibil sa spui ca nu ai auzit, chiar daca nu ai citit nimic de el; un astfel de caz este si August Strindberg; celor interesati de o scurta privire bio-bibliografica le recomand pagina de Wikipedia. Din punctul de vedere al structurii- 29 de capitole care reprezinta fragmente dintr-o oglinda mai mare, rezultatul fiind o imagine a societatii suedeze in special, dar si a societatii europene moderne in general…
Romanul incepe cu o descriere diafana care nu anunta nimic din ceea ce va urma; de aceea, merita citat, macar primul paragraf:
Era o seară la inceput de mai. Mica gradina de pe Mosebacke nu fusese inca deschisa pentru public si straturile nici nu erau sapate; ghioceii isi croisera drum prin frunzisul adunat anul trecut si tocmai isi incheiau scurta lor lucrare ca sa faca loc sofranului mai sensibil, ce-si cautase adapost sub un par neroditor_; liliacul astepta vantul de sud ca sa infloreasca, dar teii ofereau, in mugurii lor inca inchisi, un filtru de dragoste pitigoilor care incepusera sa-si cladeasca, intre trunchi si craca, cuiburile imbracate cu licheni; piciorul omului nu calcase inca pe aleile de nisip de cand pierise zapada iernii trecute si de aceea animalele si florile traiau aici netulburate.
Lucrurile se schimba atunci cand in acest peisaj idilic apare omul; personajul principal pentru care totul, dar mai ales orasul, apare ca ,,un dusman”, este un fost functional idealist (sau prea naiv), Arvid Falk, cel care vrea sa inceapa o noua viata, o altfel de cariera. El se intalneste cu Struve, fostul sau coleg de facultate, dar, paradoxal, ziaristul nu il intelege, este chiar dezamagit de alegerea lui, de faptul ca a renuntat la ,,onoare si putere” pentru a-i deveni ,,un tovaras de nenorocire”. De aceea insista sa afle adevaratele motive, refuzand sa creada ca un om poate sa-si dea demisia doar pentru ca este dezamagit de lipsa de activitate a colegilor sai, a celor din jurul sau care se prefac toti ca muncesc, dar fiecare, sef sau subordonat, incearca sa faca minimul necesar, fericiti fiind atunci cand reusesc sa nu faca chiar nimic…
Ziaristul Stuve pare la inceput interesat, din simpla politete, dar apoi devine din ce in ce mai interesat de poveste, in clipa in care intelege ca interlocutorul poate fi folosit drept sursa pentru un viitor articol. Totusi, la sfarsit, nu se poate stapani sa nu-i dea o lectie de pragmatism tanarului care are capul (prea) in nori:
-Frate draga, n-ai invatat inca inca arta vietii; ai sa vezi cat de greu este sa-ti castigi painea la inceput si ca, treptat, asta devine lucurl cel mai important in viata! Muncesti ca sa-ti castigi painea si o mananci ca sa poti castiga mai multa paine, ca sa poti munci! Crede-ma, am nevasta si copil, stiu ce inseamna asta. Trebuie sa te adaptezi imprejurarilor, vezi tu! Trebuie sa te adaptezi!
Actiunea propriu-zisa incepe cu aceasta intalnire, un fel de eliberare si confesiune a tanarului care s-a decis sa faca pasul cel mare, o adevarata renastere spirituala, prin renuntarea la statutul de rob pe care il avea ca neimportant functionar si sa devina un om liber, un scriitor, sau macar, la inceput, ziarist…
Desi aceasta intalnire cu ,,fratele”, fost coleg de fcultate, inseamna si o prima dezamagire, Falk se incapataneaza sa ramana un om liber din toate punctele de vedere, prefera sa hoinareasca, sa viseze si sa priveasca lumea ca pe un spectacol, totul cu un amestec de curiozitate, plictiseala si o ironie discreta, totul in doze inegale si mereu variabile. Dintre oamenii care-i ies in cale, se apropie si ii atrag atentia cei care i se aseamana, cei care se declara ,,filosofi”, traiesc de pe o zi pe alta, fara un serviciu stabil, fara sa se planga ( prea mult) de lipsa banilor… Cel putin intr-o privinta sunt toti de acord: ,,In orice caz ne intalnim asta-seara la Salonul rosu!”
Despre acest salon doar cateva fraze, mai bune decat orice alte comentarii:
Salonul lui Bern tocmai incepuse in acea vreme sa-si joace rolul sau cultural-istoric in viata Stockholmului; el dadu o lovitura mortala nesanatoasei vieti de cafe-chantant care inflorise sau bantuise in capitala in perioada anilor saizeci si de acolo se intinsese in toata tara. Aici se adunau, pe la ora sapte, grupuri de tineri care se aflau in situatia de anormala ce incepe cand parasesti casa parinteasca si sfarsesti cand ajungi sa o ai pe a ta; aici isi petreceau timpul grupuri de holtei care fugisera din camerele lor solitare sau dinmansarde, ca sa sada la lumina si caldura si sa intalneasca o fiinta umana cu care sa poata sta de vorba.
In consecinta, intalnirea este una incantatoare, chiar daca toata lumea vrea sa iasa in evidenta, aceasta in pauzele in care nu beau sau nu mananca, toti debiteaza banalitati cu o energie demna de o cauza mult mai buna… Totusi, dincolo de asemanari, ei se pot imparti, folosind chiar un titlu de capitol, in ,,stapani si caini”.
Petrecerea este prezidata de fratele sau cel despotic, dar si mult mai pragmatic, care il sperie prin aroganta si violenta sa verbala, cel care desi nu vrea sa-i mai dea o buna parte din mostenire, nu este in esenta un om rau, mai degraba o persoana dornica de a-i domina pe ceilalti din jur si care din lipsa de public doritor , nu ezita sa-si foloseasca chiar propriul frate in acest scop.
Tanarul visator care dorea sa scape de banalitatea si ipocrizia societatii va fugi atat de tirania fratelui, dar si a celorlalti, va refuza sa se adapteze, sa faca compromisuri literare, sa scrie altceva sau altfel de cum vrea… De aceea incercarea de a deveni ziarist, primul pas spre cariera de scriitor, va fi unul dezamagitor; va refuza sa scrie la comanda brosuri obscure si biografii romantate la comanda, refuza sistematic orice compromis, chiar daca acest lucru i-ar fi adus bani, chiar daca ar fi insemnat un prim pas in lumea literara; vrea doar sa-si publice volumul de poezii, doar atat… Daca va reusi sau nu, nu am de gand sa va spun, ramane sa descoperiti singuri…
Salonul Rosu este o carte ,,despre disolutia societatii moderne” care nu trebuie ratata si care isi pastreaza astazi actualitatea, o carte trista despre ,,oameni fericiti” ca au gasit ,,de lucru”, fiecare avand sentimentul satisfactiei ca ,, a obtinut si el un os la marele ospat”, altfel spus o carte despre ,,amaraciunea unei lungi vieti irosite”…
P.S. Cartea care face parte din Colectia Carte de buzunar, poate fi comandata de pe site-ul Editurii Litera.
| Autor: | August Strindberg | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | Salonul rosu | Pret: | 5 roni |
| Nr. pagini: | 317 | Editura: | Litera |
Subiecte: _Comentator: George Motroc, Colectia: Jurnalul National, Editura: Litera | Nici un comentariu »
