![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Aglaja Veteranyi – De ce fierbe copilul in mamaliga | Pagina principala | Mihail Drumes – Scrisoare de dragoste (Concurs) »
Isabel Allende – Portret in sepia
Articol postat de Alex Sima
Autor: Isabel Allende;
Titlu: Portret in sepia;
A aparut in anul: 2006;
Autor recenzie: Ana Maria Petritan;
Cand o citesti prima oara pe Isabel Allende (cum mi s-a intamplat mie acum) te pomenesti ca ti se dezvaluie o lume complet noua, parca necunoscuta pana acum in multele romane citite, o lume fermecata, sensibila si pasionala. Pentru ca nu este la indemana oricui sa-si subjuge cititorii cu vorbe atat de simple si sa puna pe foaie personaje atat de reale si de pline de substanta. Cititoare neinitiata in opera lui Allende, am citit Portret in sepia, adica a doua parte dintr-o serie.
De cele mai multe ori aceasta greseala ar fi fatala si ar rapi unui roman mare parte din povestea sa, dar nu este cazul Portretului in sepia. Astfel descoperim o saga de familie neobisnuita care ne duce in paradoxala situatie de a dori sa citim inceputul povestii chiar si atunci cand ii aflam concluzia si ni se ofera dezlegarea dramei inceputa inca din Fiica norocului.
Daca e sa stabilesc personajul principal din Portret in sepia sunt nevoita sa recunosc ca sunt usor nehotarata intre cele doua figuri feminine care domina romanul: Aurora si Paulina del Valle.
De-ar fi sa accept intentia autoarei as fi nevoita sa recunosc ca personajul central este Aurora del Valle, nepoata Paulinei si fiica nelegitima a lui Matias del Valle. Aurora are descendenta complicata a unui veritabil destin tumultos dintr-un roman sud-american: daca tatal ei face parte dintr-o instarita familie chileana, mama ei este fructul iubirii dintre Eliza (din Fiica norocului) si sotul sau chinez, o femeie de o frumusete care o face celebra in cercurile artistilor din San Francisco.
Moartea mamei la nastere o lasa pe Aurora in grija bunicilor materni, dar moartea bunicului o aduce pe Aurora in grija bunicii paterne – Paulina. Precum un animal speriat, momit de sub masa cu mancare, Aurora este chinuita de cosmaruri repetitive si este obligata sa se adapteze in lumea excentrica a bunicii sale.
Dar daca ar fi ma ghidez dupa alte evidente ar trebui sa o consider pe Paulina personaj principal. Statura ei imensa, atitudinea matriarhala, forta de neoprit, instinctul sau genial pentru afaceri lasa impresia unei femei de neatins. Dar apoi, cand ramanem singuri in fabuloasa casa a familiei del Valle, descoperim in Paulina o latura feminina neateptata: complexele ei care duc la alungarea sotului iubit din dormitor, teama de mirosurile trupului si atentia data bailor, micile trucuri de cochetarie feminina si dragostea nestavilita pentru dulciuri mi-au dat ocazia sa descopar unul dintre cele mai reale, calde si vibrante personaje ale literaturii.
Pe langa acesti doi piloni ai romanului, Allende ne ofera o intreaga pleiada de personaje fascinante: majordomul devenit sot, verisorul care o adopta pe Aurora din dragoste pentru mama ei moarta, Nivea – femeia care, intr-o lume care privea sarcina ca pe o rusine, se plimba cu pantecul sau voluminos mandra pe strada, educatoarea feminista sau tatal ros de sifilis. La toate acestea se adauga importante episoade despre situatia politica din Chile la sfarsitul secolului XIX, descrieri atente ale orasului San Francisco si ale Cartierului Chinezesc.
Portret in sepia este un roman fabulos. Rar mi-a fost dat sa citesc o carte care sa transmita simultan atata forta, dragoste si sete de viata. Si aproape niciodata nu am simtit ca tin in maini o carte mai vie, mai capabila sa aduca langa mine scriitorul.
Isabel Allende - Portret in sepia,
Subiecte: _Autor: Isabel Allende, _Comentator: Ana Maria Petritan, Editura: Humanitas | Nici un comentariu »
