![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Yukio Mishima – Templul de aur | Pagina principala | Mukhtar Mai – Dezonorata »
Gustave Flaubert – Doamna Bovary
Articol postat de Georgiana Stoica
Autor: Gustave Flaubert;
Titlu: Doamna Bovary;
Fiinte “bovarice” au existat si vor exista si de-acum incolo. Atata timp cat lumea mizera si meschina isi va pastra proprietatile, vor fi oameni care in loc sa protesteze prefera sa isi atrofieze realitatea in gaoacea iluzionarii. Gustave Flaubert si-a dat seama de acest lucru si astfel a creat-o pe doamna Bovary, un burete imbibat de visuri esuate in conditii de uscaciune spirituala a burgheziei franceze.
Fire melancolica si senzitiva inca din copilarie, petrecand o buna parte din adolescenta intr-o manastire de maici, Emma Bovary isi formeaza fundamentul spiritual intr-un mediu propice aspiratiilor inalte. Ajunsa la tinerete, asteapta maritisul pentru a se elibera de golul creat in lipsa mamei sale si de banalitatea din casa parinteasca. Odata casatorita, „mediocritatea vietii casnice” si „duiosia conjugala” sunt pentru Emma Bovary entitati ale unui trai monoton, tais al realitatii infipt in moalele naturii ei visatoare. Sotul sau, Charles Bovary, isi asuma rolul de barbat iubitor si responsabil, atat in cariera, cat si in asigurarea bunastarii sotiei sale, insa pentru Emma el insumeaza o serie de fapte si vorbe ce-i aduc rutina: nimic interesant, nimic ce ar putea sa ii impresioneze inima.
„Ceea ce o scotea din sarite era faptul ca Charles nu avea nici macar aerul ca banuieste chinul ei. Convingerea lui ca o face fericita i se parea o insulta idioata, iar siguranta lui in privinta asta, lipsa de recunostinta”.
Satula de insipidul vietii, doamna Bovary asteapta din clipa in clipa cate un moment in care sa verse solnita in ciorba iubirii ideale, din pacate prea sarata pentru viitorii ei amanti.
“In adancul sufletului, Emma astepta totusi sa se intample ceva[..] cautand in departare, in ceata zarii, vreo panza alba”.
Fuge de neplacerile griului existential, devenind omul de panda al extravagantului, incercand cu orice pret sa dea gust vietii:
„Credea ca dragostea trebuie sa izbucneasca deodata, cu trasnete si fulgere, ca un uragan ceresc care se abate asupra vietii, o zdruncina din temelii, smulge tot ce-i vointa ca pe niste frunze si duce in prapastie inima intreaga”.
Apologia oarba a lui Charles pentru nevasta lui impletita cu fantezia amoroasa a Emmei sporeste inclinatia acesteia catre adulter. Ea nu-l insala pe Charles cu inima, ci mai degraba cu simturile si imaginatia. Ea nu cunoaste iubirea, ci decat un ideal al iubirii. Contrar inchipuirilor ei, aspectul lucios al dragostei dus la indeplinire pana la un anumit nivel ajunge inevitabil sa se deterioreze. Deceptia i se instaleaza din ce in ce mai adanc in suflet cand realitatea atinge nervul asteptarilor ei exaltate.
O data folosita si parasita, ocoleste suferinda prapastia mortii, petrecand mult vreme la pat. A doua oara, ruinata sentimental, cat si material se arunca de bunavoie in ea.
Datoriile si dobanzile acumulate, pe ascuns de Charles, in scopul realizarii ambitiilor sale sociale si a tabieturilor opulente ce depasesc limitele clasei de mijloc, o incoltesc pe Emma Bovary ce risca sa piarda averea familiei pentru a le putea achita. Vulnerabila, disperata dupa un sprijin financiar si slabita de orice putere, doamna Bovary se sinucide. Moartea ei da startul unui lant „contagios” de alte morti: a tatalui ei, a socrilor si chiar a lui Charles, innebunit de durere in lipsa ei.
Astfel se deruleaza viata unei femei romantioase si sensibile, supusa socurilor dureroase ale unei burghezii infame.
Gustave Flaubert este un maestru al descrierilor si are un simt de analiza psihologica bine dezvoltat. E necesar sa te incarci cu rabdare pe parcursul lecturii. Dau in vileag nota secreta a juriului pentru acesta carte si aflati ca e maxima.
| Autor: | Gustave Flaubert | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Doamna Bovary | Pret: | 13.99 RON |
| Nr. pagini: | 320 | Editura: | Adevarul |
Subiecte: _Autor: Gustave Flaubert, _Comentator: Stoica Georgiana, Editura: Adevarul | Nici un comentariu »
