![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Claude Levi-Strauss – Tropice triste | Pagina principala | Dan Dobos – Abatia »
Sarah Dunant – Transgresiuni
Articol postat de Alex Sima
Titlu: Transgresiuni (Tradus prost dupa originalul “Transgressions”);
Autor: Sarah Dunant;
A aparut in anul: 1997 la ei, 2008 la noi;
Autor recenzie: Spadez;
Cu Sarah Dunant am facut cunostinta atunci cand am citit “Nasterea lui Venus“. Desi romanele cu iz istoric nu sunt printre cele preferate de mine, trebuie sa recunosc ca povestea ce statea la baza acelui roman m-a prins destul de tare si am terminat cartea respectiva intr-un timp destul de scurt. Dupa cate parea, “aventura” mea legata de Sarah Dunant se oprea acolo, cand dadeam ultima pagina a Nasterii lui Venus. Imi placuse, reusise si sa ma prinda cumva (lucru cam rar intalnit de la un tip de roman pe care nu il citesc des) insa atunci m-am gandit ca nu putea fi mai mult. Imi placuse romanul respectiv insa nu simteam nevoia sa mai iau in maini inca o carte cu un astfel de iz semnata tot de Dunant si sa o parcurg cu minutiozitate.
A trecut aproape un an de atunci si iata ca am pus mana pe Transgresiuni, cel de-al doilea volum al lui Dunant (pentru mine) pe care sa il dau gata. Nu voi intra in discutii cu privire la traducerea eronata a titlului – pentru asta exista o insemnare pe blogul meu.
Cartea nu are nicidecum izul invechit al Florentei sau personaje pline de fast si frumos, atent conturate. Romanul de fata reprezinta o rupere de ritm pentru autoare, in sensul ca aceasta carte este un soi de thriller ce nu are nici o legatura cu istoria.
Elizabeth Skvorecky traieste singura intr-o casa din nordul Londrei, suferind in urma despartirii de partenerul ei de viata, Tom. Lizzie incearca sa isi mascheze durerea adanca provocata de aceasta relatie destramata cu muzica si traducerea in engleza, a unui recent best-seller ceh. Dand totul in relatia sa cu Tom, Lizzie se simte brusc goala pe dinauntru si vaduvita de toata bucuria ce a umplut-o odata, aratandu-se ranita si suferinda in fata unei lumi care (dupa cum considera ea) nu ii putea intelege pe de-antregul suferinta si lucrurile pe care le-a pierdut (atat materiale si cat sufletesti) in urma despartirii sale de Tom. Pentru a incerca sa isi inabuse trairile ce o cotropesc, Lizzie isi ia cateva zilele libere pentru niste excursii in America, loc in care se simte cumva mult mai departe de tot ce o facea sa se gandeasca despre ea ca un om fara viitor in ale iubirii. Insa vacanta se sfarseste si Lizzie se intoarce in casa ei cu etaje, prea mare pentru o femeie singura, din nordul Londrei.
Totul incepe sa ia o turnura suspecta, atunci cand ea observa niste lucruri ciudate care se petrec in casa. CD-urile cu muzica dispar, combina audio este pornita atunci cand Lizzie se intoarce acasa desi isi poate aminti foarte bine ca a oprit-o, o masa aranjata ca pentru doi indragostiti desi Lizzie inca nu isi recuperase inca increderea in barbati. Crezand prima data ca psihicul ei ii joaca feste, apoi dand vina pe un spirit malefic (ocazie cu care desfasoara o epurare aidoma unei exorcizari, a casei) Lizzie isi simte sihastria amenintata de ceva mai mult decat simple anomalii. Insa atunci cand in miezul noptii Lizzie simte rasuflarea unui barbat langa ea, totul ia o turnura morbida si protagonista comite niste acte de care nici ea nu stia ca este in stare sa le faca.
Scapand cu viata dupa o incaierare care se termina curios pentru o relatie victima-agresor, Lizzie se trezeste in pozitia agresorului iar agresorul in pozitia victimei. Lucrurile devin greu de controlat pentru traducatoarea singura iar suferinta provocata de Tom nu devine decat un motiv in plus pentru ce are de gand.
O carte de Sarah Dunant care m-a tinut cu sufletul la gura pana la final, avand actiune insa si accente psihice marcate in special de introspectii si analize personale, o carte ce are parte de o imagistica bine pusa la punct (desi nu prea bogata) cat si de un sir al actiunilor care este mai mereu cu un pas inaintea cititorului, dandu-i de prea putine ori posibilitatea de a se gandi ce va urma. Sfarsitul in linii mari este previzibil insa micile detalii sunt cele ce ne tin totusi departe de a spune ca suntem siguri cum se va izbavi romanul.
Sarah Dunant - Transgresiuni,
Subiecte: _Autor: Sarah Dunant, _Comentator: Stefan Toma, Editura: Humanitas | 1 Comentariu »
02, 12, 2009 la 4:28 am
[…] Pentru o alta impresie asupra carti, puteti citi si recenzia scrisa de Stefan Toma. […]