![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Donald Richie – Portrete japoneze | Pagina principala | Sarah Dunant – Transgresiuni »
Claude Levi-Strauss – Tropice triste
Articol postat de Alex Sima
Titlu: Tristes tropiques (Tradus: Tropice triste);
Autor: Claude Levi-Strauss;
Anul aparitiei: 1955 la ei, 1968 la noi;
Autor recenzie: Loredana Modoran;
***** “Detesc calatoriile si exploratorii. Si iata-ma gata sa-mi povestesc expeditiile.” Cu aceasta afirmatie isi incepe Claude Levi-Strauss Tropice triste, publicat in 1955 in Franta si tradus 13 ani mai tarziu in Romania. Aceasta marturisire – consider eu, ironica, este explicata in randurile ce urmeaza: ”aventura nu-si are locul in meseria de etnolog, este doar o servitute care copleseste munca in sine cu timpul pierdut pe drum saptamani si luni de-a randul, cu povara foamei, a oboselii, uneori a bolii”.
***** Aceste prime pasaje din Capitolul 1, intitulat ”Plecarea”, contin cateva cuvinte ce ar putea sa ne dea indicii pentru stabilirea genului in care se incadreaza cartea, si anume: calatorie, povestire, expeditie, etnologie. La prima vedere, Tropice Triste pare jurnalul de calatorie al etnologului Levi-Strauss.
***** Acceptarea in 1935 a unui post de profesor in orasul brazilian San Paolo il aduce pe Levi-Strauss in contact cu populatiile bastinase primitive. Incurajat de rezultatele obtinute in primele cercetari, remarcate de etnologii notorii ai vremii, Levi-Strauss hotaraste sa continue studiile. El intreprinde cercetari de teren in regiunea braziliana Mato Grosso si in Amazonia Meridionala, unde observa triburile caduveo, bororo, nambikwara si tupi-kawahib, modul lor de viata si organizarea sociala.
***** Descrierea detaliata din Tropice a acestor societati a reprezentat piatra de temelie pentru cercetarile si operele ulterioare, mai ales in ceea ce priveste metoda de analiza numita structuralism. In Antropologie structurala Levi-Strauss citeaza pasaje intregi din Tropice, pe care le explica cu ajutorul demersului structuralist. Studierea triburilor primitive l-a ajutat pe autor in definirea miturilor si relatiilor de rudenie, in descoperirea de raporturi cauzale si ”structuri” ale gandirii primitive; aspecte prezentate pe larg in Gandirea salbatica (1962) si ciclul Mitologice (1964-1971).
***** Astfel, lucrarea de fata contine vederi structuraliste, fara a fi insa conceputa ca o lucrare de analiza structuralista cum sunt, de pilda Les structures elementaires de la parente sau Mythologiques, considera Ion Vladutiu in prefata Tropicelor. De asemenea, mai spune acesta, este foarte greu de definit intr-un singur cuvant genul acestei carti: carte de calatorie, memorii, note etnografice, note sociologice sau reflectii pe marginea unor probleme. Se poate spune mai degraba ca ea insumeaza toate aspectele mentionate mai sus.
***** Levi-Strauss a structurat cartea in 40 de capitole, organizate in noua parti sau sectiuni. Primele trei parti prezinta reflectiile autorului despre parasirea Europei si vizitarea Lumii Noi si a Tropicelor, comparand primele impresii cu vizitele ulterioare. Savantul relateaza si cateva aspecte legate de munca academica de la Universitatea din San Paolo. In Capitolul 6, intitulat sugestiv ”Cum devii etnograf”, autorul povesteste despre pasiunea sa, etnografia si despre cum a ajuns sa o studieze. Capitolul acesta, la fel ca intreaga carte de altfel, abunda in marturii:
”Mie etnografia imi da o satisfactie intelectuala […] Propunandu-mi sa studiez omul, ma elibereaz de indoiala.”
***** Francezul subliniaza si faptul ca studiile etnografice sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea cercetarilor in domeniul antropologiei sociale.
***** Cea de-a patra parte ”Pamantul si Oamenii” contine o analiza geografica a evolutiei colonizarii in America de Sud, facand totodata referiri la procese asemanatoare din India si Pakistan. De asemenea, Levi-Strauss denunta exploatarea bastinasilor de catre colonisti. Autorul este profund impresionat de conditiile precare in care traiesc populatiile de la tropice. Asa cum observa si Ion Vladutiu, prin titlul lucrarii, autorul vrea sa sugereze ca tropicele sunt triste prin insasi realitatea existenta acolo. In tarile tropicale cea mai mare parte a populatiei traieste intr-o mizerie crunta.
***** Sectiunile cinci-opt se concentreaza asupra descrierii triburilor. Mentionez ca aceste capitole mi-au placut cel mai mult. Ma voi opri insa doar asupra prezentarii facute de etnolog tribului nambikwara. Levi-Strauss face o comparatie a nambikwara cu tribul bororo:
”Dupa splendoarea palatelor bororo saracia in care traiesc triburile nambikwara este aproape de necrezut. […] datorita saraciei culturii materiale care te indreptatea sa-i consideri mai degraba ca supravietuitori ai epocii pietrei.”
***** Imbracamintea femeilor din trib se reducea la un sirag subtire de margele din scoici, innodat in jurul taliei si la alte cateva podoabe, bratari sau cercei din sidef si pene. Barbatii erau la fel de sumar imbracati, avand doar un pompon de pai agatat la brau. Noaptea, nambikwara nu dormeau in colibe, ci afara, pe pamant.
***** Levi-Strauss relateaza ca tribul impartea anul in doua perioade distincte: sezonul ploios, din octombrie pana in martie – cand fiecare grup din trib locuiste in colibe din ramuri de palmier, construite pe mici ridicaturi de pamant din apropierea raurilor, si sezonul secetos – cand satul este parasit si tribul se imparte in mai multe cete nomande. Timp de sapte luni, cetele ratacesc prin savana in cautarea hranei: larve, paianjeni, lacuste, rozatoare, serpi, precum si fructe, radacini sau miere salbatica. Economia tribului era de natura dubla: a vanatorii si gradinaritului, pe de o parte si a culesului, pe de alta parte. Prima era asigurata de barbat, iar cea de-a doua de femeie.
***** Etnologul noteaza si cateva ritualiri magice ale tribului, spre exemplu, gonirea furtunii. Ea se realiza prin aruncarea unor tepuse speciale in directia de unde credeau ca vine atasul. Atasul era denumirea pe care nambikwara o dadeau lucrurilor de care le era frica, el desemna un fel de spirit raufacator. Levi-Strauss ne povesteste ca, pentru bastinasi, chiar si ceasul sau de la mana reprezenta un atasu.
***** O atentie deosebita a avut-o autorul pentru relatiile din cadrul familiilor. O dovada de dragoste si interes pe care membrii tribului si-o aratau intre ei era despaducherea. Ritualul despaducherii era socotit o marturie a atasamentului pe care il aveau unii cu altii. La fel, copiii isi inconjurau mamele cu o dragoste plina de grija si exigenta, ei vegheau ca ea sa primeasca partea din produsele vanatorii.
***** Un alt aspect important pe care Levi-Strauss il observa, este reprezentat de cunostintele toxicologice ale tribului. Otravurile preparate erau numite nande.
***** Partea a noua, ”Reintoarcerea” inchide cartea. Ea contine reflectii despre natura si scopul antropologiei, despre efectele calatoriei asupra spiritului uman, precum si despre rolul budismului si islamismului in cultura globala.
***** Cartea este insotita si de 35 de fotografii alb-negru ce reprezinta oamenii din trib, unele podoabe, obiecte de arta primitiva sau colibele in care locuiau.
***** Consider ca „opera levi-straussiana” este de actualitate mai ales datorita mesajului umanist pe care il transmite. Antropologul francez este constant animat de o intentie justitiara, aceea de a restitui umanitatii valorile culturilor arhaice, de a pune intr-o lumina justa aportul acestora la tezaurul spiritual al umanitatii, de a realibita comunitatile zise primitive, de a stabili rolul lor istoric real in devenirea omenirii, afirma Ion Aluas. Demersul lui Levi-Strauss pune in evidenta faptul ca omul ”primitiv” – culegatorul, pastorul si agricultorul – a realizat descoperiri tehnice revolutionare, descoperiri din care se hraneste si astazi civilizatia (descoperirea focului, domesticirea animalelor, agricultura). De asemenea, etnologul a militat pentru destramarea zidului de prejudecati cu care cultura aristocrato-burgheza a inconjurat dispretuitor culturile preindustriale, zise primitive, gestul lui avand in acest context o profunda semnificatie democratica.
***** Am fost in mod placut surpinsa de tonul folosit de Levi-Strauss in Tropice, cald si colorat, cu pasaje intregi de descrieri beletristice si marturii de natura personala. Prin acest tip de scriitura, autorul reuseste sa pastreze treaz intersul cititorului, oricat de pretentios ar fi el si, chiar mai mult decat atat, reuseste sa fascineze.
Claude Levi-Strauss - Tropice triste,
Subiecte: _Autor: Claude Levi Strauss, _Comentator: Loredana Modoran, Editura: Stiintifica | 4 Comentarii »
28, 01, 2009 la 11:18 pm
Draga Alex, te rog in mod public si insistent sa nu mai faci trimiteri spre wikipedia, macar in recenziile trimise de mine. Ti-am mai explicat ca nenorocita asta de wikipedia nu este o sursa de informare buna. Dimpotriva! Nu-mi mai face vena de la tamla sa pulseze inutil. Multumesc anticipat.
29, 01, 2009 la 12:47 am
Draga Lori, e o recenzie, nu un tratat stiintific. Poate nu e o sursa de citat, insa un link catre o pagina care poate avea continut util nu strica. :o) Cu placere.
PS: Vezi ca nu stie lumea cand glumesti.
29, 01, 2009 la 5:23 pm
🙂 Asta e si farmecul.
Revenind la carte, am uitat sa spus ca, din pacate, nu s-a reeditat. Se gaseste destul de greu, doar la anticariate.
16, 01, 2010 la 2:59 pm
Stie cineva daca s-au tradus in lb romana ultimele doua vol din Mitologice? Banuiesc ca nu…