![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Melanie Klein – Invidie si recunostinta | Pagina principala | Gardner Dozois – The Year’s Best Science Fiction (Volumul 4) »
Andrei Ruse – Soni (prima editie)
Articol postat de Alex Sima
Titlu: SONI (prima editie);
Autor: Andrei Ruse;
Anul aparitiei: 2008;
Autor recenzie: Spadez;
***** Atunci cand mi-am descoperit pasiunea de a citi carti, m-am gandit ca volumele care imi vor placea cu adevarat vor fi cele scrise de autori straini. Atunci nu stiam prea multe despre autori romani contemporani si nici nu se gasea vreun licar al dorintei in mine. Usor usor, am inceput sa descopar autorii pe care ii ignorasem cu brio pana atunci. Unele carti scrise de acestia au reusit sa-mi capteze atentia, altele au ramas doar la stadiul de “experienta” (dupa cum spune Palahniuk, orice experienta e buna indiferent de natura ei). Odata cu colectia EGO de la Polirom, am inceput sa citesc mai des autori romani: Cezar Paul-Badescu, Ionut Chiva, fratii Florian, Sorin Stoica, Lucian Dan Teodorovici si altii. Ma gandeam ca cei care au un cuvant de spus sunt in colectia asta asa ca am inceput sa mai scormonesc prin ea in cautare de alte volume care sa-mi fie pe plac. Dupa ce gandul despre autorii romani mi se inradacinase bine in minte, Tritonic a inaugurat o colectie ce si-a adjudecat numele de LIT. In aceasta colectie, sunt publicati pe langa autori straini si autori romani. Aici l-am descoperit pe Marian Coman, unul dintre cei mai dragi autori romani, ochilor mei de cititor. Pe langa Marian, mai existau si alte nume precum Victor Dragomir sau Lorena Lupu. Odata cu trecerea timpului, colectia LIT si-a deschis aripile si pentru alti scriitori si iata ca astfel numara destui autori romani. Cel mai recent dintre acestia este Andrei Ruse, a carui SONI o voi discuta in randurile ce urmeaza.
***** Probabil este vina mea, insa se intampla sa am o atractie nefireasca pentru cartile carora li se face publicitate masiva. Si dupa cum imi spusese cineva odata: “ Nu iti poti forma o parere asupra unui lucru din parerile altora decat a ta”, am vrut sa vad ce-i cu SONI. Soni sau Sonia sau pe numele intreg Sonia Vlad, este o tanara de 26 de ani care are cancer de stomac. Din momentul in care afla boala ce mocneste inauntrul ei, Soni incepe “sa traiasca“. Personajul lui Ruse afla ca mai are doar 6 luni de trait si stiind ca sfarsitul ei este mai aproape de acesta decat al altora, incepe sa experimenteze fel de fel de lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut. Ajunge intr-o actiune repetitiva (ca natura) ce include droguri si sex, totul in numele vietii si al trairii clipei. Spre sfarsit, Soni se indragosteste (desi e mult spus) de Mihai, un tip bolnav de HIV pe care il intalneste in cercurile de ajutor reciproc al doamnei Savin. Relatia lor se consuma repede, totul dand intr-un sfarsit cu valente de s.f. ieftin.
***** Am trecut un pic mai repede de prezentarea subiectului pentru ca sunt anumite lucruri pe care vreau sa le semnalez cu privire la debutul lui Andrei Ruse in proza. Din perspectiva mea, ar fi bine ca numarul autorilor romani ce ajung sa fie publicati sa creasca insa sa se pastreze o anume linie a valorilor, sub care sa nu se ajunga. De ce spun asta? Ei bine, scriitura lui Ruse e o ciorba facuta din stilurile si temele a mai multi autori de talie mondiala: Chuck Palahniuk (influenta majora in carte), Irvine Welsh sau Hunter S. Thompson. Scriitura lu Ruse e una rapida, ce nu zaboveste asupra unor elemente redundante, imbinand scene pur literare cu scene factuale (asemeni lui Palahniuk), care are dialoguri taioase si scene violente (asemeni Welsh) si care prezinta in anumite momente ale cartii trip-uri cauzate de droguri halucinogene (asemeni Hunter S. Thompson).
***** Pe langa influenta luata cu toptanul de la acesti scriitori, Ruse pare sa se fi inspirat si dupa filmele celebre cu drogati sau parii ai societatii, de genul Trainspotting sau Fight Club. Din lucrurile astea, pot sa vad ca Andrei Ruse are o cultura pop destul de cuprinzatoare: o inzestreaza pe Soni cu atitudini specifice lui Mircea Badea, Andrei Gheorghe, o presara cu ganduri are unor adolescenti trecuti cu greu de pubertate (intrebari cu referire la natura providentei sau a ce este corect si ce nu) iar pe deasupra tutoror, ii denigreaza conditia de femeie transformand-o pe parcursul cartii intr-o curva careia i se pare perfect normal sa se comporte ca un obiect sexual.
***** Cu toate acestea, personajul Soni mi s-a parut destul de slab, in mare parte pentru ca desi la inceputul cartii autorul ii da un fagas al actiunilor in care ar trebui sa se incadreze, nu o data Soni o ia pe aratura rau de tot. Tema romanului este si ea deosebit de comuna. Cum spuneam mai sus, cand Soni nu si-o trage, se drogheaza si viceversa. Deasemenea, mi se pare mult prea accentuata zabovirea asupra unei singure idei pe parcursul intregului roman (sintetizata in ceva de genul “odata si odata tot o sa murim“) mai ales atunci cand autorul incearca sa o intoarca pe toate fetele doar doar mai scoate ceva nou de la ea. Nu in ultimul rand, anumite idei folosite de autor mi se par pur si simplu copiate din alte carti (cum ar fi viermele – fie el metaforic sau nu – ce se afla in Soni, idee luata din Filth-ul lui Welsh).
***** Ca o concluzie, mi s-a parut o carte fara substanta si cu o forma indecisa. O carte ce tine foarte mult la publicul tanar avid dupa scene explicite de sex sau personaje drogate. Cu toate acestea, mi s-a parut si ca actiunile in sine nu transmit nici un mesaj, acesta fiind repetat asiduu pe parcursul cartii, ca si cand s-ar fi vrut inoculat. Dialogurile sunt serbede si deseori fara logica, totul dand inspre un sfarsit ce se vrea ironic, insa cam nesarat. Imi pare insa rau de cum a facut Ruse sa arate femeia in aceasta carte. Probabil ca de lucrul asta imi pare cel mai rau.
***** Trebuie sa spun ca volumul este “inzestrat” cu o puzderie de greseli: diacritice lipsa, 2 nume diferite ale aceluiasi personaj pe aceeasi pagina (lucru intalnit de 2 ori), typos sau greseli intentionate (cum ar fi faptul ca amfetamina este peste tot in carte prezenta ca anfetamina).
***** Insusi autorul recunoaste scaparile din prima editie:
Editia a II-a (coperta este un demo), la care inca lucrez, va avea peste 1000 de corecturi si modificari (greseli, incoerente, repetitii inutile de care nu mi-am dat seama, exprimari care nu mi-au placut), va fi categoric mult mai buna calitativ, insa nu cred ca-mi va trezi fiorul pe care il am atunci cand tin in mana prima aparitie.
***** Asadar, puteti comanda online noua editie Soni de pe siteul editurii Tritonic.
Andrei Ruse - Soni (prima editie),
Subiecte: _Autor: Andrei Ruse, _Comentator: Stefan Toma, Editura: Tritonic | 18 Comentarii »
12, 02, 2009 la 9:11 pm
de cartea asta stiu de la tv si mai apoi am vazut-o in diverta unde mi-a facut impresia ca e interesanta insa dupa ce am citit ce ai scris tu nu mai am o parere asa buna despre ea..mai ales sfarsitul mi se pare penibil:)) imi place cum ai criticat cartea;)) acum nu’mi pare rau ca nu am cumparat-o:D
13, 02, 2009 la 1:16 pm
Hmm…Si eu am itit-o, si sunt de acord cu IDEILE punctate de tine, dar nu si cu CONCLUZIILE la care ai ajuns. Faptul ca Ruse ( pe care nu il am prea mult la inima sincer) a concentrat mai multe stiluri si influente nu mi se pare un lucru negativ. E ca si cum ai spune ca Eminescu a fost un ratat doar pentru ca s-a inspirat din romanticii “de dincolo”. Spui ca tema “e destul de comuna”…in sfarsit, daca droguri, sex, cancer si toate acestea reprezinta ceva comun pentru tine, atunci nu vreau sa cunosc lumea in care te invarti tu 🙂 ( si nu e un atac la persoana)…In sfarsit, mie cartea mi s-a parut buna per total – nu extraordinara- dar buna.
13, 02, 2009 la 5:07 pm
Alexencu, cartile sunt scrise din carti. Ceea ce inseamna ca ce citesi te influenteaza intr-o oarecare masura. Insa de la a simti doar influenta pana la a te inspira ( ca sa nu zic copia ) masiv din stilurile/temele/motivele autorilor amintiti mai sus, e foarte mare diferenta. Insa tu faci o greseala, tema romanului nu este sex, droguri, cancer – tema este moartea. Prin “tema este destul de comuna” m-am referit la intrebarea repetata obsesiv de-alungul cartii si anume ” ce faci daca in x zile/luni stii ca o sa mori “. Mi se pare destul de comuna ideea asta incat sa mai astept ceva nou de la ea. Cat despre sex, droguri, cancer … se intampla sa imi placa romanele si filmele bune ce au si ingredientele astea, poate de aia stiu un pic mai multe despre ele. Insa, ca un addendum la ce am scris in review, tin sa spun ca gaselnita cancerului ( ca sa evit cacofonia ) este una cel putin ieftina. Informatiile sunt ambigue si neclare iar termenii generali de tumoare / cancer la stomac nu imi transmit nimic care sa ma faca sa cred ca autorul s-a interesat din punct de vedere medical la acest lucru.
14, 02, 2009 la 12:21 pm
ai facut o prezentare excelenta volumului;”Soni” se bucura de o promovare destul de vizibila;subiectul este atractiv: cum ne schimba viata o situatie limita.Cum situatiile de criza fac sa crape masca si sa devenim autentici.Din pacate,autorului se pare ca nu-i iese nimic in acest sens.Cartea sufera de neveridicitate: cand mai ai 6 luni de trait – nu te droghezi si nu abordezi atitudini artificial rebele.Am rasfoit-o in librarie si am avut dubii dupa stilul abordat.Acum sunt edificata.Pacat de rateu…felicitari pentru recenzie!
14, 02, 2009 la 12:44 pm
Sigrid, ideea asta mi-a trecut si mie prin cap atunci cand am vazut ce face soni cand mai are doar 6 luni de trait. Daca a iti trai viata inseamna sa te droghezi si sa traiesti “low” , atunci ma bucur ca nu mi-o traiesc asa.
14, 02, 2009 la 4:58 pm
recenzia asta nu poate decat sa ma amuze in mare. am subliniat ce era de subliniat pentru mine, ca autor, influentele prea masive si alte detalii de acest gen.
dar ca sa va aud pe voi spunand lucruri de genul: “cand mai ai 6 luni de trait – nu te droghezi si nu abordezi atitudini artificial rebele.” nu are nicio legatura cu cartea, nici cu bunul simt de a nu-ti asuma vietile celorlalti. daca voi n-ati face asta (poate nici eu, sau poate ca da) e un lucru, nu inseamna ca romanul meu nu este plauzibil. eu am transmis un mesaj, dintr-un anume punct de vedere, daca nu e cineva de acord cu el, nu inseamna ca SONI este o carte slaba.
atat am de zis. in rest va las pe voi sa definiti valorile vietii. :))
ps. va recomand un scaun la cotroceni :))
15, 02, 2009 la 5:27 pm
Nu poate toata lumea sa placa astfel de atitudini pseudo-rebele ( dupa cum spunea un comentator mai sus ). Cum unii considera cartea ta de mare geniu, asa exista si unii care o considera nu mai mult decat maculatura.
Din moment ce eu nu sunt de acord cu mesajul cartii tale consider cartea ta slaba. Nu spun ca e universally slaba, dar in opinia mea e slaba.
17, 02, 2009 la 9:31 am
eu am inteles asta si iti respect parerea, unele comentarii insa deviaza tare de la subiect.
oricum, iti multumesc de recenzie, o voi posta si pe blogul SONI in curand.
daca nu ma insel, ne-am intalnit (indirect) pe blogul tritonicilor acum ceva timp…
17, 02, 2009 la 9:32 am
ps. spadez si ales sima inseamna acelasi lucru? ca sa stiu cum sa trec.
17, 02, 2009 la 10:16 am
[…] pe TownPortal a apărut o recenzie foarte bună (semnată spadez). nu e de bine, dar mi-a plăcut, respect […]
17, 02, 2009 la 11:28 am
Alex Sima e cel care are site-ul si doar el are posibilitatea sa publice pe el. Celelalte, dupa cum observi, sunt recenzii care au alt autor si sunt scrise de persoana care e trecuta la “autor recenzie”.
17, 02, 2009 la 12:20 pm
Salut.
Nu suntem aceeasi persoana cu pseudonime diferite. 🙂 Sau mai rau, cu personalitati diferite.
Mai multe detalii poti afla de aici:
http://townportal.ro/carti/recenzii/
, unde sunt trecuti colaboratorii principali.
Acum imi pare rau ca nu am citit si eu cartea inainte sa o dau mai departe pentru recenzia lui Spadez. Poate o citesc totusi candva si voi putea sa-mi dau si eu cu parerea.
Fara sa o fi citit insa, nu pot comenta prea mult. Putinul consta in urmatoarele:
– Gusturile nu se discuta. O carte, cum a spus si Spadez, poate fi buna pentru unii si rea pentru altii, in functie de subiect;
– Dar pe langa asta, eu cred ca pot numi o carte buna si una al carei subiect nu mi-a fost pe plac, daca autorul are o scriitura extraordinara, un stil care sa ma faca sa nu las cartea respectiva din mana, chiar daca eu consider ca nu m-as putea niciodata transpune in pielea vreunui personaj de acolo.
– Despre subiect, ce sa zic, sincer, nu pun mare pret pe doza de inspiratie atata timp cat e o poveste originala in cele din urma, dupa cum scriam si in recenzia Abatiei.
Si cumva offtopic… chiar daca e vorba de o prima editie, 1000 de greseli nu e un pic cam mult? Sper sa le elimini total din cea de-a doua. Asa ar fi normal.
18, 02, 2009 la 6:57 pm
200-250 de greseli, a doua editie ma mir sa mai aibe una… am lasat cartea la corectat pe mana editurii Tritonic, greseala mea, imi cer eu scuze pentru Mirela Neculcea, oricum ea n-ar face-o niciodata, pentru ea e normal ca o carte sa fie asa.
1000 de modificari am facut eu, am revizuit cartea.
multumesc de semn 🙂
18, 02, 2009 la 6:58 pm
ps (offtopic sau nu) imi cer scuze, nu am stiut cum e cu politica site-ului. recenzia e a lui spadez, deci e ok, am trecut bine pana la urma. 🙂
18, 02, 2009 la 7:43 pm
Tocmai ma pregateam sa te intreb de ce n-ar face-o niciodata si de ce e normal asa ceva.
Pe urma am citit articolele de pe blogul Soni si de pe blogul tau si m-am lamurit.
Ce pot sa zic, ca sa fac haz de necaz, scrie o carte. 😛
20, 02, 2009 la 8:47 pm
Ieri am cautat de-am innebunit dupa Soni. De fapt, o gasisem din prima la Diverta de la Romana, insa singurul exemplar disponibil arata ca si cum ar fi jucat sora-mea fotbal cu el. Nu stiu cum cei de la Diverta isi permit sa puna astfel de carti spre vanzare, mai ales la pret intreg, fara un discount considerabil. In fine, am gasit-o intr-o librarie mai laturalnica, in editia a 2-a.
Doar am rasfoit-o deocamdata, o sa revin dupa ce o citesc.
01, 03, 2009 la 6:20 pm
[…] Andrei Ruse – Soni (prima editie) […]
03, 11, 2013 la 6:58 pm
[…] LE: Puteti citi recenzia la Soni, aici. […]