![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Herman Hesse – Pe urmele visului (Basme) | Pagina principala | Jonathan Safran Foer – Totul este iluminat »
Andrei Ruse – SONI (Editia a doua)
Articol postat de Alex Sima
Titlu: SONI (a doua editie);
Autor: Andrei Ruse;
Anul aparitiei: 2009;
Autor recenzie: Loredana Modoran;
SONI – O scriitura buna, ratata de “pula”, “pizda” si “blow job”
*****Mi-a placut SONI pana in momentul in care aceasta intra in Sex Shop, il cunoaste pe Vlad si, dupa o betie zdravana, il duce in garsoniera ei. Pana cand Vlad ii spune ca vrea sa-si dea drumul pe capul ei chel, iar ei i se pare cel mai frumos lucru pe care i l-a spus vreodata un barbat. De aici, mai precis, de la pagina 80, incep sa se succeada scene de sex explicit. Prin patul Soniei se perinda numerosi barbati agatati, cel mai adesea, prin cluburi, drogata fiind sau beata moarta. Sexul vinde, am auzit asta si (oarecum) inteleg, insa pasaje intregi mi s-au parut de-a dreptul vulgare si dezgustatoare. Curatat de acestea, romanul mi-ar parea mai bun.
*****La un moment dat (cred ca al corespondentei Soni – Andrei Ruse), romanul isi pierde coerenta, poate si pentru ca Ruse insereaza legaturile pe care le-a avut cu Tritonic. Nu cred ca isi aveau locul in carte. La fel, deadline-ul care il streseaza pe autor. Spre mijlocul cartii, scriitura devine agitata si repezita, si nu din cauza ca Soni se apropie de moarte! Un alt aspect care nu mi-a placut e prezenta obsesiva a lui Dumnezeu in mintea Soniei. Sunt atatea lucruri despre care Soni ar fi putut sa filosofeze. In/Existenta lui Dumnezeu a devenit deja un cliseu.
*****Piticul meu de pe creier a mai fost deranjat si de incorectitudinea (voita sau nu) a referintelor bibliografice si, mai ales, de multitudinea cuvintelor in engleza. Cele mai multe aveau corespondent (acceptat si acceptabil) in limba romana, insa autorul a ales sa fie pe aceeasi lungime de unda cu cei care folosesc doua cuvinte in romana si trei in limba engleza in aceeasi propozitie. Nu, nu mi se pare deloc interesant sau cool.
*****Sfarsitul lumii petrecut de Soni a fost SF si ridicol. Explicatia pentru cancerul de stomac mi-a semanat foarte mult cu sfarsitul filmului Vanilla Sky.
*****Da, sunt si subiecte care mi-au placut in carte: (Oarecum – spun oarecum din motive personale) scenariul, respingerea lui Paul, fumatul excesiv si, intr-o oarecare masura, drogurile. Autodistrugere si izolare. Cam asta as face si eu daca as fi la limita disperarii.
*****Mi-a placut ideea ca toate cuvintele din carte sa fie scrise cu minuscula (influenta lui Beckett?), desi lectura a fost ingreunata in acest fel (cel putin pentru mine).
*****Ce mi s-a parut foarte bun la carte e curiozitatea pe care mi-a trezit-o. Desi m-a intrigat sau m-a dezgustat, sau ambele la un loc, nu am putut s-o las pe Soni din mana, muream sa stiu cum se termina.
*****Daca Ruse o sa-si curete scrisul de pornografie (e oare prea mult spus?), vulgaritate si poate narcisism, si o sa-si ingrijeasca mai mult personajele, are toate sansele sa fie unul dintre autorii la ale caror carti o sa revin.
*****Detalii despre autor si carte puteti gasi in recenzia primei editii. Puteti comanda online noua editie Soni de pe siteul editurii Tritonic.
Andrei Ruse - SONI (Editia a doua),
Subiecte: _Autor: Andrei Ruse, _Comentator: Loredana Modoran, Editura: Tritonic | 3 Comentarii »
03, 03, 2009 la 10:46 pm
Intr-adevar, pornografia nu are ce cauta in literatura. Nu ai voie sa “patezi” o ramura a artei cu asa ceva. Atunci deja nu mai ai arta sau ai o arta falsa, care nici macar nu poate fi numita pseudo…
Goana asta dupa senzational, sau mai bine spus dupa cei 3 S (sex, sange si scandal) ar trebui lasata in seama tabloidelor si a altor genuri specifice.
Din pacate, literatura contemporana s-a lasat si ea influentata de pornografia care deja face dovada de exces.
Reversul medaliei insa nu intarzie sa apara, astfel ca odata ce tinzi sa te bazezi pe sexul care vinde si iar vinde, este foarte probabil sa ti se duca de rapa tot talentul literar si toata recunoasterea in domeniu si sa fii catalogat drept obsedat sexual. Eu cam asa as vedea lucrurile.
26, 03, 2009 la 10:12 pm
Persoane pudibonde ca voi…risca sa-l rateze pe Bukowski, pacat, mare pacat!!!
La blogroll este o trimitere la ” Nihil sine Deo ” , oare la ce se putea gandi Soni cand moartea-i sufla in ceafa? Dumnezeu a constituit din totdeauna paine filozofilor;)…in opinia mea, cu El este inceputul si sfarsitul si-mi vei da dreptate si mie si lui Andrei Ruse, cand vei ajunge la finish…vei prefera sa ” filozofezi” pe marginea aceluiasi subiect;)
02, 04, 2009 la 1:43 pm
Cititoarei cu_minte> confunzi pudicitatea cu gustul pentru un anumit gen de literatura. Faptul ca nu ne place literatura porno nu ne face deloc pudibonde. Multumesc pentru previziune, desi, as spune mai degraba presupunere, pentru ca nu are nici o baza reala.