![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Julian Rios – Cortegiul umbrelor | Pagina principala | Ismail Kadare – Cronica in piatra. Vremea nebuniei »
Natsume Soseki – Eu, motanul
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Natsume Soseki;
Titlu: Eu, motanul;
Trebuie sa recunosc faptul ca mi-am luat “Eu, motanul” fiindca imi plac pisicile. M-am gandit ca trebuie sa fie destul de interesanta o carte “scrisa” de un motan (personificat, bineinteles), in care vezi cam cum ar putea sa gandesca un asa animalut delicat si totusi destul de impasibil in majoritatea timpului.
Intr-un fel, cartea vine cu o idee ingenioasa, insa pe de alta parte, iti dai seama ca felina este uneori doar lentila, personajul-reflector prin intermediul caruia ne sunt prezentate niste intamplari destul de banale si plictisitoare, prelungite la un moment dat nefiresc de mult pe 645 de pagini…
Motanul – narator nu are nume din pacate. Prin asta ni se da de inteles faptul ca pisicul-scriitor nu primeste prea multa atentie si consideratie din partea oamenilor, nici macar din partea stapanilor, astfel ca viata lui va fi destul de chinuita si de trista. Si pentru ca mancarea este de cele mai multe ori frugala, iar zilele cam monotone, motanul incepe sa filozofeze si sa lanseze reflectii referitoare la neamul omenesc. Si o face cu multa ironie, atitudinea lui sarcastica fiind stimulata si de personajele pline de defecte si ipocrizie.
“Eu ii ascultasem cuminte pe toti trei, dar povestile lor nu mi se parusera nici vesele, nici triste. Talentul principal al oamenilor este sa dea degeaba din gura cand n-au altceva mai bun de facut, razand de lucruri care nu-s deloc caraghioase, minunandu-se de lucruri care n-au nimic iesit din comun.”
Unele dintre cele mai valoroase si mai amuzante pasaje ale cartii sunt cele in care motanul isi exprima parerile dezaprobatoare referitoare la stapanul lui in particular si la nimicnicia fiintei umane in general. Pisica devine deja un mentor spiritual superior clasei lumesti. Iar daca vocea lui ar putea fi auzita de stapanul lui, profesorul Kushami, probabil ca acesta ar acorda mai multa consideratie animalului de casa pe care il tine deseori pe genunchi.
“Nu exista pe lumea asta ceva mai greu de inteles decat psihologia umana. Din ce scrisese stapanul, nu reuseam sa-mi dau seama daca e furios sau se bucura, ori este in cautarea linistii sufletesti din scrierile filozofilor antici. N-am nici cea mai vaga idee daca priveste lumea cu un zambet dispretuitor sau, dimpotriva, cu invidie, daca toate cele lumesti i se par lipsite de sens si valoare sau daca se afla deasupra grijilor si preocuparilor pamantesti.”
De remarcat faptul ca motanul nostru dispune de o cultura generala si o inteligenta de invidiat, fiind mai intelept decat multi dintre noi. Deja incepi sa te gandesti la ce universitati de renume a putut sa studieze sau cand si cum a reusit sa citeasca teancuri de carti din varii domenii…
In orice caz, dupa ce termini cartea, nu poti sa nu te gandesti zambind in timp ce privesti o pisica: “Oare ce gandeste ea acum despre mine in capsorul ala al ei? ”
Puteti comanda online “Eu, motanul“, de pe site-ul editurii Nemira.
| Autor: | Natsume Soseki | An aparitie: | 2010 |
| Titlu: | Eu, motanul | Pret: | 24,43 lei |
| Nr. pagini: | 648 | Editura: | Nemira |
Subiecte: _Autor: Natsume Soseki, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Nemira | Nici un comentariu »
