![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Mihai Giugariu – Calauza | Pagina principala | Natsume Soseki – Eu, motanul »
Julian Rios – Cortegiul umbrelor
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Julian Rios;
Titlu: Cortegiul umbrelor;
Dupa ce am terminat de citit “Cortegiul umbrelor” ma intrebam sincer cui as recomanda cartea. Poate celor atrasi de macabru? Practic, volumul de fata reprezinta o colectie de povestiri din Tamoga, un soi de satuc uitat de lume, in care ai spune ca nu se intampla nimic, dar in care se petrec de fapt adevarate drame umane. Iar peste toate pluteste iminenta extinctiei, de care nu scapa nimeni.
Cele noua nuvele sunt amare, prezentand destinele unor personaje cu care nu ai dori niciodata sa te identifici. Oameni lipsiti de bucuria vietii, fara speranta in mai bine, care si-au distrus vietile definitiv in urma unor socuri sau probleme din care nu reusesc (sau nu mai vor?) sa isi mai revina niciodata.
Si totusi, eroii povestirilor lui Rios nu iti starnesc compasiune. Pentru ca, pe de o parte, nici naratorul nu manifesta intelegere sau empatie in ceea ce priveste creatiile sale umane, iar pe de alta parte, ai impresia ca si personajele poarta partea lor de vina. Ele nu se desprind din contextul deplorabil in care se afla, nu cauta solutii si cai de iesire, ci mai degraba prefera razbunarea.
Povestile lor deprimante sunt cu atat mai obscure si mai complicate cu cat sunt inflorite de ceilalti consateni. Pentru ca, nu-i asa, barfa din spatiile mici si provinciale “imbogatesc” inca pe atat intamplarile deja ciudate sau socante.
Cea mai importanta problema pe care o identifici atunci cand citesti “Cortegiul umbrelor” este previzibilitatea. Dupa ce lecturezi doua-trei nuvele si vezi ca, de fiecare data, personajul principal moare intr-un final, te astepti ca ideea de sucombare si chiar cea de sepultura sa planeze ca un sfarsit implicit.
In tot acest cortegiu de umbre, am identificat insa doua nuvele care mi s-au parut mai deosebite, una din ele din perspectiva modului in care este descrisa calatoria spre lumea cealalta, iar cealalta prin prisma unui final neasteptat.
Ma refer la “Persoana a doua“, nuvela in care un muribund traverseaza granita dintre cele doua lumi, stilul de scriere fiind mai diafan si mai sublim comparativ cu modul de relatare morbid prezent in celelalte scrieri.
“Cum sa explici asta, negravitatia, acea impresie minunata de plutire si libertate, cand te afunzi in tenebre si noaptea explodeaza intr-o valvataie orbitoare si zece miliarde de stele se sting, dispar treptat cu un tremur de gheata, si o maree de scantei se dizolva intr-o sclipire, in timp ce navighezi in deriva prin intunericul fara margini. Cum sa explici senzatia de scufundare ce te cuprinde la inceput, cand te crezi pierdut intr-un loc ciudat, dar vag cunoscut, pana ce descoperi ca te afli in dormitorul casei tale.”
Cealalta nuvela care mi s-a parut interesanta are un final total neasteptat. In “Amor si pulbere“, un farmacist taciturn, pe nume Elias Rocha, ramane marcat pe viata din cauza faptului ca sotia lui, mult mai tanara si atragatoare decat s-ar fi asteptat ceilalti locuitori din Tamoga ca ar merita acesta, fuge cu nepotul care locuia in aceeasi casa. Dupa moartea spiterului, verisoara lui Elias, singura lui ruda, impreuna cu cateva “personalitati” din localitate, vin sa caute averea decedatului. Gasesc un seif, il deschid dupa ore intregi de osteneala, si gasesc… ceva la care nu v-ati fi asteptat.
Puteti comanda online “Cortegiul umbrelor” de Julian Rios de pe site-ul editurii Vellant.
| Autor: | Julian Rios | An aparitie: | 2012 |
| Titlu: | Cortegiul umbrelor | Pret: | 19,90 lei |
| Nr. pagini: | 132 | Editura: | Vellant |
Subiecte: _Autor: Julian Rios, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Vellant | Nici un comentariu »
