« Natsume Soseki – Eu, motanul | Pagina principala | Julian Fuks – Istorii despre literatura si orbire »
Ismail Kadare – Cronica in piatra. Vremea nebuniei
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Ismail Kadare;
Titlu: Cronica in piatra. Vremea nebuniei;
Am venit din orasul acela. Piatra nu ne e straina. Piatra e ca omul: aspra, moale, manioasa, tanara, batrana, catifelata, cu artere si vene, colturoasa, vicleana, inteleapta, stabila; ingrata, batjocoritoare; credincioasa, mereu la datorie, piatra de temelie; suparacioasa, stupida; semeata, gata mereu sa se nemureasca intr-o statuie (…) Acum ea e plina de sange, ca si omenirea intreaga. Ce fel de oras e acesta, Doamne? Asa ar fi putut incepe cronica unui oras din sudul Albaniei, un oras de piatra, asemenea unui animal preistoric intins de-a lungul unei vai. Acest oras este bizar, greu de cuprins in comparatii sau legi urbanistice. Este un oras in care locuitorii se cauta, fiecare drama va sta la adapostul celeilalte, asa cum fiecare acoperis va sta pitit sub temelia unei case mai inalte, deoarece panta in care a fost ridicata asezarea iti da impresia ca toate locuintele curg la vale, pravalindu-se una peste cealalta, sau, in cazul fericit, avand grija una de alta. Locuitorii nu pot scapa de urmarile unei istorii coletive, prabusirea unuia tragand dupa ea si tragedia vecinului, asa cum fiecare casa inghitita de vale ar surpa temelii vechi de sute de ani. In acest oras decide Kadare sa-si amplaseze personajele si lumea pentru a reda istoria unei Albanii din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cronica in piatra si Vremea nebuniei (un microroman) este o istorie paralela, singura veridica-istoria spusa de memoria unei comunitati. In loc de tratate si aliante, experiente personale.
Orasul a fost al ilirilor, apoi l-au cucerit romanii. Dupa ei au venit otomanii, italienii, grecii si nazistii. Dar tot nu s-a invatat minte! Isi continua propria istorie! Batranele satului inca mai vor sa vorbeasca despre grozaviile trecutului indiferent de limba in care vor curge amenintarile stapanilor. Cand vin italienii, copiii satului se mai urca, din cand, in cand, pe acoperisuri si mai striga impotriva lor si pentru Albania albanezilor. Cand pleaca italienii, vin grecii, dar localnicii stiu ca fostii stapani se vor intoarce…pana cand fiul vecinului Hodja, Enver pe numele sau, le va aduce comunismul, va spanzura dusmanii poporului si va judeca dupa legile unui partid aflat la conducerea tarii, dar al carui nume va fi un tabu care, odata descoperit, va duce la sinucideri, crime sau tradari intre frati, tati si fii. Noua invazie, cea rosie, a comunistilor, este ultima. Cu ea se inchide cronica in piatra a orasului si tot cu ea incepe vremea in care toti se tem de nebunie.
Ismail Kadare stie cand sa opreasca firul istoriei “oficiale” pentru a lasa povestile unei Albanii mitice sa iasa la suprafata. Nu-l intereseaza datele exacte, ci vrea sa redea mitologia si realismul magic al unei lumi atemporale, duse cu forta la portile unui prezent exact, aplatizat. Orasul din sudul Albaniei, unde are loc actiunea celor doua opere- Cronica in piatra si Vremea nebuniei– este o ramasita a lumii vechi, pline de culorile superstitiilor, a legendelor si a vietii patriarhale. Povestea acestei lumi, mai ales a sfarsitului, este spusa prin ochii unui copil, martor al evenimentelor din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Prin ochii unui copil, vechea cetate medievala ce veghea orasul pana sa fie transformata intr-un adapost chiar in timpul bombardamentelor, devine un castel bantuit de personajele celebrei piese Macbeth, de care acesta este fascinat. Aeroportul, atat de hulit de localnicii traditionalisti, devine o pepiniera a pasarilor legendare, care au vrajit imaginatia copiilor din orasul incremenit in asteptarea tragediilor promise de razboi. Sub tensiunea primejdiei, realitatea este interpretata prin lentilele unor perceptii modificate. Deodata, case, strazi sau cartiere banale intra in umbra si devin locuri de care se vorbeste in secret, de parc-ar fi destinatii fantastice, asa cum se povesteste soptit despre bordelul cu italience sau despre padurea in care s-au ascuns partizanii, printre acestia fiind si “fete de maritat”, hotarate sa nu mai tina cont de interdictia ce-mpiedica vehement femeile si barbatii sa stea laolalta. Dar acest razboi schimba obiceiuri si cutume. Matusa cea tanara a personajului central (prin vocea caruia se relateaza intamplarile) isi vopseste parul, asa cum fac si femeile aduse de italieni, tata-mare nu mai poate asculta linistit cantecele unor lautari adapostiti in hambar pentru a nu fi acuzat ca-ntretine moravurile boieresti in plin comunism, unchiul cel mic vrea sa se omoare deoarece i-a fost descoperit carnetul rosu de partid, iar copilul, pana mai ieri cautator de sminteli prin tragediile personajelor sangeroase din piesele lui Shakespeare, pune intrebari despre inaintasii familiei considerati “nebuni”.
Cronica in piatra pastreaza orasul vechi, cu maniile, temerile, obsesia pentru farmecele abatute de vecini asupra rivalilor si cu secretele vechi de sute de ani. Este imaginea oricarei asezari unde prezentul nu prea lasa urme si nu are sanse de izbanda impotriva trecutului. In orasul din sudul Albaniei, prelungirea vietii arhaice nu poate fi intrerupta decat printr-o istorie devenita brutala. Cand avioanele straine anunta bombardamentele, vecinii se aduna in pivnita unei case mai tapanoase ca-n pantecul fiintei milenare in care s-a transformat orasul cotropit si lasat de izbeliste cu ale sale drame. Cand avioanele ameninta, in pivnite se vor strange marturisirile, tainele sau amorul interzis dintre o fata respectabila si un tanar blond ca un neamt, ce-o va cauta prin toate puturile orasului speriat de pedeapsa fatala aplicata de familie unei fiice pacatoase. Doar batranele satului raman la suprafata, pazind camera mare, unde se adunau toti in vremuri de pace. Ultimele inscriptii din cronica pietrificata se incheie cu invazia nazista si cu incapatanarea batranului oras care nu se vrea ars.
Vremea nebuniei, in schimb, este o istorie a orasului fortat sa faca parte din prezent…unul comunist. Doar imaginile distorsionate mereu de inchipuirea copilului-narator au ramas asemenea unui obicei de altadata, dar sub forma unor nascociri de tip nou, cu iz eroic. In timp ce profesorii care predau latina, franceza si greaca veche sunt umiliti in curtea liceului de catre adeptii sovietici, el, impreuna cu prietenul sau, vor construi, in secret, calul troian. In loc de castele scotiene bantuite de fantomele insangerate, el viseaza cetati antice si luptatori pentru binele Albaniei. De aici pana la considerarea bunicului drept intemeietorul Albaniei nu este un pas mare, ca doar un lucru de necontestat l-au invatat razboiul si iesirea la suprafata a comunistilor din oras: nici un om nu mai este ceea ce vrea sa arate. Atunci, de ce n-o fi bunicul lipsit de puteri un razboinic ascuns de hainele batranetii, iar bunica cea blanda, Lady Macbeth? Intre lecturi clasice, uneori confundate cu viata reala, bunicul despre care s-a tot spus c-ar fi eliberat tara citeste din cartea groasa cu insemnari turcesti, moartea vine alaturi de ritualuri de neinteles, iar copilul are o revelatie: La fel ca o fantoma, orice lucru invizibil e mai puternic.
Cele doua opere literare scrise de Ismail Kadare, cuprinse in acest volum, fac parte din categoria unor capodopere dedicate lumii apuse, unui oras arhaic, devenit, prin amintirile transgenerationale, un spatiu iesit din timp si un tablou al naturii umane reduse la dimensiunile unei miniaturi dense.
Puteti comanda online volumul Cronica in piatra. Vremea nebuniei de pe site-ul editurii Humanitas.
Autor: | Ismail Kadare | An aparitie: | 2012 (actuala editie tradusa) |
Titlu: | Cronica in piatra. Vremea nebuniei | Pret: | 32 RON |
Nr. pagini: | 280 | Editura: | Humanitas |
Subiecte: _Autor: Ismail Kadare, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas | 1 Comentariu »
03, 11, 2013 la 5:42 pm
[…] invaziei otomane (Mesagerii ploii) sau de ocuparea oraselor balcanice de catre armata italiana (Cronica in piatra. Vremea nebuniei), in romanele scrise de Kadare nu vei gasi o expunere bruta a evenimentelor. Nu-l intereseaza […]