![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Fratii Grimm – Povesti (Concurs) | Pagina principala | F. M. Dostoievski – Crima si pedeapsa »
Gib I. Mihaescu – Rusoaica
Articol postat de Alex Sima
Autor: Gib I. Mihaescu;
Titlu: Rusoaica;
A aparut in anul: 2008;
Autor recenzie: Marinela Gheorghe;
Rusoaica se va lasa asteptata intregul roman. Ea nu reprezinta un personaj propriu-zis, ci mai degraba un ideal feminin, o intruchipare a perfectiunii care, tocmai prin desavarsirea care i se atribuie, nu se poate cristaliza intr-o fiinta palpabila. Rusoaica se va identifica doar partial cu doua femei, Niculina si Valia, insa Rusoaica adevarata nu va isi va face aparitia niciodata. Rusoaica formeaza obiectul unei obsesii plasmuite de mintea unui ofiter, eroul romanului, pe numele lui Ragaiac.
Barbatul isi creeaza imaginea unei femei perfecte, de origine rusa, care, spera el, va trece Nistrul prin sectorul lui. Rusoaica devine o suma de trasaturi preluate de la eroinele marilor romane rusesti, suma care ii asigura perfectiunea, atat carnala, cat si spirituala.
Iarna, ea va ghici drumul scaparii, il va descoperi singura si va alege sectorul meu, pentru ca incoace e cel mai ferit de locuinte omenesti si – cum se vede – cel mai apreciat de fugari. Si pentru a o vedea mai bine, imprumutam fetei mult asteptate cand trasaturile Avdotei Alexandrovna, sora lui Raskolnikov, cand ale Zinei ori Dariei din Posedatii, ale Natasei din Razboi si Pace, ale Annei Filipovna din Idiotul, ale Ecaterinei Ivanovna ori Grusenkai din Fratii Karamazov, sau ale Soniei, din Crima si pedeapsa, pe care imprejurarile de acum din tara ei o scuzau mai mult decat orice pledoarie dostoievskiana. Apoi ma gandeam la copilele enigmatice din Andreev si din intreaga literatura rusa, fascinate de efectele sociale ale nitroglicerinei, ca fluturii de lumina lampii.
Din cauza fantasmei mult iubite, Ragaiac nu se poate multumi decat temporar cu femeile pe care le intalneste. Insa tocmai pofta carnala cumplita pe care si-o astampara cu reprezentantele sexului frumos ii face mai mult rau, mai mult dor de absolutul in iubire. Rusoaica ireala si impalpabila il innebuneste prin insasi omniprezenta si totusi inexistenta ei materiala.
Profilul lui Ragaiac isi are o oarecare origine in insasi biografia autorului. Gib Mihaescu nu a iesit in afara tarii, cu atat mai putin nu a vizitat Rusia, dupa spusele prietenului sau, Cezar Petrescu. Scriitorul imprumuta astfel eroului romanului tendinta de a trai intr-o realitate paralela, cladita prin intermediul lecturilor facute, comparabile cu “un fel de expeditii in sufletul omenesc“, care, prin irealitea lor, primesc mai multa acreditare si contururi mai precise decat realitatea in sine, mereu banala, descurajanta si definita de imperfectiune.
Cand am intors ultima pagina a romanului, prima intrebare care mi-a aparut in minte a fost ce s-ar fi intamplat daca Rusoaica ar fi aparut cu adevarat, exact prin sectorul lui Ragaiac… Ar fi iubit-o intr-adevar? Si daca da, cat timp? Nu s-ar fi plictisit si de ea ca si de orice alta femeie? Ce o facea practic unica si irezistibila? Oare nu tocmai perfectiunea ei transcendentala si neputinta de a o atinge in sens empiric? Ragaiac se va rupe de contextul real si isi va canaliza toata forta, concentrarea si soldatii din subordine in actiunea de gasire a Rusoaicei adevarate, doar doar va trece prin sectorul lui… Cartea a aparut in editia de fata la editura Cartier.
Gib I. Mihaescu - Rusoaica,
Subiecte: _Autor: Gib I. Mihaescu, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Cartier | Nici un comentariu »
