![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Margaret Mazzantini – Marea, dimineata | Pagina principala | Moacyr Scliar – Max si felinele »
Claudia Pineiro – Betibu
Articol postat de Marinela Gheorghe
Autor: Claudia Pineiro;
Titlu: Betibu;
“Betibu” vine de la Betty Boop, simpaticul personaj animat care s-a nascut in anii `30, creat de Max Fleischer. Numele reprezinta o porecla data eroinei din roman, Nurit Iscar, de catre amantul ei, deopotriva barbat pe care l-a iubit cel mai mult, dar si pe care l-a urat cu pasiune. La prima vedere, uneori si la a doua, “Betibu” se prezinta ca un roman politist, insa parcurgand pagina dupa pagina, tind sa cred ca esenta povestii nu trebuie cautata acolo, ci in alta parte. Treptat, observi cum naratiunea are mai multa greutate cand vine vorba de viata personajului feminin central, decat atunci cand se vorbeste despre crima. Surprinzator, scenariul politist pare sa tina mai mult rol de background. Iar aceasta remarca poate fi sustinuta si de faptul ca romanul a primit numele eroinei si nu un titlu legat de crima.
Cartea are la baza uciderea lui Pedro Chazarreta, in acelasi mod in care a fost ucisa si sotia sa, care a fost gasita cu gatul taiat. Multi vor vedea in crima o razbunare indreptatita, in timp ce altii pledeaza pentru scenariul unei sinucideri. In ancheta va fi inclus si detectivul Lorenzo Rinaldi, fostul amant al lui Betibu, cel pe care l-a iubit atat de mult, incat a renuntat la tot pentru el, inclusiv la sot si copii, fara ca gestul sa fie reciproc. Pentru ca Rinaldi nu si-a parasit sotia pentru ea. Gest care pentru femeia ranita nu a insemnat altceva decat tradare si lasitate.
Iar Lorenzo ii propune femeii sa ia parte la anchetarea cazului si sa scrie literatura politista pentru crima care a avut loc. Nu am inteles foarte exact ce tip de scriitura era, decat ca se afla undeva la granita dintre fictiune si realitate. Betibu trebuia sa completeze prin imaginatie detalii pe care realitatea nu le oferea, astfel incat setea de senzational a publicului sa fie satisfacuta.
Pentru a fi cat mai aproape de scena crimei si pentru a putea cerceta imprejurimile, Betibu va fi trimisa intr-o casa mare, pe cat de impunatoare, pe atat de goala. Din fericire insa, va primi o serie de vizitatori in scurt timp: copiii si prietenii lor, precum si prietenele lui Betibu vor umple spatiul imens in doar cateva ore. Inconjurata brusc de copiii care se purtau rece cu ea, dar si de prietenele ei care o analizau tot timpul ca niste fini psihologi, Betibu isi da seama ca timpul a trecut pe nesimtite, ca a pierdut o viata de familie pentru un barbat care nu o merita si ca totul este socant de trecator.
In roman apar si doua personaje contrastante: un tanar jurnalist, crescut in era retelelor sociale si a Internetului, si un jurnalist in varsta, aproape de iesirea la pensie, care a invatat ca stirile se culeg de pe teren, la fata locului. Cei doi se vor afla initial intr-un antagonism total, tanarul considerandu-l pe celalalt depasit, iar batranul vazand in junior un jurnalist dezorientat si neexperimentat, care nu va sti niciodata sa gaseasca si sa ofere informatii autentice cititorilor sai.
Unele dintre cele mai puternice si autentice scene din roman sunt cele in care Betibu si Lorenzo se intalnesc. Parca simti schimbul de electricitate dintre cele doua personaje si tensiunea crescanda din sufletul femeii care inca se simte ranita si totusi atrasa:
“Nu te-ai schimbat, Betibu, ii spune Rinaldi cand raman singuri in biroul lui. Stie ca minte, dar cu toate acestea Nurit zambeste: Nici tu, ii intoarce complimentul. […] Tu intotdeauna ai fost o femeie neincrezatoare, Betibu. Nu indeajuns, spune ea si se ridica, mai bine plec, pentru ca traseul pana in nenorocitul de cartier inchis e lung. Crezi ca vei avea ceva pentru astazi? Nu ma presa atata, Rinaldi. Odinioara iti placea sa te presez. Odinioara, spune ea, acum suntem oameni mari. […] Lorenzo Rinaldi o insoteste pana la usa biroului si, inainte ca ea sa plece, ii marturiseste: Ti-am dus dorul, Betibu. Si cu toate ca ea, Nurit Iscar, simte cuvintele acelea infingandu-i-se ca un spin in spate, incearca sa-si vada de drum prefacandu-se ca nu le-a auzit.”
Poti comanda online “Betibu” de pe site-ul editurii Univers.
Claudia Pineiro - Betibu,
Subiecte: _Autor: Claudia Pineiro, _Comentator: Marinela Gheorghe, Editura: Univers | Nici un comentariu »
