« Italo Calvino – Orasele invizibile | Pagina principala | Raimundo Carrero – Povestea Bernardei Soledade –pantera din sertao »

Otilia Sirbu, Cristian Tiberiu Popescu – Initierea in splendoare
Articol postat de George Motroc
Autori: Otilia Sirbu, Cristian Tiberiu Popescu;
Titlu: Initierea in splendoare;
Intr-un secol atat de p(r)ost postmodern in care totul in ,,viata” cotidiana pare sa se reduca la bani, politica, bârfe, fotbal (sau/si) supravietuire, poate cineva sa mai indrazneasca sa scrie o carte intitulata atat de subversiv, dar si de tulburator-,,Initierea in splendoare”?! Mai exista asa ceva, in exteriorul sau in interiorul nostru? Daca mai exista macar un gram, oare unde se ascunde? Acestea au fost primele intrebari care mi-au venit in minte atunci cand am vazut coperta cartii Initierea in splendoare, de Otilia Sirbu si Cristian Tiberiu Popescu, aparuta in acest an, la Tipografia Ubik.
Dincolo de titlu si de tematica, mai exista si un alt pariu, la fel de important: cartea nu este pur si simplu un roman, ci unul scris la doua… maini, altfel spus de catre doi autori! Marturisesc faptul ca am fost mereu sceptic ca un asemenea experiment literar poate fi unul de succes si, iata, nu ,,Femeia in rosu”, ci aceasta ,,Initiere in splendoare” poate fi considerata exceptia de la regula pentru literatura romana… Despre autori nu as mentiona decat faptul ca sunt cadre universitare la Universitatea Hyperion din Bucuresti si nu se afla la prima experienta literara.
Din punct de vedere al structurii, trebuie remarcat faptul ca acesta este un roman de mari dimensiuni, pentru vremurile noastre cel putin, peste 370 de pagini inseamnand mult astazi, intr-o epoca in care se publica din ratiuni comerciale, dar si de comoditate romane-reviste, minuscule, dar si eficiente economic; exista o parte introductiva, iar primele mini-capitole ofera niste chei esentiale de intelegere a textului, pentru o poveste de dragoste atipica pentru vremurile noastre.
DE CE ? Avem nevoie de EA, doar ea ne poate face ,,luminosi ca soarele” si sa ne dea o logica prin ,,oranduiala zborului”.
CAND se poate accede la splendoare? Criteriile primordiale sunt renuntarea la ,,cotidianul ars, care are puterea de a-l convinge pe om sa nu-si creada propriile splendori”, si redescoperirea ,,adevaratului timp mitic”…
CAT dureaza totul? Atata timp cat cei doi continua sa creada in ideea zborului…
PANA UNDE? Dragostea inseamna depasirea limitelor, a iubi pana peste cap sau pana la cer pentru ca astfel sa poti atinge ,,splendoarea prin iubire”; existe si niste criterii simple de recunoastere:
,,Cum poti verifica daca iubesti pe cineva astfel? Iata cum. Iubesti pe cineva pana la cer, pana-n spledoare, daca reusesti sa identifici atata intimitate intre voi doi, incat sa va topiti unul in altul, sa va osmozati si sa va incorporati de asa natura incat sa fiti voi insiva si totodata sa fiti si celalalt.”
Dincolo de toate aceste intrebari, trecerea la povestea propriu-zisa ofera o alta surpriza si contrazice asteptarile mele: credeam ca ma voi afla in fata unei povesti de dragoste spusa … clasic, dar se foloseste o altfel de tehnica, dincolo de cea a scrisului la doua maini, la fel de surprinzatoare: povestea se contureaza din marturii, niste oglinzi fragmentare, care intra intr-un joc al completarilor si al replicilor polifonice.
Personajele in jurul carora se construieste actiunea intregului roman sunt Oscar si Celia; acestia, paradoxal, nu formeaza un cuplu de la inceput, ramane de discutat in ce masura numele lor sunt simbolice sau daca exista corespondente mitologice sau biografice. Ceea ce pot spune chiar si numai la o prima lectura este ca Oscar nu este genul de personaj care sa te lase indiferent si Celia de asemenea; asemenea personajelor-martore din carte, trebuie, in cele din urma, sa iei o pozitie, indiferent ca aceasta preuspune doar simpatie, interes, admiratie, adulatie sau reversul lor…
In ceea ce priveste povestea de dragoste, total atipica si cu o valoare initiatica, cum spuneam, va ofer un singur citat mai lung, fragmentul care mi-a placut cel mai mult din acest roman polifonic impresionant, o marturie a Celiei:
-In existenta mea anterioara – nu stiu, poate ultima, poate cea de dinaintea aceleia? – eu am fost pasare.(…) Traiam intr-o gradina minunata, implinita de mireasma florilor, de muzica petalelor. Iubeam atat de mult acea gradina, incat imi spuneam ca-i fermecata. Si asa era. Gradina aceea era starea mea. M-am privit foarte atent. Cand cantam, traiam prezenta bucuriei divine. Eram in palma Domnului. Cantam si vedeam cu ochii mei mici cum lumea devenea mai frumoasa prin cantecul meu. Daca eu, o pasare mica, chiar si smaraldica, puteam face lumea mai frumoasa, atunci… m-am gandit ca puteam fi de mare folos. Am trait o imensa bucurie atunci, lasand-o sa se revers in triluri nesfarsite.
Totul era frumos acolo, si frumos fiind, totul era bun, iar bun fiind, totul era drept…si desavarsit. Asa trebuia sa ramana, dar a aparut, intr-o zi, cineva, strain de gradina. De unde a venit, cum a ajuns in gradina fermecata nu stiu. Nu era de-al gradinii, nu putea fi. Era un pasarar si avea un fisconiu. I-am auzit cantecul, canta foarte frumos! Am iesit fara griji in intampinarea lui. Asa am pierdut gradina aceea si am capatat, in schimb, o colivie. Am vrut sa mor acolo, intre zabrele, si chiar asta s-ar fi intamplat, daca nu ma tinea in viata propriul cantec.
Glasul meu era tot ce aveam mai de pret. Dar nu el m-a ajutat sa ies de-acolo, ci ghearele mele, despre care spuneam ca-mi uratesc infatisarea. Ghearele mele m-au ajutat, pentru ca sufletul meu a pus atata forta in ele, ca au reusit sa departeze doua zabrele si m-am putut strecura afara pe-acolo, manata de instinctul libertatii.
Mi-am luat zborul. Am zburat, pe rand, spre toate directiile, sperand sa regasesc gradina. N-am mai gasit-o. Am incercat iar…
Continuarea va las placerea sa o descoperiti singuri prin lectura, oricum, in ceea ce ma priveste, dupa aceste pagini, am simtit nevoia sa ma opresc si sa reflectez la sensurile acestei parabole rasturnate a gradinii raiului si la ceea ce inseamna fisconiu – initial am crezut ca este un cuvant cu o sonoritate stranie, inventat de catre autori, apoi am aflat cu foarte mare mirare ca intr-adevar exista un asemenea instrument popular, chiar daca e pe cale de disparitie…
In loc de final, o intrebare şi un raspuns: Ce ne lipseste pentru a fi fericiti? Multe ne lipsesc si totdeauna multe ne vor lipsi, dar, poate, o contributie cat de mica (sau un indemn in acest sens) sa aduca chiar o astfel de lectura intitulata ,,Initierea in splendoare”, o carte pe care unul dintre participanti la dialogul de pe 20 octombrie declara ca “a recitit-o de mai multe ori”*. Cand am auzit aceasta recomandare de lectura am zambit, considerand-o o simpla politete de circumstanta, dar lectura ulterioara m-a convins ca acest roman MERITA (re)citit, tot asa cum merita sa fie luat in seama de cei care intocmesc topurile literare ale anului 2013…
* Pornind de la cartea in discutie, s-a initiat deja un curent de spiritualitate numit (R)evolutia sinelui (detalii se pot gasi pe http://www.youtube.com/watch?v=wbc12z6YKdQ si https://www.facebook.com/RevolutiaSinelui), pentru sustinerea caruia a fost organizata lansarea-pilot de pe 26 septembrie 2013, de la Sala Radio, precum si masa rotunda/dialogul de pe 20 octombrie, de la Reader s Cafe.
Cartea poate fi comandata de pe blogul: http://revolutiasinelui.blogspot.ro/
Autor: | Otilia Sirbu, Cristian Tiberiu Popescu | An aparitie: | 2013 |
Titlu: | Initierea in splendoare | Pret: | 30 RON |
Nr. pagini: | 384 | Editura: | Tipografia Ubik |
Subiecte: _Comentator: George Motroc | 2 Comentarii »
11, 08, 2014 la 8:36 pm
buna seara,
sint incintata atit de titlul cartii cit si de subiect, caci am urmarit ideile ce contine, descrise de cei doi coautori; doresc sa o cumpar si as dori 4 exemplare;
singura problema este ca eu ma gesesc in Franta si nu stiu cum trebuie procedat; ce maniera aveti ca sa serviti si persoanele dins trainatate;
daca imi veti spune ca este simplu si nu va pune nici o problema ramine sa platesc transportul si cartile si sa le primesc; ceea ce ar fi minunat;
pentru raspuns va multumesc;
cred ca este cartea ce eu doresc cel mai mult sa citesc in acest moment; si mi ar face mare placere sa mi comunicati ca se poate sa o am;
va multumesc din suflet
calduroasa cordialitate
aurelia catalina buzea zarnescu
12, 08, 2014 la 11:27 am
Stimata Doamna,
Am trimis mesajul dvs. unuia dintre autori, dl. Cristian Tiberiu Popescu; daca mai exista exemplare disponibile, sunt sigur ca va contacta pe email.