![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Panos Karnezis – Infamii marunte | Pagina principala | Sandor Ferenczi – Sexualitate si psihanaliza »
Nicolae Scurtu – Contributii de istorie literara
Articol postat de George Motroc
Autor: Nicolae Scurtu
Titlu: Contributii de istorie literara
Autor recenzie: George Motroc
Auzisem multe opinii pozitive despre istoricul şi criticul literar Nicolae Scurtu, dar, trebuie să mărturisesc, nu citisem nimic până ieri când, deşi această lungă vara-toamna fierbinte e pe terminate si a inceput scoala, din teancul de cărţi cumparate si lansate la Bookfest 2012, i-a venit rândul şi celei intitulate ,,Contributii de istorie literară”,aparuta la Editura Ars Docendi a Universitatii din Bucuresti si semnată de Nicolae Scurtu, cel care, noteaza criticul Mircea Popa, ,,reabiliteaza pur si simplu valoarea documentului literar si pledeaza pentru o cultura a imaginii pe care o aveau inaintasii nostri, perfect constient fiind ca revelatia documentului poate produce mari surprize de ordin biografic, sentimental sau interpretativ, de geneza a aunei opere literare.”
Volumul se deschide cu o prefata de Ilie Rad,, de fapt o punere in tema a cititorului ,,novice” cu activitatea de istoric si critic literar a lui Nicolae Scurtu si cu importanta acestei carti:
,,Noua carte – Contributii de istorie literara – se inscrie in continuarea preocuparilor profesorului Nicolae Scurtu. Sunt documente publicate initial in Romania literara, dupa toate rigorile cerute: comentarii, explicatii, note, atentie maxima la problema transcrierii documentelor, tinand cont de ,,varstele” ortografiei romane.”
Iata un singur citat semnificativ si despre istoricul si criticul literar Nicolae Scurtu, cel care este vazut de Mircea Popa ca o fericitia sinteza contemporana a celor mai importanti istorici si critici literari romani:
,,Nicolae Scurtu reinvie la nivelul epocii actuale placerea bibliofila a lui Perpessicius, vocatia austera si migaloasa a lui Toroutiu, atractia bibliografica cu adevarat voluptoasa a lui Calinescu, inspiratia ipotetica si savant-erudita a lui Serban Cioculescu, impatimirea sursologica a lui Gh. Cardas sau G. Bogdan-Duica repunand pe tapet scoala savanta a documentaristicii si a textului literar.”
Cuprinsul este unul impresionant, iată doar câteva nume care atrag atentia oricarui cititor interesat de literatura romana: Al. Vlahuţă, G. Calinescu, Mircea Eliade, Mateiu Caragiale, Nicolae Labis, Dinu Pillat, Marin Preda, Petru Dumitriu, Sorin Titel etc.
Primul articol este dedicat unor restituiri literare legate de numele unui scriitor- Alexandru Vlahuta, cel care, asa cum remarca istoricul Nicolae Scurtu, ,,s-a bucurat, in epoca sa, de un prestigiu deloc exgerat”, dar care ,,e azi complet uitat.”
Impresioneaza faptul ca intr-o epoca atat de grea precum razboiul, atunci cand fiecare era preocupat mai mult sa-si salveze propria viata, scriitorul Alexandru Vlahuta se intereseaza de … viata unei poezii- ,,Durere”, scrisa de Vasile Vociulescu si pe care i-o trimite spre publicare lui Nichifor Crainic; nu uita sa intrebe nici de starea de sanatate a unui alt scriitor- Delavrancea sau a unui tanar pictor care fusese ranit in timpul luptelor. Probabil era si aceasta, folosind o formula de mai tarziu, o forma ,,de rezistenta prin cultura”, de a ,,uita” de moarte si de ororile razboiului…
Mult mai impresionanta este scrisoarea trimisa de catre G. Calinescu primei femei care a fost ministrul sanatatii- Florica Bagdasar, in anii 50, pe care incearca sa o sensibilizeze pentru a evita epurarea, eliminarea unui doctor batran, ,,delegat pe langa facultatea noastra de Litere”. Impresioneaza schimbarea de ton: acel ALT G. Calinescu lipsit de ironia si detasarea obisnuita in operele sale critice, OMUL George Calinescu care se intereseaza si doreste sa il ajute pe doctorul Constantin Giugiuc, incerca sa salveze un om ,,vechi”, batran si bolnav care ar fi fost eliminat de noul regim; prin interventia sa da dovada in acei ani tulburi de represiune comunista nu de favoritism cum ar putea parea astazi, ci de curaj, dar si de umanitate si nu in ultimul rand de recunostinta pentru omul care, explica profesorul Nicolae Scurtu, ,,i-a procurat lui G. Calinescu material iconografic, cu imagini si chipuri din Bucurestiul de altadata, pe care le-a folosit in romanul Enigma Otiliei.”
Mi-au atras atenţia opiniile sale despre biografia lui G. Călinescu care, noteaza istoricul Nicolae Scurtu, ,,desi cunoscuta in buna parte, contine inca unele inexactitati si, de ce nu, unele zone complet albe, care ar necesita reluarea cercetarilor in arhive publice si particulare”, dar si despre activitatea epistolara a marelui critic numita, importanta mentiune, ,,literatura epistolara”:
,,Literatura sa epistolara, atat cat exista si at se cunoaste pana acum, ofera oportunitatea patrunderii in universul biografic si, uneori, creator, al celui mai prudent si mai parcimonios critic literar in ceea ce priveste marturisirile despre sine si despre ai sai.”
Cea mai emotionanta a fost insa lectura scrisorii trimisa de Petru Dumitriu lui Pavel Tugului, cel care era atunci seful Sectiei de Stiinta si Cultura a Comitetului Central al P.C.R. , cu mai putin de un an inainte de plecarea in Occident… Aceasta scrisoare, necunoscuta pana astazi, poate ajuta cititorul sa inteleaga mai bine motivele pentru care scriitorul a ales sa plece, dar si iluzia ca Occidentul il va aprecia si primi cu bratele deschise! Tot aceasta epistola are meritul sa spulbere si mitul scriitorului adulat de toata lumea si recompensat ca atare, din contra apare imaginea unui scriitor invidiat, cenzurat- i se propune sa publice in ,,Biblioteca pentru toti” niste,,selectiuni” din carte si anume ,,mai putin de un sfert din original” si chiar atacat de unul dintre puternicii zilei- Mihai Beniuc, cel spune cuvintele grele despre destinul ,,Cronica de familie”; iata doar cateva citate selective in care tonul devine unul dramatic sia rata adevarata conditie a scriitorului roman in anii realismului-socialist:
,,Dar aici nu stiu ce sa fac, in fata persecutiei sistematice de care am parte de la Beniuc, care in acelasi timp manjeste hartia si pune in scena niste lucrari literare care nu plac nimanui, nu folosesc nimanui, si sunt laudate din frica.
Tovarase Tugui, va rog, sa se ispraveasca odata campania surda pe care o duce Beniuc impotriva mea, prin vorbe, intrigi, prin Gazeta, prin directia generala a editurilor, pe toate caile.
Nu mai pot, si nu mai stiu ce sa fac ca sa am macar trei luni de liniste.
…Va rog, tovarase Tugui, sa gasiti o solutie; eu nu vad, deoarece Beniuc e atotputernic in viata literara, si stie cum trebuie lucrat ca sa impinga la disperare un om care nu-l aduleaza.”
Singura solutie pe care o va gasi tot scriitorul va fi plecarea, dar faptul ca lumea literara occidentala avea si ea grupulete ei literare si nu il va primi cu bratele deschise asa cum spera autorul, chiar daca a sa ,,Cronica de familie” se bucurase de atentie acolo, e deja alta istorie tragica pe care Petru Dumitriu nu avea cum sa o prevada…
Nu trebuie trecut sub tacere nici meritul DOMNULUI Nicolae Scurtu de a se consacra acestei uitate astazi arte sau stiinte a cautarii si descoperirii in diverse colectii particulare de scrisori cu valoare de documente literare, dar si opere inedite, precum cele doua poezii necunoscute pana astazi ale lui Nicolae Labis- ,,Dealul rosu” si ,,Medicul”; ele merita (re)citite, dar pentru a deschide gustul si starni curiozitatea nu voi cita decat o singura strofa, din ultima:
Dar eu si tu, noi toti, noi nu putem,
Noi n-avem drept-aceasta lupta mare
S-o pierdem!- de aceea sa luptam
Fara odihna, fara de crutare!
In anii 50, perioada cea mai grea a represiunii din regimul comunist, in care la putere erau activistii, securistii si turnatorii, iata ca poetul nu isi pierde speranta ca lumea romaneasca mai poate si trebuie sa fie salvata de catre medici si scriitori, fiecare in felul sau, fiecare completandu-l unul pe celalalt, pornind de la fizic si terminand cu spiritualul…
Ca orice lucrare serioasa de istorie si critica literara aceasta are la sfarsit si un ,,Indice de nume”, tot asa cum trebuie remarcat si capitolul final intitulat ,,Facsimile” care contine o colectie interesanta de fotografii ale unor scrisori apartinand lui Alexandru Vlahuta, Nicolae Iorga, Perpessicius, Dinu Pillat, Petru Dumitriu, Nichifor Crainic etc.
In concluzie, ,,Contributii de istorie literara” scrisa de istoricul si criticul literar Nicolae Scurtu reprezinta un model de consultat pentru un ,,invatacel” in acest domeniu, dar, poate si mai important, aceasta lucrare reprezinta si una dintre propunerile veritabile pentru Cartea Anului 2012 in ceea ce priveste istoria literara…
| Autor: | Nicolae Scurtu | An aparitie: | 2011 |
| Titlu: | Contributii de istorie literara | Pret: | 25 lei |
| Nr. pagini: | 246 | Editura: | Ars Docendi |
Subiecte: _Comentator: George Motroc | Nici un comentariu »
