Promotii

EscapeReality

Ultimele recenzii, stiri sau concursuri

Categorii Google

Comentarii recente

Recenzii ordonate dupa edituri si autori:

Editura Adevarul Editura All Editura Amaltea Editura Amsta Editura Aquila Editura Art Colectia Biblioteca Pentru Toti Editura Brandbuilders Editura Cartea Romaneasca Editura Cartier Editura Corint Editura Curtea Veche Editura Erc Press Editura Herald Editura Humanitas Editura Ibu Editura Leda Editura Litera Editura Millennium Press Editura Minerva Editura Mix Editura Nemira Editura Polirom Editura Rao Editura Semne Editura Trei Editura Tritonic Editura Univers Editura Vellant Editura Vremea

Arhive


« | Pagina principala | »

EscapeReality

Roland Barthes – Imperiul semnelor

Articol postat de

Autor: Roland Barthes;
Titlu: Imperiul semnelor;
A aparut in anul: 2008;
Autor recenzie: Danut Claudiu;

Este o carte despre singura lume care s-a constituit intr-un imperiu al semnelor: Japonia. Scrisa dupa o lunga impartasanie cu stilul de viata japonez, de care autorul sustine ca nu te mai poti dezice odata ce l-ai cunoscut, Imperiul semnelor este o invitatie intr-o alta lume, poate singura scapare rezonabila din ideologia occidentala. Japonia, lumea in care limitele reprezentarii au fost transgresate de o limba despre care s-a spus ca este excesiv de subiectiva, e povestita aici de catre Barthes prin trei aspecte: limba, bucatarie si arta. Toate trei fiind una bineinteles.

Autorul, unul dintre cei mai mari semiologi contemporani, marturiseste ca, daca i s-ar da sarcina construirii unui sistem de semne care sa depaseasca dificultatile in care se balaceste lumea occidentala, acesta ar putea purta un singur nume: Japonia. Este singura tara care ii pune pe oameni in situatia de scriitura fara apel la evenimente sau fapte, fara istorie practic. Japonia este de fapt o situatie in care se poate gasi omul, un mod de viata care prezice o dislocare a persoanei, o sfasiere dincolo de care semnul apare in pura sa nuditate. Doar in Tara Soarelui Rasare simti cu adevarat limitele exprimarii, te simti pe tine si simti semnul.

Scriitura este, asadar, in felul sau, un satori: satori-ul (evenimentul Zen) este un seism mai mult sau mai putin puternic (deloc solemn) care face cunostinta si subiectul sa se clatine: el opereaza un vid de cuvant.

Pentru noi acest Orient indepartat e mai mult decat o alta cultura, el trebuie sa fie o obligatie in care cunoasterea intalneste dovada empirica a relativismului sub toate formele. Este sansa de a vedea altfel de oameni, altfel de viata ghidata dupa altfel de semne. Doar consultand alte culturi putem privi sinoptic catre tarcul in care gandim. La un asemenea demers ne invita autorul:

Ceea ce poate fi vizat, atunci cand luam in considerare Orientul, nu sunt alte simboluri, o alta metafizica, o alta intelepciune (chiar daca acest lucru pare foarte dezirabil); ci posibilitatea unei diferente, a unei mutatii, a unei revolutii in proprietatea sistemelor simbolice.

Autorul dedica o mare parte a cartii bucatariei japoneze, atat de diferita de cea occidentala. O bucatarie in care nimic nu e permis fara piosenia cuvenita si unde natura este cea mai mare dintre gratii. Este vorba despre un materialism minimal, conservat doar pentru stricta supravietuire. Alimentele putine, dar alese, ajung in starea naturala pe masa. Artificialul este privit ca impur, orezul trebuie sa ajunga de pe camp direct in farfurie. Poate aici gasim secretul longevitatii japonezilor, primii in lume la acest capitol. Descrierea pe care o face Barthes bucatariei japoneze este numai ornament:

Orezul nu se poate defini decat printr-o contradictie a materiei; el e in acelasi timp coeziv si detasabil; destinatia sa substantiala este fragmentul, conglomeratul usor; el este singurul element de ponderatie din mancarea japoneza (opusa celei chinezesti); el e ceea ce cade, in opozitie cu ceea ce pluteste; el dispune in tablou un alb compact, granulos (spre deosebire de albul painii), si totusi sfaramicios: ceea ce soseste pe masa, adunat, lipit, se desface sub o lovitura a celor doua betigase, fara sa se imprastie insa.

Desigur, betigasele japoneze sunt o poveste, ele transforma rutina hranirii intr-o fantezie ce alunga lenea spiritului prin ciupirea repetata a fragmentelor de mancare, un joc cat se poate de savuros. Atat de neindemanatice pentru noi, ele sunt singurele pe masura supletei alimentelor. Prin betigas hrana nu mai e prada pe care o violentam, ci e darul pe care il gustam. Autorul inchina un adevarat imn acestei bucatarii si ii imbie pe toti sa o incerce.

Barthes incheie cu o discutie la fel de savuroasa despre arta japoneza, minimalista in toate aspectele: pictura, arhitectura, papetarie, etc:

Chipul teatral nu este pictat (fardat), ci scris. Are loc aceasta miscare neprevazuta: pictura si scriitura avand acelasi instrument original, pensula, nu pictura e cea care atrage scriitura in stilul sau decorativ, in tusa ei etalata, tandra, in spatiul ei reprezentativ (asa cum s-ar fi intamplat negresit la noi, unde viitorul civilizat al unei functii nu e decat innobilarea ei estetica), ci dimpotriva, actul de scriitura e cel care subjuga gestul pictural, astfel incat a picta nu e decat a inscrie.

Sunt cuvinte ce nu se pot povesti. Ele atrag prin juxtapunerea inopinata, iar sensul irumpe din locurile unde te astepti mai putin, amplificand astfel placerea lecturii la sfarsitul careia poti spune doar „e Barthes”. Imperiul semnelor se afla in oferta editurii Cartier;

VN:F [1.9.22_1171]
Nota acordata acestei carti:
Rating: 10.0/10 (5 votes cast)
Roland Barthes - Imperiul semnelor, 10.0 out of 10 based on 5 ratings
fb_share

renne

Subiecte: _Autor: Roland Barthes, _Comentator: Danut Claudiu, Editura: Cartier | Nici un comentariu »

Comentarii

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.