![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Christopher Lloyd – Enchanting the Eye, Dutch Paintings of the Golden Age | Pagina principala | Roland Barthes – Imperiul semnelor »
Azar Nafisi – Citind Lolita in Teheran
Articol postat de Alex Sima
Autor: Azar Nafisi;
Titlu: Citind Lolita in Teheran;
A aparut in: 2007;
Autor recenzie: Flavia Dragan;
Cand o colega mi-a imprumutat pentru prima data Citind Lolita in Teheran ma asteptam la povestea unei femei islamice, insa nicidecum la o poveste atat de liminar spusa, atat de vie si de socanta. Nu stiu daca asa ar trebui sa fie toate povestile unor femei musulmane, doar prin conditia lor religioasa… Ceea ce ma frapeaza insa este ca traim in secolul modernitatii si al tehnologiei, dar femeilor le sunt incalcate sistematic drepturile, ele nemaiajungand sa fie mai mult decat niste obiecte, posesii imbracate in chador, carora nimeni nu le arunca o privire si pe care toata lumea le uita.
Azar Nafisi este profesor universitar si scriitoare si traieste in prezent in Statele Unite. Este fiica lui Ahmad Nafisi, fost primar in Teheran si Nehzat Nafisi, una dintre primele femei care au fost alese in Parlamentul iranian. Azar Nafisi si-a dat doctoratul in literatura engleza si americana la Universitatea din Oklahoma. A predat timp de 18 ani la Universitatea din Teheran si la Universitatea Iraniana Libera. In 1981, a fost exmatriculata de la Universitatea din Teheran pentru ca a refuzat sa poarte valul islamic si nu a mai predat pana in 1987. S-a reintors in SUA in 1997. “Citind Lolita in Teheran- memorii despre carti” este un bestseller din 2007, care s-a tradus in 33 de limbi.
Cartea este scrisa sub forma unui jurnal, in care evidenta zilelor este inlocuita de numerele capitolelor. “Citind Lolita in Teheran” este structurata pe mai multe planuri, pe care autoarea le uneste prin propriile ei trairi. Opera nu poate fi inteleasa decat facand apel la cuvintele scriitoarei:
Daca scriu despre Nabokov astazi, o fac pentru a sarbatori lecturile noastre din Nabokov de la Teheran, in pofida tuturor greutatilor intampinate. Dintre toate romanele lui, il aleg pe cel pe care l-am predat ultimul si de care ma leaga multe amintiri. Despre “Lolita” vreau sa scriu, dar, acum, in acest moment, nu pot sa scriu despre acest roman, fara a scrie despre Teheran. Si-atunci, aceasta este povestea Lolitei in Teheran.
Un plan se contureaza prin cursul organizat saptamanal pentru studentele ei preferate, Manna, Mashid, Nassrin, Yassi, Azin, Mitra si Sanaz, firi antagonice, care insa dau orelor un dinamism aparte. Vietile lor se insereaza in naratiune, asa cum literatura se scurge treptat in viata fiecareia dintre fete. De fapt, literatura este liantul tuturor planurilor cartii, dar nu literatura in sine, ci trairea pe care o provoaca fiecareia dintre participante si profesoarei, deopotriva. Azar Nafisi povesteste cum si-a planuit metodic cursul, cum si-a strans studentele, cum si-a trait meseria care i-a fost refuzata, prin simplul fapt ca nu a vrut sa se considere inferioara unui barbat.
Ea insasi recunoaste , intr-una din primele pagini, faptul ca ideea sa de a tine un curs particular se aseamana cu cea a domnisoarei Brodie, a lui Muriel Sparks. Discutiile se perinda de la Jane Austen, Henry James, F. Scott Fitzgerald pana la Vladimir Nabokov. Cartea traverseaza o perioada mare de timp, aproape 30 de ani, si surprinde cateva aspecte semnificative din punct de vedere istoric: venirea la putere a Ayatollah-ului Khomeini si revolutia islamica, ce impune, conform religiei fundamentaliste, subordonarea femeilor fata de barbati, moartea Ayatollah-ului, precum si razboiul cu SUA.
Mami,mami, n-a murit! Femeile inca poarta basmale!”. Intotdeauna asociez moartea lui Khomeini cu afirmatia lui Negar, pentru ca fata avea dreptate: ziua in care femeile nu vor mai fi obligate sa poarte basmale in public va fi cu adevarat ziua in care revolutia va lua sfarsit si Khomeini va fi mort.
Paginile pe care se insira teroarea provocata de Garzile Revolutionare, care se asigurau ca nici o femeie nu va iesi din rolul sau traditional, raidurile aeriene din timpul noptii si bombardamentele sunt marturii autentice ale experientei unei fiinte umane. Un plan este conturat prin prisma Magicianului si a relatiei platonice dezvoltate cu el, a prieteniei ce leaga doua fiinte impartasind aceleasi valori: egalitate si libertate. Magicianul lui Azar Nafisi este un reputat fost profesor de cinematografie, care a demisionat din functie odata cu inceputul revolutiei islamice si care s-a exilat de lume. Acest episod este marcant prin mica bucurie pe care magicianul i-o facea intotdeauna scriitoarei: ciocolata belgiana foarte scumpa si foarte rara in Iranul acelor timpuri. “Asa este Teheranul pentru mine: absentele-i sunt mai reale decat prezentele.”
Simone de Beauvoir spunea, in “Al doilea sex”: “Nu ne nastem femei, ci devenim”. Este ceea ce exemplifica Azar Nafisi in cartea ei, “Citind Lolita in Teheran”. Femeile ajung sa se instraineze de calitatea lor de femei si se blameaza pentru experientele lor feminine. Obligativitatea purtarii valului reprezinta, de fapt, subjugarea femeii. Dintr-o data, ea nu mai este o fiinta libera, stapana pe ceea ce gandeste, simte sau face, ci devine un obiect stapanit de barbat, de care acesta are voie sa dispuna dupa bunul lui plac.
Nu, nu, despre noi toate – fete ca si mine, care i-au citit pe Austen si pe Nabokov, care vorbesc despre Derrida si Barthes si despre situatia mondiala – nu stim nimic, nimic despre relatia dintre un barbat si o femeie, despre ceea ce inseamna sa fii cu un barbat.
, va spune una dintre studente, recunoscand situatia reala a femeilor musulmane.
Acea discutie mi-a deschis ochii. Asa am aflat ca aproape toate fetele faceau separatia intre ceea ce ele descriau drept iubire spirituala (care era buna) si sex (care nu era bun). Aparent, ceea ce conta intr-o relatie era nivelul elevat al afinitatii spirituale. (…) Cu o nota de semicochetarie in voce, semn ca totul revenise la normal in viata ei – era intr-o perioada de semiarmistitiu cu sotul ei – Azin spuse ca lucrul cel mai important in viata este comuniunea mistica a omului cu universul. Adauga, filosofic, faptul ca oamenii sunt doar un receptacul pentru o iubire spirituala mai inalta.
(…) Deci, spuse Nassrin, care ramasese tacuta pana in acel moment, cand sotul tau te bate, poti pretinde ca totul se intampla doar in imaginatia ta, de vreme ce el e doar un receptacul gol care trebuie sa-si indeplineasca fanteziile. Si nu e vorba doar de Azin aici. In principiu, toate spuneti acelasi lucru.
Valul islamic determina o segregare iremediabila intre sexe, dar si in conceptiile de viata, care se subordoneaza apartenentei la un anumit gen.
Intre timp, ajunsesem la urmatoarea concluzie: cultura noastra evita ideea de sex, deoarece era mult prea implicata in asta. Trebuia sa suprime cu violenta sexul din acelasi motiv din care un barbat impotent isi pazeste cu strasnicie sotia. Intotdeauna sexul fusese separat de sentimente si de iubirea spirituala, astfel incat ori erai pura si virtuoasa, dupa cum spunea unchiul lui Nassrin, ori erai obscena si amuzanta. Noua ne era strain erosul, adevarata senzualitate. Aceste fete, fetele mele, stiau o multime de lucruri despre Jane Austen, puteau discuta cu usurinta despre Joyce si Woolf, dar nu stiau aproape nimic despre propriul lor corp, despre lucrurile la care trebuiau sa se astepte din partea trupului lor, despre care li se spunea ca e sursa tuturor ispitelor.
Momentul inlaturarii valului este si momentul repersonalizarii, momentul in care se revine la o egalitate fragila. Cursul lui Azar Nafisi devine, astfel, nu numai evadarea dintr-o lume canonica si ingusta, ci reconfirmarea unor identitati furate, instrainate. Femeile redevin femei, dar nu ca obiecte, ci ca fiinte libere si cugetatoare.
Pe ploaie sau pe vreme buna, timp de aproape doi ani, cam in fiecare joi, de fiecare data cand veneau, nu puteam sa-mi revin din socul provocat de momentul in care le vedeam scotandu-si valul obligatoriu, apoi vesmintele negre si izbucnind, de-a dreptul, in culori. Cand intrau in incaperea destinata cursului, isi scoteau mai mult decat robele si basmalele. Treptat, fiecare castiga un plus de contur si de forma, devenind ele insele, entitati unice, inimitabile. Lumea noastra din acea incapere, cu ferestrele spre Elburz, muntii mei iubiti, ne-a devenit sanctuar si univers circumscris, unde-mi radeam de realitatea fetelor timide cu basmale negre, din orasul ce ni se intindea la picioare. Tema discutiei era, mai mereu, relatia dintre fictiune si realitate.
Citind Lolita in Teheran este o carte puternica, iar forta ei rezida tocmai in feminin, in experientele narate. Suprimarea conditiei libere a femeii este tocmai ceea ce contrazice aceasta carte; femeia nu poate fi redusa la starea de obiect decat la nivel formal, prin autoritate, dar ea ramane, dincolo de chador si de valul negru, o fiinta libera, care lupta pentru a-si afirma si pastra conditia.
Azar Nafisi - Citind Lolita in Teheran,
Subiecte: _Autor: Azar Nafisi, _Comentator: Flavia Dragan, Editura: Rao | 1 Comentariu »
13, 04, 2010 la 10:09 pm
[…] aflaţi mai multe despre condiţia femeii din lumea musulmană, puteţi citi cu folos Azar Nafisi, Citind Lolita in Teheran, carte apărută în România în […]