Promotii

EscapeReality

Ultimele recenzii, stiri sau concursuri

Categorii Google

Comentarii recente

Recenzii ordonate dupa edituri si autori:

Editura Adevarul Editura All Editura Amaltea Editura Amsta Editura Aquila Editura Art Colectia Biblioteca Pentru Toti Editura Brandbuilders Editura Cartea Romaneasca Editura Cartier Editura Corint Editura Curtea Veche Editura Erc Press Editura Herald Editura Humanitas Editura Ibu Editura Leda Editura Litera Editura Millennium Press Editura Minerva Editura Mix Editura Nemira Editura Polirom Editura Rao Editura Semne Editura Trei Editura Tritonic Editura Univers Editura Vellant Editura Vremea

Arhive


« | Pagina principala | »

EscapeReality

Ernst Junger – Albine de sticla

Articol postat de

Autor: Ernst Junger (Jünger);
Titlu: Albine de sticla;
A aparut in anul: 2007;
Autor recenzie: Danut Claudiu;

***** Albine de sticla este o culegere de texte ale lui Ernst Jünger, din care piesa centrala este fara indoiala romanul cu acelasi nume. Cu toate riscurile inerente unei asemenea universalizari, nu ma pot abtine sa afirm ca este romanul unei epoci, una dintre acele putine carti care reusesc sa cuprinda in paginile sale principalele intrebari, virtuti, atitudini, carente, probleme ale omului dintr-un anumit spatiu-timp, fara a cadea totusi intr-un banal studiu antropologic, ci dimpotriva, reusind sa ridice intuitia filosofica la puterea stiintificului.

***** Pericolul unor astfel de romane este ca, avand o influenta atat de bogata, ramurile copacului se inmultesc rapid si haotic creand un tablou in care cu greu mai poti deslusi care este adevarata tulpina si mai ales unde sunt radacinile. Asa s-a intamplat cu acest roman care la aparitie, in 1957, a fost considerat (din perspectiva subiectului) prea fantastic si irelevant, iar acum poate fi cu usurinta trecut in tagma romanelor realiste, chiar cu un usor iz de banalitate. Aceasta este soarta celor care incearca sa redea Zeitgeist-ul epocii, poate inainte de vreme, avand mai mult un caracter sibilic. Natural, vine intrebarea la care au incercat sa raspunda multi, ce anume este in masura sa caracterizeze epoca noastra? Raspunsul lui Jünger este simplu: razboiul si tehnica, cele doua putandu-se desparti doar in aparenta.

***** Dezumanizarea si alienarea individului modern intr-o lume dominata de aparate a fost un punct de interes pentru multi cercetatori in ultimele decenii. Ea a fost adusa in centrul atentiei mai ales de Martin Heidegger care a vazut in Ge-stell (ansamblu al punerilor) esenta tehnologiei. Insa atunci in ce consta valoarea acestui roman pierdut intre atatea altele care trateaza acest subiect? In primul rand, el are o valoare istorica, Heidegger insusi a recunoscut ca s-a inspirat din aceasta carte si i-a dedicat doua seminarii in anii ’40, dupa care ideile prezente in acest roman au facut inconjurul lumii (de exemplu, Odiseea spatiala a lui Kubrick). In al doilea rand, cu greu nu poate fi cineva atras de mestesugul scriiturii lui Jünger care te poate invata din nou, dupa mult timp, ce inseamna a citi. Inzestrat cu o memorie resnaisiana, autorul duce la desavarsire acea destructie spatio-temporala spre care tinde Noul Roman reusind sa dea cititorului o noua dimensiune a verbului a evoca. Astfel orice incercare de a stabili o schema cronologica a faptelor duce la rezultate derutante. Monteron, comandantul scolii de cavalerie care l-a instruit pe Richard, eroul cartii, pana dupa varsta de 20 de ani, moare in batalia de la Liege din 1914, iar interviul la care participa Richard in uzinele Zapparoni este plasat cu mult dupa 1950. Ce varsta ar avea atunci eroul cartii cand aplica pentru o slujba? Aceasta este doar o mostra a ceea ce s-a numit realismul magic jüngerian, pentru care principala structura a omului (a Dasein-ului), timpul, nu are absolut nici o importanta.

***** Romanul este o distopie despre o lume dominata de Zapparoni, un om de afaceri care reuseste prin uzinele sale sa controleze pe toata lumea, sa construiasca roboti si albine artificiale, dar care totusi nu reuseste sa ii opreasca pe oameni sa nu mai innebuneasca din cauza vrajilor tehnicii si de aceea vrea sa il angajeze pe Richard ca sef al serviciului de securitate. Povestirea se va construi discontinuu dupa bunul plac al memoriei, cu goluri care se vor umple abia la sfarsit si cu anticipari ale sfarsitului la inceput, dar care nu va atenta nicidecum la unitatea lecturii, ci din contra, va reusi sa slefuiasca mai bine personajele.

***** Albine de sticla se bucura de acea incredere circumspecta rezervata doar preoteselor lui Apollo ale caror profetii cresteau in profunzime odata cu varsta. Robotii descrisi cu atata exactitate de Jünger, care in 1957 erau considerati fantastici, astazi sunt prezenti in fiecare laborator de nanotehnologie. Dar dincolo de aceste previziuni devenite realitate se afla marea miza a acestei carti (ceea ce Heidegger spunea ca va structura fiecare atitudine umana in urmatoarele secole):

Desavarsirea omeneasca si perfectiunea tehnica nu pot fi consiliate. Cand o voim pe una trebuie sa o sacrificam pe cealalta.

(p. 305)

***** Asadar mai exista cale de intoarcere dupa ce tehnica a pus stapanire pe noi? Mai controleaza omul toate masinariile create de el? Poate el sa opreasca tot acest sistem daca vrea? Sau mai curand acesta a devenit un nou mod de a fi al omului, o noua dimensiune structurala pentru care cuvantul independenta si-a pierdut rostul:

Acum superbele animale [caii] trebuiau sa piara. Dispareau de pe camp si de pe strazi, din sate si orase, si de multa vreme nu mai fusesera vazute sarjand. Pretutindeni erau inlocuite de automate. Acestui proces ii corespundea si o schimbare a oamenilor; ei deveneaua mai mecanici, mai calculabili, si adesea aveai sentimentul ca nu te mai aflai printre oameni.

(p.298)

***** Intr-adevar, constata Richard cu amaraciune, cuvintele si-au schimbat sensul in aceasta lume desacralizata, lipsita de orice ax in stare sa o sustina si sa impiedice cerul sa se prabuseasca peste noi:

Cuvantul casa, care denumea altadata ceea ce e solid si statornic, a suferit aceeasi modificare. De multa vreme inseamna un fel de cort, fara insa ca locuitorii sa se bucure de libertatea nomazilor.

(p.276)

***** Pe scurt, nu se pune problema scaparii, a unei posibile evadari, ci doar largirea pe cat se poate a ferestrelor. Nu putem spera la o reintoarcere la economia agrara, asa cum nazuia Lorenz, bunul prieten al tuturor, care sa ofere o refundare a umanitatii, a umanismului. Poate acesta este sensul sinuciderii lui Lorenz, sinucidere la fel de faimoasa ca a lui Seymour. Ca la o saritura peste cal, el puse usor mana pe pervaz si se aruncase pe fereastra cu o rasucire, astfel ca fata lui mai privise o data inauntru la oamenii care nu intelegeau de ce. Morala intregii parabole se constituie asadar in jurul indemnului lui Lorenz de a apara, in conditiile neprielnice date, eternele valori umane. Cartea poate fi comandata de pe Diverta Online.

VN:F [1.9.22_1171]
Nota acordata acestei carti:
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
fb_share

renne

Subiecte: _Autor: Ernst Junger, _Comentator: Danut Claudiu | Nici un comentariu »

Comentarii

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.