Promotii

EscapeReality

Ultimele recenzii, stiri sau concursuri

Categorii Google

Comentarii recente

Recenzii ordonate dupa edituri si autori:

Editura Adevarul Editura All Editura Amaltea Editura Amsta Editura Aquila Editura Art Colectia Biblioteca Pentru Toti Editura Brandbuilders Editura Cartea Romaneasca Editura Cartier Editura Corint Editura Curtea Veche Editura Erc Press Editura Herald Editura Humanitas Editura Ibu Editura Leda Editura Litera Editura Millennium Press Editura Minerva Editura Mix Editura Nemira Editura Polirom Editura Rao Editura Semne Editura Trei Editura Tritonic Editura Univers Editura Vellant Editura Vremea

Arhive


« | Pagina principala | »

EscapeReality

Giovanni Papini – Un om sfarsit

Articol postat de

Autor: Giovanni Papini;
Titlu: Un om sfarsit;
A aparut in anul: 2008;
Autor recenzie: Ana Maria Sendruc (Mintici);

***** Intalnirea cu aceasta carte s-a produs dupa 7 ani de asteptare. O cifra fatidica de altfel. Prima zi de asteptare a fost cea in care cu mare infierbantare citeam Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade. Acolo am auzit pentru prima oara numele lui Giovanni Papini si nu oricum, ci recomandat de Mircea, pentru care aveam si am o deosebita aplecare. Din acel moment am zis ca trebuie neaparat sa citesc Un om sfarsit, dar n-am avut norocul s-o intalnesc prea curand… Iar intr-o zi, asteptand sa se scurteze coada la mosulicul care repara ceasuri, am vazut-o intr-o vitrina si mi-am zis: „A venit timpul!”.

***** Romanul tradus de Stefan Augustin Doinas este unul autobiografic si va zic de la inceput ca desi Papini vrea sa lase impresia ca intr-adevar vorbeste despre un om sfarsit, in final personajul se descatuseaza din lanturile sisifice. Sisifice pentru ca el a avut foarte multe vise si nu a reusit sa-si duca nici unul pana la capat. Explicatia sta in faptul ca el nu accepta niciodata compromisuri sau jumatati de masura: „totul sau nimic!” isi spunea adesea. Copilaria lui a fost una singuratica si nefericita, dupa cum reiese din prima propozitie a cartii: „Eu n-am fost niciodata copil”.

***** Pentru a vedea periplul viselor neimplinite, voi trece usor prin fiecare. Intai si-a dorit sa scrie cea mai completa enciclopedie, apoi, abandonand-o undeva spre mijlocul literei A, si-a propus sa scrie istoria lumii. Parandu-i-se apoi ceva prea vast, s-a hotarat sa scrie o interpretare exhaustiva a Noului Testament, dar n-a ajuns decat pana la al treilea verset, cand si-a zis ca ar fi mai indicat sa scrie o istorie comparata a literaturii universale pe teme. Apoi si-a restrans tot mai tare aria de studiu: literatura neolatina, dupa care s-a rezumat la spaniola si in final la o singura perioada a acesteia. Pe scurt:

Intreaga mea viata de mai tarziu a fost un neistovit avant spre tot, spre univers, pentru a cadea apoi in neant sau in dosul unei gradini de zarzavaturi: o succesiune de ambitii uriase si de renuntari precipitate. Aceasta scurta istorie de tentative copilaresti e una din talmacirile posibile ale secretului vietii mele.

***** Dupa cum spune si singur: s-a nascut cu boala grandorii. Toata viata sa poate fi redusa la o dorinta deosebita de afirmare si de atingere a liniei orizontului – fata morgana a desavarsirii spirituale. Aceasta dorinta ar putea rezida in faptul ca in tinerete s-a simtit deosebit de inferior tuturor si inca de mic si-a propus sa ajunga un om important pentru a le arata celorlalti „cine este el”. A intemeiat o revista si a fost liderul celui mai apreciat grup de intelectuali, a fost promotorul celor mai in voga curente filosofice: pozitivism, solipsism… Iar la apogeul vietii lui – cand scrierile lui erau citate cu cea mai mare admiratie, numele lui era pe toate buzele, era invitat in toate casele care contau – si-a dat seama ca nimic nu-l poate multumi si s-a hotarat sa devina un ascet respectabil, care sa schimbe lumea cand se va intoarce din sihastrie. A incercat chiar sa intemeieze o noua religie, dar si-a dat seama ca nici acest lucru nu-i iese asa cum spera. Atunci, la treizeci de ani, a constientizat ca desavarsirea nu poate fi atinsa si a cazut in cea mai nimicitoare depresie care era sa-l omoare, dar s-a ridicat cu un nou suflu.

***** Salvarea lui insemna sa se regaseasca si sa se re-creeze: „A ma regasi pe mine insumi a insemnat asadar a regasi Toscana in natura si traditia ei”. Astfel el a reusit sa renasca, mai determinat si mai constient de capacitatile sale, intorcandu-se la valorile clasice, la scriitorii italieni pe care ii uitase demult. Finalul cartii lui Papini, care poate fi comandata pe Diverta Online, este de fapt un inceput, o prefata, o introducere, o proclamatie, dupa cum el insusi spune, maturitatea abia acum fiind cu adevarat atinsa:

Ca sa spun totul in doua cuvinte, sunt un poet si un daramator, un fantezist si un sceptic, un liric si un cinic. […] Nu numai ca nu sunt sfarsit, sunt inepuizabil!

VN:F [1.9.22_1171]
Nota acordata acestei carti:
Rating: 8.3/10 (18 votes cast)
Giovanni Papini - Un om sfarsit, 8.3 out of 10 based on 18 ratings
fb_share

renne

Subiecte: _Autor: Giovanni Papini, _Comentator: Ana Maria Sendruc | 2 Comentarii »

2 Raspunsuri la “Giovanni Papini – Un om sfarsit”

  1. Despre obsesia scrisului « Blogul lui Vasile Călin Drăgan Says:
    16, 05, 2009 la 2:14 pm

    […] de Un om sfârșit al lui Giovanni Papinni. Dacă nu ați citit cartea, vă recomand recenzia de aici. […]

  2. Sofian Says:
    12, 04, 2017 la 6:34 pm

    Da, Giovani Papini, pentru mine, precum puțini alții, a fost o… revelație. Prin 1987 am citit Viața lui Iisus. Mai apoi, am descoperit în anticariatul din Timișoara Un om sfârșit. După lectura acestei cărți fascinante, am recitit pe îndelete Viața lui…! Această experiență m-a făcut conștient și curios în aflarea calvarului, urcușului destinului oricărui mare creator de opere mari, de capodopere. Ce l-a determinat, de unde a plecat, unde a ajuns sau nu, pe unde a trecut, cum a ajuns să creeze / scrie / picteze / compună etc ceea ce a creat. De atunci, după ce am citit opera unui autor, mă bântuie neliniștea de a afla, spulberând miturile și legendele, osanalele și calomniile, cum a scris (agonia și extazul)? Da, Papini, precum el a spus-o, spre final, paradoxal, “a sfârșit prin a deveni… inepuizabil”. (Sofian, Timișoara, 12.04.2017)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Comentarii

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.