![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Alasdair Gray – Lanark – O viata in patru carti | Pagina principala | Ernst Junger – Albine de sticla »
Eric-Emmanuel Schmitt – Oscar si Tanti Roz
Articol postat de Alex Sima
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt;
Titlu: Oscar si Tanti Roz;
A aparut in anul: 2002 la ei, 2006 la noi;
Comentator: Ana Maria Sendruc (Mintici);
***** Pentru o carte in care se intalneste la prima vedere foarte mult roz (in titlu, pe fetele interioare ale copertilor, culoarea unor litere), Oscar si Tanti Roz este o carte in care -pe neasteptate- se vorbeste sincer despre moarte. Totusi, tonul folosit de Eric-Emmanuel Schmitt este unul optimist si haios, plin de ironie la adresa celor care privesc moartea cu frica atunci cand este vorba de a lor si cu mare disconfort cand este vorba de a altora. Oscar este un baietel de 10 ani bolnav de cancer, care se hotaraste sa ii scrie lui Dumnezeu. Nu deoarece ar avea nevoie de un prieten si nu, nu pentru ca l-ar fi palit credinta in ultimele sale zile. Ei bine, el ii scrie lui Dumnezeu pentru ca ar vrea ca acesta sa ii faca „vreo doua trei servicii” si cartea este de fapt un caiet cu 11 scrisori.
***** Oscar traieste la spital de cand s-a aflat ca e bolnav si e foarte suparat pe toata lumea deoarece toti se poarta cu el cu o nesfarsita mila si grija. El ajunge sa se simta vinovat pentru ca personalul se simte stanjenit cand vorbeste cu el si isi zice ca „nu e un bolnav cum trebuie, ci unul din ala care ii impiedica pe oameni sa creada ca medicina e o chestie formidabila”.
***** Avand in vedere aversiunea lui fata de Dumnezeu, in care el declara de la inceput ca nu crede, Oscar se hotaraste sa-i scrie lui Dumnezeu deoarece asa l-a sfatuit Tanti Roz, o asistenta batrana, singura lui prietena adevarata. Ea l-a castigat pe Oscar prin faptul ca era singura care nu-l privea cu compasiune, si il fascina cu povesti din imaginara ei tinerete de luptatoare de wrestling. Pe tot parcursul cartii, Dumnezeu este privit ca un om simplu si totodata un fel de Superman:
Astea fiind zise, daca dupa toate amanuntele pe care ti le-am insirat aici inca n-ai reusit sa-ti dai seama cine e Tanti Roz, cred, draga Dumnezeu, ca n-ar mai fi cazul sa ramai pe post de Dumnezeu, ci ai face mai bine sa iesi la pensie.
***** Oscar e complet dezamagit de parintii sai care i se par extraordinar de lasi deoarece atunci cand au aflat ca o sa moara au fugit fara sa il vada. Mai mult, dupa asta, cand il vizitau ii aduceau cadouri din ce in ce mai scumpe, ca sa rascumpere intr-un fel lipsa fizica, dar si spirituala, de langa fiul lor. Pentru a intelege mai bine spiritul capitalist in care se regaseau cel mai bine acestia:
-Parintii tai nu ti-au povestit niciodata despre Dumnezeu, Oscar?
-Ba da. O singura data, cand mi-au spus ca ei nu cred in el. Ei nu cred decat in Mos Craciun.
***** Tanti Roz ii propune baietelului un joc: sa considere fiecare zi in parte ca fiind 10 ani din viata lui. De aici, Oscar povesteste fiecare zi in aceasta maniera si in 12 zile traieste 120 ani. Astfel, in adolescenta, el se indragosteste de Peggy Blue, fata albastra, dar presiunea prietenilor il face sa o sarute pe Sandrine, care de altfel nu ii placea. Apoi in tinerete se casatoreste cu fata albastra, dupa o noapte in care dorm impreuna pentru a o „apara de fantome”. Trece vremea maturitatii cand Oscar trece prin probleme de cuplu datorita unor infidelitati mai mult sau mai putin grave, amuzante totusi prin prisma faptului ca in aceste zile care erau socotite cat zeci de ani, el avea tot 10 ani. La batranete Oscar devine tot mai „sfatos” si filosofic si incearca sa le arate tuturor ca viata nu e un dar ci doar un imprumut.
***** Ultima scrisoare este scrisa de Tanti Roz care aduce un pic povestirea pe meleagurile realitatii, pastrand totusi tonul umoristic, consemnand moartea lui Oscar, care in ultimele zile avea atarnat deasupra patului avertismentul: „Numai Dumnezeu are voie sa ma trezeasca”. Poate parea ciudat, dar in fapt, cand ajungi la aceasta ultima pagina te bufneste un pic rasul, deoarece spre sfarsit, Oscar incepe sa creada in el si isi doreste cu ardoare ca acesta sa ii faca o vizita.
***** Desi este o lectura fulger, de cam o ora, cartea Oscar si Tanti Roz (tradusa de Paula Bentz-Fauci) este un fel de terapie intensiva pentru cei infricosati de moarte sau de muribunzi. Inchizand-o m-am simtit mult mai optimista si mai impacata cu viata noastra de imprumut, dar mai ales mult mai determinata sa dau ceva la schimb lumii pentru creditul acordat. Varianta audio a cartii lui Eric Emmanuel Schmitt poate fi comandata de pe Diverta Online.
Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar si Tanti Roz,
Subiecte: _Autor: Eric-Emmanuel Schmitt, _Comentator: Ana Maria Sendruc | 4 Comentarii »
24, 11, 2008 la 12:47 pm
[…] TownPortal, Ana Maria Sendruc vorbeşte despre Oscar si Tanti Roz, de Oscar Emmanual […]
22, 02, 2010 la 10:47 am
nu este o carte pentru muribunzi! sau pentru cei inspaimantati de moarte…ce prostie!este o carte pentru toti oamenii !Pentru noi ce uitam sa ne traim viata!
05, 06, 2011 la 6:06 pm
Ciudat, când am ajuns la ultima pagină nu m-a bufnit râsul, ci plânsul. Un plâns în hohote înăbuşite… La fel mi s-a întâmplat şi când am recitit cartea, o zi mai târziu. Şi cum spunea Dan mai sus, nu e o carte pentru cei înfricoşaţi de moarte, e o carte pentru oameni, la fel ca şi Monsieur Ibrahim et le fleurs du Coran. Schmitt este un scriitor aparte…
27, 01, 2015 la 6:33 pm
[…] Eric-Emmanuel Schmitt […]