![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Marin Preda – Morometii | Pagina principala | Sei Shonagon – The Pillow Book »
Emil Cioran – Lacrimi si sfinti
Articol postat de Alex Sima
Autor: Emil Cioran;
Titlu: Lacrimi si sfinti;
* Recenzie trimisa pentru concurs;
Nu stiu cum sunt altii, dar mie intotdeauna mi-a placut sa citesc autorii putin nebuni. Un prieten mi-a recomandat cartile lui Emil Cioran, ridicandu-l in slavi pe acesta din urma. Am citit pe Wikipedia biografia scriitorului. Un om care juca fotbal cu cranii de om, perfect! Exact ce cautam. Am cumparat cateva carti de-ale lui si cu mult entuziasm am inceput sa citesc.
De la primul paragraf al cartii Lacrimi si sfinti mi-am dat seama ca prietenul meu gresise. Eu voiam sa citesc cartile autorilor putin nebuni, pe cand Cioran era nebun de-a binelea.
Asa incepe cartea:
Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara?
Plictisit, am continuat sa citesc. Multe saptamani au trecut pana sa termin cartea. De ce? Pentru ca e o prostie. Chiar nu inteleg de ce prietenul meu il ridica in slavi pe Cioran.
Sunt si unele parti interesante in aceasta carte, insa aceste parti interesante sunt acoperite de prostii plictisitoare (povesti despre sfinte care vor sa faca dragoste cu Iisus, dorintele autorului de a intalni o sfanta, etc). Tot ce imi demonstreaza aceasta carte este depresia numita viata pe care a suferit-o autorul (din cate am citit el a fost nefericit toata viata). Autorul recunoaste in unele paragrafe acest lucru:
Fost-am prea slab pregatit pentru fericire?
Fericirea este o pauza fermecatoare, pe care am banuit-o in meditatiile pastorale ale muzicii secolului al XVIII-lea. Nu pot vorbi despre fericire decat DIN AUZITE. Mare este bucuria de a fi invins pentru o clipa tristetea.
Chiar regret ca am dat banii pe aceasta carte. Nu o recomand. Si cu atat mai putin unui cititor care este in depresie. Eu cand am citit-o eram in mijlocul unei lungi depresii. Dupa unele teorii de-ale lui chiar am crezut ca viata nu are rost si mi-am pus cutitul la gat. Acum rad cand ma gandesc cat de naiv am fost. Cum am putut sa cred prostiile debitate de acest nebun? Totusi, recunosc ca unele idei ale lui sunt bune. Mai avea si el momente bune. Nu zic ca toate cartile lui sunt de proasta calitate. Unele sunt bunicele. Iti pierzi timpul citind cartea Lacrimi si sfinti, daca ma intrebi pe mine.
| Autor: | Emil Cioran | An aparitie: | ? |
| Titlu: | Lacrimi si sfinti | Pret: | ? |
| Nr. pagini: | ? | Editura: | ? |
Subiecte: _Autor: Emil Cioran, _Comentator: Calugaru Cristian, Concurs | 5 Comentarii »
03, 06, 2010 la 12:42 am
am inceput in urma cu o ora sa citesc cartea.cand am vazut-o in magazin m-a atras pur si simplu titlul care imi spunea ca e o carte buna si chiar aveam nevoie de una cu sfinti care sa ma linisteasca.am citit primele pagini si am zambit pentru ca ideile lui chiar imi placeau,imi deschideau o poarta noua.insa din clipa in care am vazut cata nebunie si cata profanare aduce purei sfintenii de care vrea sa vorbeasca,m-am speriat.sincer mi-e si firca sa mai ctesc cartea.ma deprima,chiar daca,nu stiu de ce,ma tenteaza sa o deschid.stau si ma gandesc ce ridicol e momentul,dar chiar mi-e frica:))
02, 03, 2011 la 3:10 pm
Emil Cioran este cel mai mare filozof al secolului in opinia mea. Nu il poti citi decat atunci cand esti pe deplin pregatit. Cioran a fost asociat cu starile de depresie, dar cartile lui nu sunt scrise pentru persoanele care sunt in depresie, aceste carti nici nu sunt convinsa ca au fost scrise pentru cineva anume.
Este un nihilist extraordinar, si asta spune totul. Atunci cand deschizi o carte care are semnatura lui trebuie sa lasi in urma orice prejudecati.
Nu este ateu, daca ar fi fost ateu nu ar fi “luptat” atat de mult impotriva lui Dumnezeu. A incercat sa creada in El, doar ca, asa cum afirma intr-un interviu, nu a fost facut sa creada.
Cei care nu inteleg aceasta lupta cu Dumnezeu sau cei care sunt impotriva ideilor nihiliste nu ar trebui sa citeasca lucrarile acestuia. Cioran nu este un autor pe care il citesti doar pentru ca iti place sa citesti autori nebuni. La fel ca si credinta, unii o inteleg, altii nu, asa este si cu opera acestuia-unii o inteleg altii nu…
04, 09, 2011 la 1:52 am
1) In primul rand Cioran era ateu, Dumnezeu in scrierile sale are doar o conotatie poetica. Un citat: “Crearea lumii nu-si are alta explicatie in afara de frica de singuratate a lui Dumnezeu”. Si toti crestinii care iau lucrurile mot a mot vor sari in sus fara sa inteleaga ca acel citat nu are nicio treaba cu Dumnezeu. E doar o transpunere a trairilor sale sub masca unui creator. E suferinta lui acolo, cand vorbeste de izolarea lui Dumnezeu fata de creatia sa, nu vorbeste decat despre el insusi pentru ca toata filozofia lui este una lirica, nu lucida. Concluzie: Daca esti crestin in niciun caz nu citi Cioran. El nu e pentru tine iar tu nu esti pentru el.
2) Oamenii inteligenti si depresivi sunt scarbiti de fericire si de zambete. Orice text frumos scris nu provoaca decat senzatii de voma. Asta pentru ca nu se regasesc in lucruri fericite, iar in ochii lor vad in tot ceea ce pare zambitor fie ceva prea departe, fie ceva superficial.
3) Sunt depresiv si prima oara cand am citit Cioran nu ma mai puteam opri din zambete si surasuri. Cioran e cel mai bun psiholog pe care l-as putea avea vreodata pentru ca el e chiar mai depresiv decat mine. De-asta au nevoie oamenii ca mine, cineva care ne intelege de undeva mai jos in prapastie decat noi.
4) “Trăiesc pentru că munţii nu râd şi viermii nu cântă.”(Emil Cioran) Ramane un autor doar pentru o anumita categorie de oameni.
09, 11, 2011 la 11:05 am
La acest articol, mai interesante-s comentariile ca autorul bate campii cu gratie. Ii recomand cu caldura Hansel Si Gretel ca ii sunt mai pe masura.
Tu poti vorbi de Cioran ca despre tanti Marcica de la II mai aliteratule?
Depresia ti-o tratezi cu antipsihotic si antidpresiv nu cu filosofie pură ca n-ai tu de unde sa intelegi concepte daca esti in contradictie cu tine in primul rand.
14, 11, 2011 la 2:33 am
Cu siguranta ai citit cartea ca pe o relatare si comparandu-o cu “altceva” ai declarat simplu: “Nu sunt de acord” Ai tot dreptul din lume la recenzie, chiar daca nu ai calitatea de a fi un recenzor cu titlu. Ce vreau sa spun eu, este ca e foarte pacat ca ai ramas limitat la comparatile pe care le-ai gasit in carte, la textele profanatoare sau argumentele paveliene. Dincolo de acestea este alceva, ceva sublim ce inspira. Cioran este “cititorul” secolului XX, lucrarile lui fiind sinteze de gandire, nicidecum manuale. Nu ar fi rau sa intelegi ca daca il citesti pe Cioran trebuie sa abordezi mult mai liric contextul, altfel nu pricepi nimic, sau ramai cel mult rezumat la a face sex cu sfinte.