![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Dan Puric – Cine suntem | Pagina principala | David Mitchell – Atlasul norilor »
J. R. R. Tolkien – Hobbitul
Articol postat de Alex Sima
Autor: J. R. R. Tolkien (John Ronald Reuel Tolkien);
Titlu: The Hobbit, or There and Back Again (Tradus la noi: Hobbitul);
A aparut in anul: 1937 la ei, 2007 la noi;
***** Sunt in vizita. Am un calculator la dispozitie, dar parca nu am chef sa-l folosesc. Ma incearca, ca un junghi in spate, senzatia ca as citi ceva. Imi arunc ochii prin preajma si ce mi-e dat sa vad, Hobbit de Tolkien. Inainte sa vad trilogia Lord of the Rings (Stapanul Inelelor), am citit cartile. Acum 5, poate 6 ani, am fost incantat de cele 3 volume si am devenit fanul scriitorului englez. Cand au aparut apoi si filmele, am fost in acelasi timp bucuros, dar poate si printre putinii oameni nesatisfacuti, pentru ca ele nu prezinta nici macar jumatate din intrigile desfasurate in scris. Ca sa dau doar doua exemple: pe la inceputul actiunii, aflam ca exista si personaje neafectate de puterea inelului, care il pot purta fara sa devina invizibile si fara efecte adverse, de genul pielii zbarcite si repetarea ca in transa a cuvintelor “pretiosul meu”; in al doilea rand, Saruman scapa de macel si se intalneste cu hobbitii proaspat intorsi acasa, pregatindu-le o ambuscada de toata frumusetea.
***** Asa ca e lesne de inteles ca atunci cand mi-a cazut privirea pe Hobbitul l-am luat repede la intrebari. Norocul meu a fost ca venisem de dimineata si pana dupa-masa l-am terminat. Am cam turat motoarele, datorita celor 320 de pagini, dar am fost mult prea curios ca sa-mi scape ocazia. Inainte de asta, am jucat si jocul Hobbit, cam pentru pre-scolari, dar dragutel, asa ca atunci cand intalneam anumite pasaje, aveam si repere vizuale. Bineinteles ca nici jocul Hobbit nu respecta fidel intamplarile din cartea Hobbitul, dar poate ca e de inteles.
***** Personajul principal e nimeni altul decat Baggins. Nu Frodo, ci Bilbo. Il tineti minte, daca ati vazut Lord of the Rings. Un batranel simpatic cu un inel dubios? El e. Doar ca acum e un baiat tanar, fara pofta de aventuri. Un hobbit in toata regula. Un lenes si un gurmand. In tonul acesta tineresc se incadreaza si scriitura. Desi sunt lupte pe parcursul cartii, iar inamicii mai mor sporadic, nu exista comparatie intre stilul folosit pentru Stapanul Inelelor si cel utilizat pentru Hobbit. Hobbit pare scris pentru cei fara buletin, iar explicatia e simpla. John Ronald Reuel Tolkien a scris aceasta poveste nemuritoare pentru cei trei fii ai sai. E lesne de inteles ca evolutia Middle Earth a fost paralela cu cea a copiilor scriitorului, iar propria experienta de viata si faptul ca a luptat in Primul Razboi Mondial, precum si situatia precara din Europa la acea vreme, au influentat si ele profund opera in sine. Paralelele ce au fost gasite apoi de criticii literari sunt nenumarate. Bine, bine, ar putea fi numarate la o adica, dar nimeni nu pare sa aiba chef. Daca e sa ne gandim ca Sauron e reprezentat intr-un sens larg de Germania, vedem lesne despre ce e vorba. Si putem chiar considera scrierile lui Tolkien drept fabule.
***** Un alt personaj ce va este cu siguranta cunoscut este Gandalf. Care pe vremea respectiva nu era nici Gandalf cel Alb, nici Gandalf cel Gri, ci pur si simplu Gandalf. El, impreuna cu 13 dwarfi, condusi de Thorin, vin sa-i faca o vizita micului Bilbo Baggins, pe care il si coopteaza in rol de spargator. Desi vine si pleaca, dupa cum e nevoie de el, asa cum ne-a obisnuit, Gandalf are un rol important si in Hobbit.
***** Asadar, gasca de dwarfi, insotita de Bilbo Baggins, porneste la drum catre comoara ancestrala a neamului lor, acum aflata in posesia dragonului Smaug. Era sa zic balaur, pentru ca asta e ideea care imi vine in minte cand ma gandesc la el. De fapt, probabil ca pentru toti romanii, dragon se traduce prin balaur, iar trol prin zmeu. Dar sa lasam paralelele si sa ne apucam de exercitiul la sol, pentru ca Bilbo trece prin peripetii si pericole care de care mai ciudate, de la troli, lupi si paianjeni vorbitori, pana la elfi beti.
***** Cartea ramane fidela caii pe care a pornit (si aici simt pentru prima oara nevoia de a folosi diacritice), din loc in loc aparand cantecele vesele si poezii. Ce mai, daca as fi educator, sau chiar si invatator, as folosi Hobbit drept material didactic. Poate asa s-ar mai rari si numarul micilor hobbiti care cresc cu Salam drept idol. Parca suna mai bine Smaug, Sauron sau Saruman. Parerea mea.
***** In final, daca acum luati in calcul daca sa purcedeti sau nu la cumpararea online a cartii, o puteti face linistiti. V-o recomand, indiferent de varsta.
J. R. R. Tolkien - Hobbitul,
Subiecte: _Autor: J. R. R. Tolkien, _Comentator: Alex Sima | Nici un comentariu »
