![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Alexandru Balasescu – Paris elegant, Teheran incitant | Pagina principala | Stephenie Meyer – Amurg »
Brian Herbert si Kevin J. Anderson – Dune: Jihadul butlerian
Articol postat de Alex Sima
Autori: Brian Herbert si Kevin J. Anderson;
Titlu: Dune: Jihadul butlerian;
Ei bine, chiar daca nu prea are cine stie ce legatura cu seria originala, Dune: Jihadul butlerian e fara indoiala o carte buna. Nu se ridica la inaltimea cartilor scrise de Frank Herbert, dar asta doar daca luam in calcul multiplele implicatii pe care le tratau romanele originale. Este in schimb, in aria sa de activitate, o carte de top. E un SF de actiune, scenariul e excelent, si se vede ca acum cei doi autori au profitat din plin de libertatea data de lipsa anumitor obligatii legate de continuitate.
Pe langa numele care trezesc amintiri placute fanilor seriei Dune, si introducerea ca “bonus” a catorva informatii suplimentare despre anumite tehnologii, povestea e construita inteligent, si personajele iti raman intiparite in minte si in timp ce faci altceva decat sa citesti. Iti pui de-o omleta, si nu te poti abtine sa nu compari oul spart cu un container cu creier de cymec. Te speli pe dinti si te intrebi oare ce experimente ar face pe maselele tale robotul Erasmus. Lucrezi pe calculator, si gandul iti fuge la posibilitatea ca robotii sa preia intr-o zi puterea.
Bine, nu cred ca e cazul sa va spun ca cei doi scriitori au folosit cateva surse de inspiratie mai mult decat evidente. Insa produsul final nu e o copie, ci e puternic, de sine statator, asa cum ii sta bine unei carti din acest ciclu impresionant.
Daca la trecuta carte din serie ma plangeam de greselile tehnice, acum lucrurile stau mai bine, dar nu complet. Am mai intalnit erori de redactare pe ici pe colo. Obisnuitele cuvinte in plus sau in minus, litere inversate, dezacorduri. Din fericire nu sunt multe, iar unele sunt destul de amuzante, de genul “supse barbatul cu glasul subtire dar puternica”. Nu mai tin minte formularea exacta, dar v-ati prins.
Scenariul care e construit pune bazele cartilor viitoare din aceasta trilogie, care la randul ei vine sa umple golurile seriei, adica de fapt sa dea mai multe detalii despre trecutul ei. Pentru a intelege mai bine ordinea actiunii, cititi recenzia precedenta, Dune: Casa Corrino.
Aici vom vedea cum s-au intalnit cele doua familii ce vor urma sa intre in conflictul ce va defeni universul Dune: Atreides si Harkonnen. Doi barbati, o singura femeie, nu-i asa ca suna spumos? Mai putem vedea si cum s-au construit generatoarele de scut Holtzman, cum a fost descoperita de negustori mirodenia pe Arrakis si raspandita in imperiul incipient, si ne putem dezmierda ochii cu pagini intregi de text excelent.
Daca va ganditi sa o cititi si aveti dubii, crezand ca ar putea strica seria, nu e cazul. Jihadul butlerian “face fata”, “se ridica la inaltime”, sau cum vreti sa-i mai spuneti. Puteti comanda cartea online de pe siteul editurii Millennium Press, sau, asa cum anunta Horia Ursu in aceasta insemnare, o puteti lua la pachet cu Trilogia caselor. Tot pe blogul sau, vedem ca data de aparitie pentru urmatoarea carte din Trilogia legendelor este “sfarsitul lunii octombrie”. Eu unul astept cu sufletul la gura Cruciada masinilor, pen’ ca finalul Jihadului deschide multe oportunitati de continuare. E posibil sa fie vorba de autosugestie, nu neg, insa Dune va avea mereu ceva special, atragator, unic.
| Autor: | Brian Herbert si Kevin J. Anderson | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Dune: Jihadul butlerian | Pret: | 50 RON |
| Nr. pagini: | 575 | Editura: | Millennium Press |
Subiecte: _Autor: Brian Herbert, _Autor: Kevin J. Anderson, _Comentator: Alex Sima, Editura: Millennium Press | 12 Comentarii »
04, 10, 2009 la 8:38 pm
multumiri pentru recenzie, alex. sper sa nu te dezamageasca nici urmatoarele aparitii. iar “greseala tehnica” cu “barbatul supse”… priceless!
07, 10, 2009 la 10:02 pm
Nu cred ca ma pot dezamagi decat intr-un singur fel, si acesta e legat de data aparitiei. Pe de o parte, cu cat astepti mai mult dupa o carte, cu atat mai mult iti creste curiozitatea, pe de alta parte, incepi sa uiti anumite fire si nu e chiar aceeasi experienta continua care e de dorit.
Dar vorba ceea, mai bine asa decat deloc.
07, 10, 2009 la 11:05 pm
distanta indeajuns de mare intre aparitii e data de volumul mare de munca necesar unei traduceri de calitate (cum e aceea a sotilor Ghidoveanu). la asta s-a adaugat sincopa in activitatea MP cauzata de redobindirea anevoioasa a independentei. totusi, un interval de 7-8 luni nu-i chiar capat de lume. in definitiv, cititorii editiei originale au fost nevoiti sa astepte cite un an pentru fiecare nou volum.
07, 10, 2009 la 11:07 pm
a, da, am si o mica corectura: JIHAD-ul a aparut in februarie 2009, iar nu in 2008. cit despre urmatorul volum, CRUCIADA MASINILOR, a mai ramas mai putin de-o luna pina ce va iesi de la tipar…
07, 10, 2009 la 11:14 pm
Stiu, ma refeream la intarzieri neprevazute. In sensul ca daca s-ar intampla ceva si n-ar mai aparea, sa zicem, intr-un interval rezonabil*, ar fi greu sa mai fie facute legaturile logice cu volumele precedente. (*mai mult de doi ani)
Nu pot sa nu te cred in legatura cu anul aparitiei, ca doar in 2009 l-am luat si eu. Dar m-am luat dupa ce scria pe exemplarul meu. Si la descrierea CIP si la copyright e trecut anul 2008.
🙂 Modific acum.
13, 10, 2009 la 12:02 am
Pai domnule Sima, formularea exacta este “Barbatul vorbi cu un glas subţire, dar puternica.” (pag.474) De acord ca am gresit cu “puternica”, dar de unde ati scos-o pe aia cu “supse”? Acest cuvant nu exista nicaieri in cuprinsul romanului “Dune – Jihadul Butlerian”, puteti sa cautati mult si bine. Deci care este interesul dvs. in a ne pune in carca greseli pe care nu le-am comis? Oare nu li se cere si bloggerilor un minimum de deontologie profesionala, atunci cand se refera la munca altora? In rest, ma bucur ca v-a placut atat de mult “Jihadul…”, incat sa vreti sa deveniti coautor. Succes si la celelalte volume care vor urma!
13, 10, 2009 la 2:01 pm
Nu stiu de ce se ignora de multe ori ce scriu negru pe alb:
“Nu mai tin minte formularea exacta, dar v-ati prins.”
Cu alte cuvinte, era un exemplu care nu se voia exact, insa graitor. Am citit cartea la cateva saptamani dupa Bookfest, adica a trecut ceva vreme. De obicei notez in recenzii paginile si greselile. In cazul de fata am omis sa ma uit pe volum ca sa citez exact. Au fost cateva care in context au fost amuzante. Asta am vrut sa scot in evidenta.
Interesul meu e unul singur: de a citi carti cu cat mai putine greseli care sa ma distraga de la actiune.
Daca aveti (si banuiesc ca asa e) posibilitatea sa remediati in editiile viitoare erorile, poate va pot fi de folos urmatoarele:
– pag.74: “Trupul lui Serena” in loc de “Trupul Serenei”;
– pag.88: “atatea alti nobili” in loc de “atatia alti”;
– pag.154: “l-ar fi ajutate pe magnus sa se pregateasca. Chiar si incurajarea terminari imediate…” in loc de “l-ar fi ajutat pe Magnus sa se pregateasca. Chiar si incurajarea terminarii imediate…”;
– pag.208: “zidurile groase ii protejase” in loc de “ii protejasera”;
– pag.222: “o data curatata” in loc de “odata curatata”;
– pag.223: “a fost intotdeauna” in loc de “am fost”;
– pag.331: “pregatita a discut” in loc de “sa discut”;
– pag.336: “parea depaseasca” in loc de “sa depaseasca”;
– pag. 347: “avea iun” in loc de “avea un potential”;
– pag. 377: “voi incantata” in loc de “voi fi incantata”;
– pag. 422: lipseste un “.” la sfarsitul penultimului paragaraf.
– pag. 455: “Tio Harkonnen” in loc de “Holtzman”;
– pag. 473: “si termina” in loc de “isi termina”;
– pag. 474: “barbatul” de mai sus;
– pag. 539: “fiului mei” in loc de “fiului meu”;
Va rog sa luati aceasta lista drept o mana de ajutor, nu ca pe un repros.
11, 11, 2009 la 1:00 am
Domnule Sima,
1) Tin sa va multumesc pentru semnalarea erorilor de la paginile 154, 223, 331, 336, 377, 422, 455, 473, 474, 539 care sunt in general erori de tastare si care pot fi intalnite in 95% dintre cartile care se lucreaza pe calculator.
2) Sunt greseli mai importante ce pot fi imputate traducatorilor – si pe care ni le insusim – cele de la paginile 88 si 208. Multumim si pentru semnalarea lor.
3) La pagina 74 nu exista expresia mentionata de dvs.
4) La pagina 347 corect este “avem un potential”.
5) La pagina 222, este corect cum am scris noi, conform “Indrumarului ortografic, ortoepic si de punctuatie” . “Odata” se scrie intr-un cuvant doar atunci cand are sensul de “candva” sau “odinioara”. Conform aceleiasi lucrari, corect este si la pagina 74 (si nu numai!) “lui Serena”, intrucat e vorba de un nume propriu strain, inexistent in onomastica limbii romane. Aici ni se poate reprosa inconsecventa, dar nimic altceva.
Noi credeam insa ca la o carte va deranjeaza greselile de traducere majore, dar daca va enervati dupa fiecare eroare de tastare, credeti-ma, cititi degeaba cartile romanesti, riscati sa ajungeti la spitalul de boli nervoase, la cate asemenea “chifle” veti gasi.
In rest, mi-a placut felul cum ati incercat s-o scaldati la faza cu “dascalul” de la recenzia la antologia “Millennium”, dar asta e, DEX-ul e cu adevarat o carte GROOOASA!!!
Succes in continuare!
11, 11, 2009 la 1:34 am
Multumesc si eu pentru reactie.
Si reiau ideea – nu ma enervez, nu incerc sa gasesc bube, ci sa ajut. Daca semnalarea acestor greseli este facuta, nu numai de mine, ci de catre toti cititorii, poate putem face procentul de 95% sa scada in editiile urmatoare ale acelorasi carti, astfel incat ele sa aiba o calitate cat mai ridicata.
In fond, fiecare editura poate comunica usor, daca si-o doreste, cu cititorii, astfel incat sa se foloseasca de experienta pe care au avut-o acestia, si in general ca sa afle ce isi doresc. Eu sunt doar unul, si asa mi-e felul, sa caut in musuroiul cu furnici pana ce le numar pe toate. Poate altii au alte doleante, nu neaparat corectarea greselilor de redactare: formatul unei carti, hartia folosita, copertile, si cate si mai cate.
In ceea ce priveste ultima parte, n-o sa am niciodata pretentia (si nu vad cum o poate avea cineva) sa cunosc toate sensurile multiple ale tuturor cuvintelor din DEX. Iar daca se intampla ca uneori sa fie o situatie in care sa vreau sa corectez ceva, si sa fiu eu de fapt cel care greseste, recunosc, accept si am grija ca a doua oara sa nu se mai intample. Nu sunt adeptul ascunderii mizeriei sub covor.
Iar la final, mi-a venit o alta idee, poate demna de cateva discutii, poate nu:
In momentul de fata, procesul de traducere dureaza destul de mult, in principal pentru ca o carte este data pe mana unei singure persoane, sau in unele cazuri, a doua. In felul acesta, sa dam o durata estimativa, traducerea unei carti mai groscioare dureaza, sa zicem, 12 luni. Daca 10 traducatori au fiecare in grija cate un volum, asta inseamna ca din momentul X, va dura un an pana ce vor aparea 10 volume. Apoi, seceta.
Ce ar fi daca o carte de dimensiuni mari s-ar imparti intre cei 10 traducatori, fiecare facand o parte egala? Am avea noile aparitii de afara mult mai rapid pe piata interna, iar impactul ar fi si el mult mai mare pentru noi, cititorii, pentru ca nu am mai fi nevoiti sa asteptam, uneori cu anii, ca sa citim o carte care e disponibila in alta limba de mult timp.
E drept, banii s-ar imparti. Insa si viteza ar fi mai mare. Practic, la acelasi volum de munca ar fi o suma identica, sau mai mare – pretul unei carti traduse foarte repede ar putea fi cu 5-10% mai mare decat in mod normal.
Cum suna?
21, 12, 2009 la 8:26 am
Suna ca propunerea cuiva care n-are nici cea mai mica idee despre ce vorbeste.
Am alta propunere: ce-ar fi sa clonam traducatorii si sa punem clonele sa faca fiecare cate-o bucatica? Am putea face mai mult de zece, si-ar merge si mai repede. Fireste, va trebui sa inventati metoda de a copia si informatia stocata in creier. Credeti-ma, ar fi mult mai practic decat sa stai sa unifici stilul a zece traducatori diferiti.
In alta ordine de idei, editura Nemira prefera sa nu dea nici macar romane diferite, dar din aceeasi serie, mai multor traducatori. Oare chiar nu se pricepe Nemira sa publice carti? Si la fel procedeaza si alte edituri.
21, 12, 2009 la 2:15 pm
Aveti dreptate, nu am nici cea mai mica idee. De asta am si intrebat, ca sa aflu. Va multumesc pentru ca mi-ati explicat atat de frumos cum stau lucrurile.
In alta ordine de idei, daca nimeni nu ar veni cu… idei (bune sau rele), lucrurile nu ar evolua niciodata. Eu pornisem de la presupunerea ca toti traducatorii au abilitatea de a lucra excelent, atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ, ca se inteleg reciproc si ca au un stil comun pe care il discuta la inceput intre ei si il adopta. Nu trebuie sa fie 10. Pot fi 5 sau 4. Oricare ar fi cazul, e mult mai eficient decat un singur om care lucreaza la o carte.
Nu stiu unde ati sesizat un repros la adresa sistemului actual, dar va asigur ca nu a existat aceasta intentie.
In ceea ce priveste alegerea acelorasi traducatori pentru o serie, pe de o parte e de bun simt sa lucrezi cu un om in care ai incredere si care e un bun profesionist, pe de alta parte nu puteti nega ca nu e si rodul unor prietenii si amicitii care se leaga si aici ca in orice alt domeniu.
Nu despre asta e insa vorba. Fiind curios din fire, am cautat sa vad daca in alte parti ale lumii acest lucru (mai multi traducatori care sa lucreze la o carte) se intampla… Si se pare ca ideea mea nu e atat de originala, ba mai mult, acest proces de lucru este deja folosit. Daca vreti, puteti cauta ca sa vedeti despre ce e vorba, daca nu, nu. Eu doar atrag atentia ca am descoperit ca e pus in practica.
Ca acest lucru dezavantajeaza sau nu unii traducatori, asta nu mai e treaba mea. Eu vorbesc din punctul de vedere al unui cititor. Si nu imi pasa daca traducerea unei carti o face X, Y, sau ambii, atata timp cat e una buna.
21, 12, 2009 la 2:27 pm
Doamnei Ghidoveanu sa ii amintim anumite lucruri. Faptul ca ea insasi e un exemplu – lucrand la traduceri impreuna cu Stefan Ghidoveanu.
Si un fragment interesant dintr-un interviu dat de cel din urma:
[…]Am mai publicat apoi Ubik şi biografia Eu sunt viu, voi sunteţi morţi (Philip K. Dick — 1928-1982) de Emmanuel Carrere, aceasta din urmă în colaborare cu Liviu Radu (dintr-o „eroare” a unei doamne pe nume Dana Moroiu, de la Editura Nemira, pe carte a apărut însă doar numele meu ca traducător şi numele lui Liviu ca redactor — lucruri cu totul neadevărate, eu traducînd prima jumătate a cărţii, Liviu pe cealaltă; de fapt, am avut contract pe numele amîndurora, banii i-am împărţit conform contractului după numărul de pagini ce revenea fiecăruia şi e greu de crezut că se poate „greşi” în aşa hal — doar dacă nu eşti incompetent!)
Deci, se poate.