« Mantuitorul Dunei | Pagina principala | Emir Kusturica – Unde sunt eu in toata povestea asta? »

Raimundo Carrero – Greutatea umbrei
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Raimundo Carrero;
Titlu: Greutatea umbrei;
Instinctuala si patimasa este lumea descrisa de Raimundo Carrero in Greutatea umbrei. Actiunea romanului se petrece intr-un sat brazilian traditionalist, unde agresivitatea este principala calitate masculina, iar virginitatea femeii, cea mai buna moneda atunci cand se tranzactioneaza patrimoniul unei familii respectabile. In jurul ei se tes conflicte si renaste o rivalitate fraterna tinuta in frau prea mult. Raimundo Carrero este un abil cunoscator al slabiciunilor umane si al complicatelor deghizari adoptate de fantomele pacatelor familiale. Construieste un triunghi amoros cu manifestari bizare, unde resentimentele ard la foc mic, iar tacerile se preling in priviri ascutite.
Alaturi de Jorge Amado, Raimundo Carrero este considerat unul dintre cei mai buni scriitori brazilieni moderni. Opera Greutatea umbrei il apropie de cititorii din intreaga lume, ajutandu-i sa-si largeasca perspectiva asupra romanului psihologic din tara faimosului carnaval. In centrul romanului sunt fratii Judas si Abel, uniti de moartea parintilor si dezbinati de atractia pentru Dina, intruchiparea fecioarei coapte, sfioase, dar ispititoare. Abel o rapeste din casa parinteasca, starnind mania fratilor ei, iar Judas o poseda. Aparitia Dinei scoate la suprafata invidii nerostite si confruntari amanate. Dar nu va fi vorba de acele confruntari directe, corp la corp, parte din codul de onoare nescris, dar peste care nu se trece in spatiul patriarhal. Dimpotriva, personajele din lumea imaginata de Raimundo Carrero imprumuta din viclenia lasciva a captivei Dina, dominata si ravnita de Judas, apoi respinsa de orgoliul naivului Abel.
Judas si Abel sunt doua extreme. Abel este surazator si expresiv, solar, dar si lipsit de initiativa, suficient de precaut incat sa nu fie primul care incalca regulile jocului, desi este tulburat de pasiuni mistuitoare ori de cate ori se afla in preajma Dinei. Judas este asemenea unei feline salbatice, agile, dar tacute. Pasiunea lui pentru Dina seamana cu foamea erotica a primitivului, irationala, fulgeratoare si devastatoare. In prezenta Dinei se manifesta asemenea unui pradator de nestavilit, care sfarseste prin a fi scarbit de femeia deja consumata, inlocuind pofta cu niste remuscari tardive. Nu exista granite morale in portretele realizate de scriitorul brazilian. Desi, la inceput, cititorul va fi tentat sa construiasca esafodul pe care va fi suit unul dintre personaje, Carrero ii arata culisele inocentei si ale chipurilor sumbre, unde au zacut, vreme indelungata, umbrele dorintelor interzise, ce ies la suprafata abia cand pot fi proiectate asupra unei fiinte ravnite: Dina, feminitatea subjugata care, in final, va cotropi gandurile fratelui malefic.
Asemenea marilor scriitori sud-americani, Raimundo Carrero nu putea evita perspectiva transgenerationala. In paralel cu drama fecioarei rapite, se deruleaza povestea Sarei, mama Dinei, rapita, la randul ei, de viitorul sot. La un moment dat, in aceleasi pagini, lumea vazuta prin ochii Dinei se va suprapune cu vocea mamei care va derula, in memoria ei, povestea rapirii…iar si iar. Dina, la inceput o victima a lui Judas, apoi o veritabila stapana a casei si a vietii acestuia, repeta scenariul oricarei femei dintr-un spatiu traditionalist. La inceput captiva unor decizii luate de barbati si prada intr-un razboi al orgoliilor, personajul feminin din roman va dicta rabdator, din umbra, regulile unor jocuri psihologice, ramanand castigatorul fara glorie publica, dar acceptat in tacere. Nu are scopuri malefice, numai unul vechi de cand lumea: supravietuirea intr-o complicitate a tabuurilor incalcate. Va dirija intensitatea remuscarilor si va tese imaginile unui cosmar interminabil, cosmarul fratelui ucigas, ingropat de viu chiar de amintirea fratelui tradat, invidiat si apoi omorat.
Romanul nu abunda in secvente sau decoruri spectaculoase. Dimpotriva, pe alocuri seamana cu desfasurarea unei piese jucate pe o scena minimalista, unde gesturile, mimica si dialogurile poarta apasarea unor emotii toride, ivite in lumea unor protagonisti luati pe nepregatite. Un lucru e previzibil! Dupa ce vei citi Greutatea umbrei, vei cauta avid si celelalte romane scrise de Raimundo Carrero, care vor fi traduse in curand la Editura Univers.
Puteti comanda online cartea Greutatea umbrei de pe site-ul Editurii Univers.
Autor: | Raimundo Carrero | An aparitie: | 2012 (tradusa in limba romana) |
Titlu: | Greutatea umbrei | Pret: | 10.42 RON |
Nr. pagini: | 128 | Editura: | Univers |
Subiecte: _Autor: Raimundo Carrero, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Univers | 4 Comentarii »
15, 07, 2012 la 2:47 pm
agradeço o belo artigo de adriana.abs de raimundo carrero
16, 07, 2012 la 3:49 pm
excelente resenha crítica de adriana. abs raimundo carrero
11, 10, 2012 la 10:14 am
[…] ce i-am citit romanul Greutatea umbrei, mi-am spus ca voi pandi fiecare traducere a cartilor sale in limba romana. Talentul scriitorului […]
26, 12, 2013 la 4:27 pm
[…] Lupta dintre lumina si intuneric, dar si pasiunile tulburatoare din lumea eroinei pregateau terenul pentru alt roman despre patimile omului din tinuturile salbatice – Greutatea umbrei. […]