![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Ismail Kadare – Spiritus | Pagina principala | Parinoush Saniee – Cel care ma asteapta »
Jorge Amado – Gabriela
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Jorge Amado;
Titlu: Gabriela;
Gabriela pare un poem dedicat ispititorului tinut Bahia, inima torida a Braziliei. Un poem rascolitor, de o candoare salbatica, asemenea cantecelor inganate de fostii sclavi africani care-i strabat nisipurile. Jorge Amado transforma Bahia intr-un loc magic pe harta calatorului pasionat de literatura. Ii stoarce prin cuvinte seva amara si poezia miresmelor tari, crude. Dar in romanul Gabriela nu-i mai avem pe adolescentii furtunosi din Capitanii nisipurilor. In locul acestora apare un personaj feminin captivant, o nimfa de abanos.
Gabriela, eroina lui Jorge Amado, pare desprinsa din fanteziile barbatilor care se gandesc la Brazilia chiar si atunci cand nu este in toi vreun campionat de fotbal. Amestecul intre inocenta, erotismul abia mijit si farmecul exotic ii pecetluiesc maturizarea si calatoria de la naivitatea copilariei la feminitatea data-n parg. Asemenea unei frumuseti imbobocite lasate sa creasca la intamplare sub toropeala Bahiei, Gabriela infloreste peste noapte si nu-si da seama cand e prea tarziu sa se adaposteasca din calea privirilor lacome. Ajunsa in Ilheus, o localitate din sudul Bahiei (unde se petrece si actiunea romanului) ea va da peste o cultura machista. In acest oras, arma si crucifixul sunt emblemele unor averi cladite pe lupte aprige pentru culturile de cacao lasate in urma de iezuitii misionari. Barbatii isi disputa pamanturile, si femeile din cabarete, scot pistoalele si pedepsesc escapadele sotiilor.
Gabriela vine din sertaos, o zona secetoasa din Brazilia, de unde sunt adusi cei mai buni muncitori pentru a mari averea proprietarilor de plantatii. Infometata si murdara, dupa zile intregi de mers prin zonele desertice, apoi taindu-si drum cu maceta printre lianele junglei, Gabriela poposeste la targul de sclavi, nume simbolic dat pietei marginase din Ilheus, unde se strangeau disperatii locuitori rahitici din regiunile secetoase. Cand o zareste Nacib, sirianul naturalizat, proprietar al unui local pitoresc din apropierea tarmului, Gabriela nu dadea de banuit ca-l va transforma pe orientalul flusturatic si holtei convins intr-un sentimental. La targul de sclavi, farmecul ii era ascuns de murdaria conditiei de pribeag infometat, doar ochii ii licareau a pofta de viata, la intrarea in orasul care abia de acum incolo ii va dezvalui toate ispitele, dar si capcanele.
In preajma lui Nacib, Gabriela se transforma dintr-o papusa zdrenturoasa intr-o prezenta feminina acaparanta si derutanta prin abilitatea de a regiza gesturile inocentei ezitante si de a-si dramui erotismul specific unei fecioare avand scapari nesabuite. Nacib devine poet in prezenta Gabrielei, inspirat de nudul avand nuanta scortisoarei si mireasma unei garoafe. El va fi salvarea Gabrielei, un paravan care o va feri de privirile rapace. O duce in casa lui, fericit ca si-a gasit, in sfarsit, o femeie care stie cum sa gateasca mancaruri alese, fara de care localul sau ar fi dat faliment, iar barbatii atrasi de cabaretele si cinematografele din Ilheus nu ar mai fi avut unde sa mai schimbe o barfa despre sotii incornorati si razbunatori.
Cititorul ar fi tentat sa plaseze in centrul universului redat de Jorge Amado idila infiripata intre Gabriela si Nacib, dar isi va da seama ca poate fi doar un fapt divers in orasul preocupat de alte aspecte. Gabriela gaseste un Ilheus in fierbere, unde mosierii primitivi, care-l vor izolat de civilizatie pentru a scapa nepedepsiti ori de cate ori scot armele, se vad infranti de venetici, asa cum sunt considerati vizionarii din tinuturile indepartate. Acesti venetici sunt decisi sa aduca progresul, inaugurand bulevarde si un port, deschizand redactii de ziare si baruri unde femeile, pana mai ieri prizoniere in caminul conjugal, danseaza pana dimineata. Progresul nu este vazut cu ochi buni de moralistii care nu ezita sa admire siluetele femeilor de la noile cabarete, dar este considerat sansa exportatorilor de cacao, suparati ca trebuie sa-si care marfa tocmai in capitala Bahiei.
Ilheus este un oras tipic pentru America Latina de la inceputul secolului trecut. Viata patriarhala, veche de secole, intr-un taram unde mai bantuie fantoma proprietarilor de sclavi, este amenintata de modernizarea urbana. In apropierea mosiilor se construieste un oras nou, plin de case in stil modern, sarlatani, aventurieri, vanzatoare de placeri, imigranti, matroane si pariori. Negotul este pus la cale in cabarete, iar actele sunt doar o gluma, inventia filfizonilor care nu stiu sa puna mana pe arme. Ilheus este locul unde fructele dulci ale unui arbore de cacao se rastogolesc in sangele proprietarilor care si-au aparat plantatia cu pretul vietii. Un oras brutal si hedonist, unde biografia imigrantului este rescrisa in biroul notarului, noua identitate fiindu-i oferite si in schimbul unei oratanii numai bune pentru ograda lui. Desi localnicii se dau avangardisti, inca mai raman prinsi in feudalismul prelungit. Adora barfa si proprietarii de plantatii care si-au spalat demnitatea cu sangele femeii necredincioase.
Romanul poate fi considerat si o cronica rescrisa a Braziliei din vremea lui Jorge Amado. Este o cronica plina de culori si miresme tari de scortisoara, mirodenii si cacao, asemenea unui parfum ales de nobilii saraciti pentru a le aminti de coloniile pierdute. Intreaga Brazilie este redusa la dimensiunile unui oras la grantita dintre vechi si modern. Dar Ilheus nu este un oras ca toate celelalte. Nu are o istorie clara, iar cronologia se desira, lasand variantele personale si legendele sa-si faca de cap. Personajele romanului au luptat sa-si capete un loc sigur in acest oras, care devine, in viziunea lor, centrul lumii. Le ajung navele care transporta roadele arborelui de cacao in toata lumea. Nu au nevoie de actele unui notar, se hranesc din faima bravilor luptatori pentru pamant, carora li se adreseaza prin apelativul de capitan, deveniti zeii plantatiei in panteonul Bahiei, sau din povestile de amor sfarsite in mod tragic, sub ploaia de gloante starnita de un sot gelos. In ciuda realitatii crude, Ilheus pare un spatiu mitic si promitator, care ii seduce pe calatorii oportunisti. Cititorii pot fi terifiati de faptele sangeroase provocate de primii locuitori, dar personajele din romanul scris de Jorge Amado umanizeaza Ilheus prin drame, iubiri, patimi, visuri si idealismul naiv.
Gabriela este o compozitie dinamica, in care se modifica, de la o pagina la alta, centrul de interes. In multe capitole, eroina lui Jorge Amado iese din prim-plan si apoi se pierde in fundalul unor intamplari greu de inteles. Aceste schimbari nu mai au legatura cu dramele individuale, ci doar cu schimbarile colective, in care se contabilizeaza prosperitatea si actiunile ce duc legenda orasului mai departe.
Jorge Amado a scris un roman luxuriant, asemenea unei paduri din salbatica Brazilie, unde cararile abia trasate de cititor sunt confiscate de fiecare personaj care ii rapeste atentia pentru a-si relata povestea. Ce sa asculte mai intai? Povestea unei tinere plecate sa-si gaseasca un rost pe taramul arborilor de cacao? Aventurile unui imigrant adoptat de impetuoasa Bahie imediat ce-a parasit zarea levantina ? Sau istoria unui oras, care va simboliza fragilitatea unor visuri si vanitati, va conta, in final? Jorge Amado ii permite fiecarui cititor sa-si aleaga personajele favorite…sau orasul Ilheus.
Puteti comanda online cartea Gabriela de pe site-ul editurii Univers.
| Autor: | Jorge Amado | An aparitie: | 2012 (actuala editie) |
| Titlu: | Gabriela | Pret: | 44.90 RON |
| Nr. pagini: | 448 | Editura: | Univers |
Subiecte: _Autor: Jorge Amado, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Univers | 2 Comentarii »
14, 02, 2013 la 11:54 am
[…] Gabriela pare un poem dedicat ispititorului tinut Bahia, inima torida a Braziliei. Un poem rascolitor, de o candoare salbatica, asemenea cantecelor inganate de fostii sclavi africani care-i strabat nisipurile. […]
08, 04, 2013 la 9:23 am
[…] Asa cum se intampla intr-un alt roman in care apare o alta prezenta feminina memorabila – Gabriela- in Dona Flor si cei doi soti ai ei, Jorge Amado introduce un mare numar de personaje secundare, […]