![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Virginia Satir – Terapia familiei | Pagina principala | “Experimentul Targsor”, carte pe post de omagiu »
Gonul Kivilcim – Brici
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Gonul Kivilcim;
Titlu: Brici;
Brici este porecla unui adolescent ajuns un om al strazilor din Istanbul. Ravasitor, sensibil si realist, asa poate fi descris romanul scriitoarei Gonul Kivilcim. Pentru a scrie despre viata lui Brici, Gonul Kivilcim a strans, timp de doi ani, povestile deznadajduite ale copiilor fara adapost, inghititi de zarva capitalei turce.
Ca mai toti tovarasii din adaposturile improvizate in cotloanele ferite ale orasului, Brici nu a fost dintotdeauna un copil al strazii. Avea o locuinta, saracacioasa, ce-i drept, situata in apropierea gropii de gunoi. Pe langa saltelele jigarite si cartoanele ce tin loc de plapuma, maghernita copilariei era un paradis. Cand a fost izgonit din raiul parintesc, Brici tocmai absolvise gimnaziul. Nu a mai avut cui sa-i arate diploma. Ajuns acasa, a gasit patru pereti dezgoliti si niste vecini care ii vindeau lectii de viata expirate despre cum sa-si poarte singur de grija, mai ales ca tatal sau va avea ochi doar pentru fratele vitreg, intr-o casa cu vedere spre mare, unde nici Brici si nici mama lui bolnava nu sunt primiti. De la periferie, Brici plonjeaza direct in pantecul orasului, acolo unde isi are sediul scoala vietii.
Astfel s-a aruncat Brici cu capul inainte in pantecul gras al orasului. Acum avea o diploma si nenumarate povesti de spus, dar nu avea cui sa i le spuna (…) Se intreba cu ce gresise. Se intreba si unde va gasi adapost in noptile inghetate de iarna… Orasul era atat de mare, incat Brici era doar un graunte de piper intr-o oala uriasa de supa.
Supravietuirea il invata sa cerseasca induiosator, sa fure portofelele turistilor beti si sa se fereasca de violatori. Tot stada il invata ca prietenia este singura salvare de la singuratatea mizera. Cand il intalneste pe Kunt, Brici invata cat de important este legamantul prieteniei. Kunt ar fi vrut sa mearga la scoala, dar familia lui gravita in jurul unui tata alcoolic, decis sa isi ia talpasita. Brici si Kunt descopera ca exista copiii fara tata si restul lumii. Leacurile impotriva durerii provocate de abandon erau: solventul inhalat, ce paraliza starea de veghe, hasisul ce voala realitatea dureroasa si poeziile.
De cand fugiseram de acasa, cainii de pe strada fusesera singurii nostri tovarasi. Eram de-a dreptul disperati. Ne uitam fix in ochii oamenilor, murind de dorinta de a vedea acolo o frantura de tandrete…
Cei care puteau sa-si cumpere banane cand erau mici au ramas copii, ceilalti au invatat calea amara a maturizarii incruntate. Noile jucarii ale copilului imbatranit de vagabondaj sunt masinile furate si briceagul. Un singur lucru a ramas neprihanit– dorinta de a evada in vis atunci cand realitatea ii intoarce spatele. Brici observa ca, sub privirile agere ale supravietuirii, pustii de pe stada isi pastreaza inocenta si acea zvacnire nesabuita a copilului pentru care victoria echipei favorite devine bucuria suprema. Viata aspra nu a reusit sa inghita urmele naivitatii, semn ca furtisagurile duc la un carusel de senzatii satioase si linistitoare. Cand dau iama prin magazia cu fructe, sarmanii ce scormonesc prin gunoaie se cred sultani. Hrana este un lux, iar intalnirea cu mancarea devine o trezire halucinanta a papilelor gustative. Infulecarea fructelor suculente si a fripturii cumparate din banii sterpeliti intareste prietenii. La desert se impart solventul si povestile despre viata pierduta.
Viata lui Brici ia o turnura ametitoare cand o intalneste pe Gul, o adolescenta neglijata care a fugit de acasa. Imaginatia lui Brici o transforma intr-o nimfa coborata printre muritorii din tomberoane. Alaturi de Gul invata semnificatia regretului, dar si fericirea oferita de apropierea emotionala. Regretul devine antidotul degradarii, dar e prea tarziu. Gul este intruchiparea perfectiunii si a promisiunii unei vieti frumoase. Brici se agata de imaginea lui Gul cu disperarea obsesiva a celor care au coborat in infernul orfanilor fara adapost. Prima dragoste are o miza crescuta. Este mai mult decat destaptarea fiorilor erotici. Pentru copiii strazi ajunsi adolescenti, prima dragoste inseamna o confirmare a propiei existente, mai ales dupa ce au devenit umbre infometate si urat mirositoare, care bantuie pe strazile intesate de oamenii indestulati de un hazard prea darnic.
In anul in care s-a desteptat pentru prima oara in noi barbatia, Kunt s-a indragostit de Aynur, iar eu de Gul. E adevarat ca eram niste derbedei, dar in acelsi timp aveam nevinovatia unor copii. Amandoi credeam ca o sa pastram iubirile astea in inimi pentru totdeauna.
Gul devine promisiunea paradisului uman, unde apropierea si caldura sunt alifiile cautate de sufletul copilului mutilat de respingere. Brici si Gul impart aceeasi imaginatie care transforma tristetea si mizeria in tablouri suprarealiste ale lumii crude, unde firescul este cel mai dificil lucru de realizat. Gul ar vrea ceasuri peste tot, ca sa masoare ora intoarcerii unui tata mort, iar Brici imparte infernul in clasa a doua si clasa de lux. Dar Brici intelege mult prea repede ca legile oamenilor care s-au prefacut ca nu-l vedeau sunt altele. Legile normalitatii nu cunosc mila, nici macar la auzul povestilor despre compromisul smuls de lupta pentru supravietuire. Pe Gul a intalnit-o prea tarziu, cand pedeapsa i-a fost deja prescrisa de oamenii care l-au alungat, si ce poate fi mai trist decat un damnat indragostit prea tarziu de promisiunea unei vieti normale?
Ce minunat e cand faci orice in doi, nu-i asa? Sa imparti orice ai este primul si cel mai important lucru pe care il inveti pe strada. Vrei intotdeauna sa imparti un sendvis cu chiftele, iarba, cartoanele pe care dormi, pe scurt, tot ce ai…
Pentru Brici, paradisul dureaza cat o calatorie cu o masina furata, in timp ce isi imagineaza ca mai are de trait cincisprezece minute, iar ultima dorinta era sa o imbratiseze pe Gul, fiinta care l-a readus la umanitate.
Calatoria in care plecase impreuna cu Gul il facuse pe Brici mai fericit decat fusese vreodata in ultimii zece ani. Fericirea lui Gul era insa umbrita de indoieli. Era fericita chiar in acel moment, dar se temea (…) daca ar iesi din masina, totul – Brici, dragostea si fericirea care faceau inima sa se dilate enorm – avea sa dispara.
In timp ce apasa pedala de acceleratie spre o noua condamnare, Brici descopera, pentru prima oara, ca idealurile incetosate din mintea imbibata cu solventul uitarii pot fi masurate, devenind reale. Fericirea se masoara in rutina securizanta a normalitatii, unde masa se ia de trei ori pe zi, sub acelasi acoperis, alaturi de aceeasi femeie, care ar fi putut fi Gul. Libertatea de dincolo de gratii se masura in gesturile prin care Gul alunga urmele unei existente irosite. Dar simplitatea unei vieti tihnite nu mai exista pentru Brici. Stiloul judecatorului avea sa taie mai bine decat lama ascutita. Dramele ivite in lumea lui Brici nu au personaje, nu tipa si nu mai miros a ganguri friguroase. Cand ajung pe masa judecatorului, dramele sunt file seci adaugate la dosarul unui recidivist infometat. Nu se pomeneste mai nimic de tatal imbogatit care isi alunga fiul din fata localului, teamandu-se ca duhoarea grea a solventului ii va speria clientii.
Romanul este un tablou al lumii vazute prin ochii unui copil abandonat pe strazi. Aruncat intr-o lume paralela, Brici isi restrange repertoriul moral pentru a supravietui. In codul strazii, furtul este revolta copiilor impotriva unei societati care i-a aruncat in tomberonul invizibil, unde nu mai scormoneste nicio fiinta. Strigatele disperate se pierd in iluzia vietii ordonate, intretinute de cei cu adapost. Iluzia unei societati normale este solventul care ii adoarme pe norocosii din asternuturile moi. Brici este lectia pe care solidaritatea umana nu a inteles-o.
Gonul Kivilcim scrie despre singuratatea extrema, o stare in care emotiile coboara la nivelul simturilor. Singuratatea resimtita de copiii strazii miroase, doare, striga si degera. Romanul este un amalgam de imagini si experiente apasatoare, descrise cu luciditatea copiilor aruncati prea devreme in valtoarea intunecata a babiloniei surde.
Puteti comanda online cartea Brici de pe site-ul editurii Univers.
| Autor: | Gonul Kivilcim | An aparitie: | 2010 (tradusa in limba romana) |
| Titlu: | Brici | Pret: | 17 RON |
| Nr. pagini: | 160 | Editura: | Univers |
Subiecte: _Autor: Gonul Kivilcim, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Univers | Nici un comentariu »
