![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Jussi Adler Olsen – Camera groazei | Pagina principala | Danilo Kis – Enciclopedia mortilor »
Frida (album)
Articol postat de Adriana Gionea
Titlu: Frida (album de arta);
Frida Kahlo este una dintre pictoritele care au devenit un simbol al originalitatii si al eliberarii prin creatie. Pentru cei care n-au auzit inca de Frida, pictorialul ce-o avea in prim-plan pe Claudia Schiffer machiata incat sa arate precum artista mexicana a fost un punct de pornire. Desi nu se incadreaza in tiparul de frumusete clasic, nu de putine ori editorii marilor publicatii de moda si-au deghizat manechinele de pe coperta in Frida, pentru a-i aduce un omagiu, semn ca personalitatile feminine care mizeaza (si) pe inteligenta pot bate cliseele. Frida era considerata ea insasi o pictura. Costumele populare mexicane pe care le purta, strecurandu-se printre damele fandosite din metropolele americane, bijuteriile precolumbiene supradimensionate, pline de semnificatii mitice, precum si coafura in stil campenesc o transformau intr-o zeita scapata in secolul vitezei. Aceasta mexicanca apriga, spirituala si pregatita sa-si arunce toate dramele pe o panza, avea mereu niste replici usturatoare la adresa criticilor frantuziti, pe care le scotea la nevoie, asa cum revolutionarii cu sombrero isi scoteau pistolul de la brau pentru a-si apara ideile. Femeile s-au lasat inspirate de capacitatea ei de-a transforma durerea sfasietoare, furia, revolta interioara si pierderile in arta.
Desi multi, printre care si Andre Breton, au vrut sa o treaca in galeria Suprarealismului, Frida nu i-ar fi permis nimanui sa-i incadreze in tiparele unui curent european compozitiile prin care visele, imaginile copilariei si fascinatia pentru miturile aztecilor, de unde isi tragea seva creativa, deveneau realitatea insasi, nu doar o nascocire a imaginatiei. Pentru multi poate suna ciudad, dar pentru Frida pictura devenea oglinda adevaratei realitati-viata interioara, cu drame, viziuni onirice, simboluri, imagini suprapuse si multe colaje abundente, in care istoria personala se contopea rapid cu a Mexicului.
Pictez propria mea realitate. Singurul lucru pe care il stiu este ca pictez pentru ca am nevoie de asta si pictez tot ce imi trece prin minte, fara sa aleg.
Frida a trait in acea perioada in care tarile sud-americane isi redescopereau radacinile pe care majoritatea conchistadorilor ar fi vrut sa le distruga. Era puternic atasata de acel Mexic efervescent, unde revolutionarii comunisti, nationalistii conservatori, anarhisti, studentii care-i admirau pe clasicii europeni si tinerii artisti inovatori se intalneau. Un astfel de Mexic l-a creat si pe cel care avea sa-i devina amant, sot, obsesie, izvor de inspiratie, dar si o mare sursa de tristete, doar suferinta si arta formau acel cuplul bine sudat in lumea unei femei precum Frida. L-a-ti recunoscut in descriere pe Diego Rivera, unul dintre cei mai mari pictori sud-americani. Alaturi de muralistul exuberant Diego Rivera, Frida va cunoaste legatura dintre creatie si politica, mereu asumata de artisti importanti din prima jumatate a secolului XX (Breton, Tzara, Picasso). Asemenea marilor tari care-au trecut prin crize sociale, Mexicul risca sa cada si el, tarat de cateva elite, in patima comunismului. Totusi, ar fi nedrept sa-i acuzam pe Frida si pe Diego de complicitate la ororile comise in numele utopiei. Ei nu cunosteau realitatea sumbra din tarile pline de lagare si nici patologiile marilor conducatori autodeclarati “fii ai poporului”. Pentru multi artisti mexicani, comunismul insemna o despagubire pentru semenii condamnati la saracia extrema, nicidecum acea moarte abatuta asupra caprei din ograda vecinului.
Cunoscand opera lui Diego, Frida nu si-a lasat stilul eclipsat de compozitiile pline de vitalitate si de personaje ale artistului, ci a luat doar partea legata de istoria Mexicului. In paginile acestui album o vom descoperi pe Frida pictata in mijlocul unui peisaj aztec sau intre doua lumi. Una este lumea realismului magic plamadit mai ales din mitologia si din imaginile scapate din inconstientul coletiv, de unde provin si arhetipurile, miturile si legatura cu zestrea ancestrala, extrem de importanta in opera Fridei. Cealalta este lumea industrializata, moderna, din California sau New York, unde pictorita va cunoaste succesul international, in ciuda opiniilor negative legate de gringos (termen dispretuitor folosit de mexicani pentru a-i eticheta pe cei din S.U.A.).
In Statele Unite ii sunt expuse lucrarile avangardiste in marile galerii dedicate artei moderne. Aici descopera picturile marilor artisti care au revolutionat perspectiva creatoare a secolului XX, imbogatindu-si tehnica picturala. In aceasta perioada il va cunoaste si pe marele fotograf Nickolas Murray, dar si pe Isamu Noguchi, unul dintre sculptorii puternic influentati de Constantin Brancusi. Ambii ii vor deveni amanti si parteneri artistici, intr-o etapa in care viata interioara a Fridei clocotea si arunca magma din care isi hranea inspiratia. Suferea din cauza sarcinilor pierdute si a scandaloaselor aventuri din viata lui Rivera, dar picta neincetat, unind lumea fecunda a miturilor cu tehnica descoperita la marii pictori europeni, ale caror panze le admira in galeriile din Gringolandia (denumirea zeflemitoare a Statelor Unite, locul unde se simtea o straina, dar si o pictorita admirata). Lui Murray ii datoram numeroase portrete ale Fridei, in care o descoperim pictand sau aruncandu-ne priviri patrunzatoare din mijlocul universului sau cotidian, la fel de incarcat de artefacte, imbinari de forme si podoabe aztece precum sunt lucrarile sale.
Un zgarie-nor iesind prin craterul unui vulcan mexican, autoportretele unei Frida in postura de mama neimplinita sau de copila purtata in brate de zeitele aztece devenite niste doici, o Frida tinand la piept un copil avand chipul marii sale iubiri, Diego, un Moise-copil avand tot chipul acestuia, o rochie traditionala pusa la uscat pe o sarma, in mojlocul unui oras dominat de cladiri inalte, un ocean pictat intr-o cada, in care zac scoici, portrete de familie, cordoane ombilicale si multe culori puternice, strigatoare (Ce mi-a dat mie apa)…sunt o parte din imaginile unei lumi ce-ar putea fi considerata halucinanta, sursa unei forte creative asemanatoare unui delir. Dar tot ce-a pictat Frida in asa-zisele tablouri suprarealiste este de fapt imaginea unei realitati greu de indurat, in care a fost nevoita sa fie prizoniera corpului multilat in timpul unui accident.
Pictura mea ascunde mesajul durerii (…) Ea mi-a umplut viata. Am pierdut trei copii si alte lucruri care mi-ar fi putit umple aceasta existenta groaznica. Pictura a luat locul lor. Cred ca munca este cel mai bun lucru.
Frida este una dintre artistele pentru care pictura si durerea au fost cele doua fete ale inspiratiei. A reusit sa patrunda in lumea inconstientului colectiv precolumbian cu ajutorul unei viziuni moderniste asupra creatiei, asa cum nici un alt pictor nu a reusit. Daca lumea artistica de pe alte continente a reusit sa inteleaga tehnica prin care simbolurile vechi de mii de ani pot fi readuse in prezent si pentru a exprima intr-un mod simbolic, original sau, uneori, subversiv, problemele contemporane, i se datoreaza si Fridei. Imaginile din compozitiile Fridei au fost pentru artele plastice universale ce au fost prozele scrise de Borges si Marquez pentru literatura marcata de realismul magic. Nu intamplator, marele Carlos Fuentes, ce aminteste intr-una dintre cartile sale de mostenirea unui Mexic pre-colonial, ii aduce un omagiu Fridei in prefata uneia dintre editiile de colectie ale jurnalului ei.
Puteti comanda online albumul Frida accesand site-ul Editurii Aquila.
| Autor: | An aparitie: | 2008 (actuala editie) | |
| Titlu: | Frida (album) | Pret: | 27.93 RON |
| Nr. pagini: | 256 | Editura: | Aquila |
Subiecte: _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Aquila | Nici un comentariu »
