![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Ibrahim Altun – Epidemia romantica | Pagina principala | Mario Benedetti – Primavera con una esquina rota »
Eric-Emmanuel Schmitt – Domnul Ibrahim si florile din Coran
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt;
Titlu: Domnul Ibrahim si florile din Coran;
Cand eram copii, unii dintre noi strangeam cartile preferate la piept dupa un final emotionant, mai ales daca eram cuceriti de personaje, ne identificam intr-o oarecare masura cu ele, le simpatizam sau ne doream sa fim in locul acestora, sa avem si noi parte de admiratia si de iubirea ce-o starneau ele in miile de cititori, din toate zarile. Domnul Ibrahim si florile din Coran ar merita imbratisarea finala prin care iti rasfatai cartile de suflet pe vremea cand nu te rusinai de gestul copilaresc de-a-le strange-n brate. Personajele sale au candoare, umor si vorbe intelepte spuse pe un ton ghidus chiar si-n clipele apasatoare. Prin acest roman micut, dar memorabil, Eric-Emmanuel Schmitt a vrut sa vorbeasca despre toleranta, iubire fata de semeni si bunatate altfel decat in textele “de complezenta” din categoria diplomatiei mimate la nivel inalt. Cartea sa este o parabola moderna despre maturizarea prin dragoste si cautarea de sine ca forme de oblojire a ranilor sufletesti provocate de abandon si dezradacinare.
Cine-a fost acest domn Ibrahim? Un bacan levantin, venit din Cornul de Aur pentru a-si castiga traiul pe Rue Bleue, strada unde mai aparea din cand in cand si Brigitte Bardot sa mai filmele o scena, cand era in voga. Acest bacan musulman intelept (ca doar intelepciunea il facea iubit chiar si pe strada evreiasca, dupa spusele vecinilor), care vorbea putin, dar zambea mult, devenise un personaj emblematic pentru acel Paris eclectic din anii ‘60. Va intrebati ce-i cu florile in Coran? Daca vreti sa aflati, trebuie sa cititi rabdatori povestea bacanului si a noului sau prieten.
Domnul Ibrahim parea genul de om caruia nu-i trebuie mult pentru a fi multumit de propria-i existenta. Statea in spatele tejghelei, lipit de casa de marcat, de la inceputul zilei pana la miezul noptii. Statea toata ziulica tolanit asemenea unui localnic din satele orientale, molesite de arsita desertului. Parea netulburat si greu de scos din rutina seninatatii presarate intr-o viata simpla. Doar cand mai poposea vreo actrita care incingea imaginatia vecinilor parasea taburetul si ii oferea chiar el marfa ceruta. Totusi, vine si ziua in care Ibrahim lasa bacania pentru a calatori spre Turcia natala. Ce i-o fi dat tabieturile peste cap? Intalnirea cu Moise, vecinul sau de pe strada evreiasca, pe care Ibrahim il va striga Momo (se aprinde un buton in memoria prin care a trecut Romain Gary si al sau roman “Ai toata viata inainte”).
Momo este un copil singuratic, pe care Domnul Ibrahim il va invata rostul zambetelor, apoi ii va deveni confident si acel model patern securizant, care i-a lipsit. La incept, Ibrahim era pentru Momo bacanul pe care toti il numeau arabul, dar prietenia il mai invata cum sta si treaba cu aparitia nuantelor. Nu toti musulmanii din cartier sunt arabi, si arab mai inseamna ca tii deschis de la opt pana la miezul noptii si duminica, dupa explicatiile oferite chiar de Ibrahim. Complicat mai e si multiculturalismul asta, norocos cel din preajma unui vecin mucalit precum un bacan oriental!
Treptat, Momo afla mai multe despre tara lasata-n urma de Ibrahim si despre acei dervisi sufiti care-si gaseau pacea interioara prin miscarile de titirez, specifice unei invarteli ce parea sa dureze la nesfarsit, pana cand sufletul uita de apasarile trupului. Domnul Ibrahim venea din tinutul cuprins intre Anatolia si vechea Persie, unde multi erau adeptii Sufismului, imbratisat si de acei dervisi pe care Momo ii va cunoaste in calatoria initiata de bacan. Pentru a uita de amaraciuni, dervisii din Cornul de Aur se roteau si pareau sa uite de toate. Domnul Ibrahim spunea:
Pierd toate reperele terestre, aceasta greutate pe care o numim echilibru, se transforma in torte care ard intr-o valvataie. Incearca, Momo, incearca.
Imediat vine si replica lui Momo pentru miscarile dervisilor din tara lui Ibrahim:
In timp ce ma invarteam, cam pe la inceput, imi spuneam: sunt fericit cu domnul Ibrahim. Apoi continuam: nu mai sunt suparat pe tata fiindca a plecat. Iar la sfarsit chiar credeam: la urma urmei, mama nu a avut de ales cand…Daca nu s-ar fi oprit tobele poate ca as fi reglat si problema cu mama (…) Cu cat corpul devine mai greu, cu atat mintea este mai usoara.
Alaturi de Ibrahim, Momo descopera nu numai o civilizatie de mii de ani, ce s-a pastrat si in patria vecinului sau. La un moment dat, toate secretele din copilaria unui tata distant ies la suprafata in timp ce Ibrahim ii povesteste despre tristetea copilului evreu insingurat, nimeni altul decat inabordabilul tata al lui Momo. Alaturi de Ibrahim, Momo trece de la copilarie la ofurile adolescentine si invata cum sa vindece ranile unui abandon, prin iertarea unor greseli care n-au fost altceva decat niste urmari ale neputintelor si ale disperarii.
Acolo unde il asteptau singuratatea si resentimentele, Momo intalneste prietenia, solidaritatea, intelepciunea si chiar umorul orientalului care se tocmeste cu marile dureri sufletesti pana cand le va convinge sa lase din pret. Domnul Ibrahim este genul de personaj calauzitor, pe care ai vrea sa-l intalnesti ori de cate ori simti c-ai ajuns la capatul unui drum inchis, unde pandesc dezumanizarea si cinismul.
Puteti comanda online romanul Domnul Ibrahim si florile din Coran de pe site-ul Editurii Humanitas Fiction.
| Autor: | Eric-Emmanuel Schmitt | An aparitie: | 2013 (actuala editie tradusa) |
| Titlu: | Domnul Ibrahim si florile din Coran | Pret: | 20 RON |
| Nr. pagini: | 96 | Editura: | Humanitas Fiction |
Subiecte: _Autor: Eric-Emmanuel Schmitt, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas Fiction | 1 Comentariu »
21, 10, 2013 la 12:00 pm
[…] cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt – Domnul Ibrahim si florile din Coran scrie la TownPortal Adriana Gionea: ‘Domnul Ibrahim si florile din Coran ar merita imbratisarea finala prin care […]