![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Yukio Mishima – Sete de iubire | Pagina principala | Ibrahim Altun – Epidemia romantica »
Anita Amirrezvani – Sangele florilor
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Anita Amirrezvani;
Titlu: Sangele florilor;
Romanul Sangele florilor este un omagiu adus Persiei medievale si unuia dintre cele mai frumoase orase culturale de acum sute de ani, Isfahan, cunoscut si drept raiul tasatorilor de covoare. In acest paradis al picturilor din mii de fire intersectate in modele complicate pentru a fi asternute la picioarele Sahului, o adolescenta va uimi prin talentul ei, spargand barierele interdictiilor ce vizau accesul unei femei intr-un atelier sau in spatiul public. Dupa o documentare bogata referitoare la tara natala, Iranul, asa cum arata in urma cu mai bine de cinci secole, Anita Amirrezvani reuseste sa redea fastul marilor orase persane, cu abundenta de culori si miresme revarsate peste bazarurile imense, cunoscute mai ales datorita tesatorilor ce infatisau lumea in imagini rapitoare.
Pentru a scrie despre un spatiu oriental, scriitorul trebuie sa devina poet. Inainte de-a insira cu pricepere intamplarile, mai intai trebuie sa astearna inaintea cititorului sau decorurile unui oras-furnicar plin de stradute vegheate de cupolele turcoaz ale moscheilor, sa capteze mirosurile uleiurilor parfumate si ale mirodeniilor, sa prinda intre pagini forfota din fata manufacturilor, unde mainile se pierd in labirintul decorativ al unui covor dorit chiar de Sah. Autoarea cartii a mostenit, se pare, darul marilor povestitori asiatici, priceputi intr-ale tesaturii narative, pline de ramificatii si intamplari fabuloase. In Sangele florilor, imaginile unui basm oriental si detaliile istorice se intrepatrund. Nu este vorba, insa, de istoria intinsa la scara colectiva, plina de batalii, invingatori si invinsi, ci, mai degraba, de istoria frumusetii percepute sub forma covoarelor devenite adevarate gradini din fire de matase.
Un asemenea oras de poveste, cum a fost si este Isfahanul, avea nevoie de-o eroina pe masura, si Anita Amirrezvani o va gasi…intr-un sat modest din sudul Persiei. Inainte de-a sti cum arata un mare atelier si nici orasul “cat jumatate din Lume” (cum era descris Isfahanul), protagonista romanului isi gasea fericirea in ochii negustorului multumit de covorul realizat chiar de mana ei pentru a strange banii pentru zestre. In satucul unde nimic interesant nu se intampla, deconspirarea secretului privind nuanta peruzelei era o minune de care aceasta vorbea luni intregi. Traiul marunt, dar linistit, se va duce la vale din clipa in care tatal ei moare subit. Pentru a un fi rapusa de foame, pleaca alaturi de mama ei la Isfahan, unde fratele vitreg al tatalui detine un atelier de tesut covoare, ridicat chiar langa palatul Sahului.
Ajunsa in Isfahan, eroina trebuie sa invete codul marelui oras, dupa cum invata tainele culorilor si alegerii tesaturilor. Isfahan este un mare covor, plin de contraste. Turcoazul si auriul unor cupole se ridica deasupra stradutelor inguste, marginite de casele modeste ale negustorilor ambulanti si vegheaza peste culorile abundentei din cartierul proprietarilor de manufacturi. In acest oras care depasise faima Londrei si a Parisului, intrecut in secolul al XVI-lea doar de Constantinopol, oamenii din satele acelor vremuri se pierdeau. Ii astepta fie bogatia, fie agonia mizeriei sau napasta.
Ajunsa in marele Isfahan, protagonista nu mai stie unde se termina basmul prin care i se infatisa orasul prin amintirile calatorilor ajunsi in satul ei si unde incepea realitatea pestrita a oricarei aglomerari umane. Isfahanul era atat de mare, incat bazarul cu mii de pravalii ar fi fost suficient pentru adapostirea unui sat. Intr-un astfel de loc puteai ajunge un cersetor sau, in cazurile fericite, un saltimbanc ale carui giubuslucuri erau rasplatite cu zgarcenie. Faima era numai pentru aventurierii care stiau cum sa-si negocieze talentul in fata marilor ateliere. Personajul central are de infruntat umilintele rudelor instarite, neincrederea tesatorilor in priceperea unei fete de la tara si tabuurile ce invaluiau dorinta ei de-a lucra intr-o manufactura, un loc in care ar fi fost mereu inconjurata de barbati, fapt nepermis unei femei.
Spre deosebire de fetele sarace ajunse in Isfahan pentru a fi alese de negustorii bogati sau de cei preocupati sa adune frumusetile Pamantului in haremul Sahului, protagonista nu avea nici rotunjimile pepenilor din Shiraz, nici increderea in sine a unei mari seducatoare si, pentru a-i fi si mai greu, nici bani pentru zestre. Ar fi ramas o servitoare cicalita de sotia unchiului sau daca nu s-ar fi incapatanat sa invete tainele covoarelor pretioase. Incepe cu desenul amanuntelor nesemnificative ale compozitiei tesute si castiga incredrea unchiului ei iscusit, cel mai bun in arta covoarelor din Isfahan. Intra, apoi, in gratiile unuia dintre cei mai bogati proprietari de cai arabi, vrajit de unul dintre covoarele pentru care a tesut formele aducatoare de noroc, imitand amuletele femeilor din satul natal. Acesta ii ofera statutul ingrat de concubina, in timp ce adevarata sotie va fi cea mai buna prietana a ei.
Noul rol social (cel de concubina) va transforma viata protagonistei intr-un covor sofisticat, intr-o tesatura complicata. Daca primele zile in marele oras au purtat-o prin marile ateliere, unde a invatat fiecare truc necesar punerii in valoare a nuantelor, cum sa aleaga materialele potrivite si formele perfecte ce urmau sa impodobeasca unul dintre cele mai frumoase covoare, zilele din alcovul secret al unui negustor abil o indeamna sa fie atenta la potrivirea noilor fire ce-o legau de ceilalti. Odata cu trecerea anilor, insira abil noile aliante si, mai ales, invata cum sa desire niste relatii ce-o impingeau catre slugarnicie. Dupa ce-a devenit concubina unuia dintre cei mai doriti barbati din Isfahan, ea constientizeaza noul rol de pion mutat pe tabla de sah al fiecaruia. Pentru mama ei, relatia clandestina era o sursa de venit, pentru familia unchiului, negustorul care o intretinea era un potential client pentru covoarele manufacturii, iar pentru cea mai buna prietena, o noua sursa de gelozie. Cum ar fi putut scapa din paienjenisul acestor fire ce-o tineau captiva intr-o tesatura plina de culori terne? Sa-si ia viata in propriile maini, capabile sa-i dea Isfahanului cele mai frumoase covoare. Isi improvizeaza un atelier si tocmeste cateva tesatoare pentru a crea minunatiile ce-au purtat faima oraselor persane dincolo de Orient.
Romanul Anitei Amirrezvani este o poarta spre o lume care s-a incapatanat sa reziste peste secole. Este lumea tasatorilor de covoare din orasele istorice ale Iranului. Descrierile atelierelor si ale fiecarei etape in realizarea unui covor traditional capteaza imaginile magice, dintr-o alta lume, incat ai impresia ca poti auzi glasurile dintr-o manufactura persana medievala. Pe langa detaliile abundente menite sa redea fastul Isfahanului, scriitoarea a stiut cum sa contureze fiecare personaj in parte, imbinand candoarea, ironia si caricatura. Sunt expresive si-si transforma replicile fie intr-o vorba cu talc, fie intr-o remarca piscatoare, condimentata din plin cu versuri deocheate, scapate printre aburii hamamului. Trebuie sa remarci talentul autoarei de-a intra in pielea unui povestitor oriental, imitandu-i vorbele pline de subintelesuri si priceperea in folosirea umorului si a poeziei mai ales pentru scenele ce-ar fi putut cadea-n ispita vulgaritatii.
Sangele florilor pastreaza atat de bine atmosfera vechii Persii, incat scenele de interior, unde se desfasoara itele unui subtil ritual de seductie, vor fi imbogatite de imagini poetice si de trimiteri catre marile personaje ale unor povesti legendare. De fiecare data cand protagonsitii vor sa-si exprime trairile, vor pomeni de marile personaje amorezate din spatiul persan si arab, cum ar fi Leyla si Mecnum, incat ni se vor perinda rand pe rand, in fata ochilor, idealurile de frumusete, perceptiile referitoare la feminin si masculin, dar si versurile mestesugite prin care se putea exprima tot ce-a fost acoperit de valul interdictiei. Fiecare pagina devine astfel o calatorie spre o lume indepartata, greu de inteles azi, dar plina de arta si personaje memorabile, care abia asteapta sa fie redescoperite de catre un cititor aflat peste mari si tari.
Puteti comanda online romanul Sangele florilor de pe site-ul Editurii Leda.
| Autor: | Anita Amirrezvani | An aparitie: | 2008 (tradus in limba romana) |
| Titlu: | Sangele florilor | Pret: | 45 RON |
| Nr. pagini: | 512 | Editura: | Leda |
Subiecte: _Autor: Anita Amirrezvani, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Leda | Nici un comentariu »
