![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Ian Buruma – De partea Chinei | Pagina principala | Anita Amirrezvani – Sangele florilor »
Yukio Mishima – Sete de iubire
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Yukio Mishima;
Titlu: Sete de iubire;
Dupa traducerea in limba romana a capodoperelor din seria Marea fertilitatii, romanul Sete de iubire va fi o surpriza pentru cititorii pasionati de literatura japoneza, care au patruns in lumea creata de Yukio Mishima ghidati mai ales de personajele masculine sumbre si nihiliste. In centrul romanului nu se mai afla un protagonist, ci o eroina aparte in galeria personajelor feminine create de Mishima, iar nostalgiile dupa epoca samurailor si a codului Bushido sunt inlocuite de trairile navalnice ale unei vaduve tinere, care alege sa renunte la stapanirea de sine asociata feminitatii nipone.
Noul volum de pe Raftul Denisei ne prezinta un Mishima putin cunoscut in spatiul romanesc. Este un Mishima care isi alege personajul central din randul unei tipologii feminine mai putin intalnita in marile sale romane. Daca pana acum v-ati obisnuit ca-n operele autorului sa intalniti o imagine a femeii luminoase (Dupa banchet), contrastand mereu cu tendinta personajelor masculine de-a se lasa prinse in spirala emotiilor si a gesturilor autodistructive, protagonista din Sete de iubire, vaduva Etsuko, iese din tipar. Nu-i mai revine acel rol previzibil de-a fi un refugiu lucid pentru neadaptatul cu vise de samurai, pregatit sa lupte impotriva unei Japonii modernizate, pe care nu o mai intelege. Acestei eroine i se permite sa renunte la stapanirea de sine, la sacrificiul personal cerut de indurarea nedreptatilor si deciziilor uneori despotice ale celor din jur si la chibzuinta femeii nipone in fata unei furtuni emotionale. Nu mai gasim in paginile romanului un personaj masculin autodistructiv, care-si leaga viata interioara de simbolurile si destinul colectiv al Japoniei. El va fi inlocuit de-o eroina aparte, ce-si transforma furia si emotiile puternice ale nefericirii intr-un taifun care devasteaza ordinea din lumea (inca) dominata de figuri masculine autoritare. In loc sa se lase mistuita, va mistui ea insasi, prin trairile sale.
Cand ar fi trebuit sa respinga pasiunea trezita la viata de un adolescent, Etsuko incalca tabuurile, poate unele dintre cele mai bine conservate in vechiul spatiu casnic japonez. Dupa ce adopta un comportament “scandalos” pentru o vaduva, implicandu-se intr-o relatie cu socrul ei, care profita de caderea in depresie a nurorii, se indragosteste de un Saburo, gradinarul familiei, in varsta de (numai) optsprezece ani, provenit dintr-o clasa inferioara ei. Ce-ar fi putut ramane o scena de interior dintr-o pictura traditionala pe matase, cu femei imbracate in chimonouri, dereticand migalos in timp ce sunt urmarite subtil de personajele masculine, lasandu-te sa ghicesti doar gandurile vinovate, niciodata rostite, se va transforma intr-o poveste despre o femeie care se va elibera din mormantul nefericirii incremenite la infinit prin forta unui erotism lipsit de remuscari.
Iesita dintr-o casnicie roasa de gelozii si de ritualuri de umilire ce-au fost regizate de un sot excitat sa-si vada consoarta gasind prin casa trofeele vulgare ale infidelitatii ca semn al dispretului, pentru Etsuko nu mai exista cale de mijloc. Are de ales intre pastrarea sentimentelor ravasitoare sub gheata mortii afective sau revenirea la viata a intregii fiinte, cu pretul unui suvoi amenintator, pe care apele trairilor dezghetate il vor umfla.
Ceva ii dadea ghes lui Etsuko. O sete, apasatoare ca o obligatie. Setea celui beat care cere bautura, desi se teme ca i se va face rau de la prima inghititura.
Prinsa in jocul pervers al seductiei initiate stangaci de un socru obisnuit sa controleze viata celor din jur prin apucaturile parvenitului ce mimeaza autoritatea unui stapan feudal, Etsuko se afunda in apatia celui ce nu mai are nimic de trait, de simtit. Insasi prezenta intruziva a socrului ei va fi o continuare a existentei amanetate in schimbul unei casnicii acaparate de tachinarile ivite intre calau si victima. Ranile nu vizeaza corpul, dar ataca fragilitatea sufleteasca.
In mijlocul incremenirii depresive careia ii cade prizoniera Etsuko, Mishima il va impinge in scena unei armonii rurale false pe adolescentul Saburo. Prezenta lui si vitalitatea nepervertita de jocurile ambigue ale unor adulti nefericiti o vor cuceri pe vaduva captiva. Renunta la decizia grea de-a-si transforma viata intr-o moarte lenta, in favoarea unei puteri necunoscute pana atunci. Este puterea descoperita mai ales de femeia sufocata treptat prin straturile apasatoare ale interdictiilor, care alege sa ia in stapanire propriile trairi. Din ele incropeste un plan de seductie ce-i va ravasi pe toti.
Citind un astfel de roman, in care adevaratul personaj este codul emotional al unei lumi bizare pentru cei din Vest, unde masca unui chip de portelan inlocuieste mimica prin care se dezvaluie lumea interioara clocotitoare, te intrebi cat de indepartata este interpretarea ta fata de cea oferita de un japonez atunci cand se raporteaza la drama lui Etsuko. Ce pare a fi o eliberare a protagonistei, o iesire dintr-o agonie depresiva prin decizia de-a-si da voie sa exprime tot ce i s-a interzis de-a lungul existentei poate fi, daca ne luam dupa codul milenar al decentei feminine dintr-o alta cultura, o alunecare inevitabila spre valea unei tragedii. Dar nu este o tragedie iesita la suprafata, ci una exprimata prin simboluri. O ploaie inceputa din senin, care da peste cap rutina unei zile din viata eroinei, marea de trupuri abia iesite din adolescenta, prinse in ritmul hipnotic al unei transe din timpul ceremoniilor tinute in fata unui templu sau florile cazute din maneca unui chimono peste fata arsa de soare a lui Saburo fac parte dintr-un limbaj vizual subtil, care nu permite adevaruri spuse verde-n fata. De fapt, marii artisti japonezi, fie ca-i vorba despre filme sau romane, aleg estetica desfasurarii vizuale, in care peisajele si detaliile vegetale absorb tensiunile afective, cum se obisnuieste si-n operele unui alt mare scriitor japonez, Yasunari Kawabata.
Daca Japonia se afla intre taisul sabiei si delicatetea crizantemei, Mishima tinde sa ramana de partea sabiei, dar in acest roman demonstreaza cum natura si frumusetea efemera pot sta in calea marilor furtuni si asalturi, precum arma de temut a samuraiului.
Sete de iubire face parte din categoria operelor scrise in tinerete, cand marile teme si personaje n-au fost descoperite inca sau nu s-au coagulat suficient. Poate nu este o carte reprezentativa, cum sunt cele incluse in Marea fertilitatii, dar nu trebuie uitata. Motivul? Raritatea personajului conturat si maturitatea observatiei psihologice. Analiza nemiloasa a jocurilor dintr-un cuplu dominat de sentimente clocotitoare, incalcarea tabuurilor, aviditatea prin care dezvaluie latura intunecata si obsesia pentru detaliile rau-prevestitoare il apropie pe Mishima de un alt mare scriitor japonez, cunoscut mai ales pentru imbinarea dintre malefic si erotic atunci cand isi construieste personajele feminine: Jun’ichiro Tanizaki. Emotiile tumultuoase ale protagonistei, care isi ies din matca, gesturile dramatice si abilitatea de-a construi un personaj capabil sa intretina vie atentia unui cititor aflat in cautarea unor tipologii memorabile il vor aseza pe raftul marilor autori de portrete feminine din literatura universale, din Franta pana-n Rusia lui Tolstoi.
Puteti comanda online cartea Sete de iubire de pe site-ul Editurii Humanitas Fiction.
| Autor: | Yukio Mishima | An aparitie: | 2013 (tradusa in limba romana) |
| Titlu: | Sete de iubire | Pret: | 27 RON |
| Nr. pagini: | 232 | Editura: | Humanitas Fiction |
Subiecte: _Autor: Yukio Mishima, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Humanitas Fiction | 1 Comentariu »
14, 10, 2013 la 12:00 pm
[…] sa citesc pe TownPortal recenzia altei carti a scriitorului japonez ‘Sete de iubire’, recenzie semnata de Adriana Gionea: ‘Noul volum de pe Raftul Denisei ne prezinta un Mishima putin cunoscut in spatiul romanesc. […]