![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Rene Girard – Prabusirea Satanei | Pagina principala | Francis Bacon – Noua Atlantida »
Ambroise Vollard – Ascultandu-i pe Cezanne, Degas, Renoir
Articol postat de Adriana Gionea
Autor: Ambroise Vollard;
Titlu: Ascultandu-i pe Cezanne, Degas, Renoir;
In cea de-a doua jumatate a secolului XIX, un grup de artisti francezi aveau sa revolutioneze tehnica picturii, eliberand culoarea de canoanele academice. Acuzati, la inceput, de sfidarea echilibrului artistic, acestia au ramas in istoria picturii ca reprezentanti ai Impresionismului. Proprietarul unei galerii de arta din Paris, Ambroise Vollard are curajul sa-i promoveze pe noii artisti, interesul pentru arta lor depasind limitele investitiei materiale. O parte dintre amintirile sale despre marii pictori impresionisti au fost publicate si in volumul Ascultandu-i pe Cezanne, Degas, Renoir.
Insemnarile lui Ambroise Vollard despre cei trei pictori ii ofera cititorului actual ocazia de a le vizita atelierele pline de tablouri inghesuite de pensule si uleiuri. Negustorul de tablouri le dezvaluie, in cartea sa, viziunea creatoare, sursele de inspiratie si personalitatea descoperita in relatarea scenelor cotidiene expresive la care iau parte. Ambroise Vollard surprinde umilintele suportate de impresionisti pana cand tablourile pline de culori scaldate in lumina au fost apreciate de marii colectionari.
Plasati de catre elita academica la periferia picturii franceze, impresionistii au fost criticati mai ales pentru tehnica folosita, prin care lumina topea formele obiectelor, dand nastere nuantelor inedite. Nu reprezentarea fidela a obiectelor din jur ii preocupa, ci surprindrea modificarilor suportate de culoarea acestora, in functie de lumina cazuta intr-un anumit moment al zilei.
Urmele pastoase de culoare menite sa formeze compozitia unei lucrari impresioniste muta sensul compozitiei picturale de la intentia pictorului la perceptia privitorului. Impresionistii renunta la temele mitologice pentru a surprinde scenele cotidiene, in care tensiunea afectiva este redata subtil prin intermediul tuselor vibrante.
Renoir isi « ataca » intotdeauna panzele fara ca, aparent, sa studieze catusi de putin compozitia. Pune pete de culoare peste pete de culoare si, dintr-o data, din cateva trasaturi de penel, « mazgaleala » asta prinde forma.
In locul personajelor impozante si al scenelor alegorice, in pictura impresionista apar momente surprinse in boemul Montmartre, in salile de repetitie ale balerinelor de la Opera din Paris sau in satele din sudul Frantei.
Ambroise Vollard reuseste sa ofere detalii si despre motivele care il determina pe Renoir sa-si aleaga anumite modele feminine care sa-l inspire, relatand despre obsesia pictorului pentru pielea ce reusea sa capteze lumina potrivita, dar si despre viata dramatica a femeilor ce-i pozau.
In descrierea lui Cezanne, Amboise Vollard subliniaza preocuparea pictorului pentru perfectiune, aspect care il determina sa-si modifice in permanenta compozitiile sau sa le distruga in mijlocul unor episoade impulsive.
Cand Cezanne parasea un studiu, o facea intotdeauna cu speranta ca il va putea cat de cat perfectiona. Asa se explica de ce relua un an mai tarziu peisaje deja « clasate » si o facea apoi inca doi sau trei ani de-a randul, ceea ce nu-l deranja, in conceptia lui « a picta dupa natura nu insemna a copia obiectul, ci a-si realiza senzatiile. »
O mare parte dintre detaliile realizarii unui tablou ii erau dezvaluite colectionarului parizian in timpul sedintelor petrecute in atelier, atunci cand poza pentru portretele realizate de Cezanne si de Renoir. Astfel, Ambroise Vollard a putut intelege mai bine relatia dintre pictori si modelul care le poza. Calmul lui Renoir contrasta cu incordarea irascibila a lui Cezanne.
Spre deosebire de Cezanne, care le cerea modelelor sale sa stea nemiscate si sa nu scoata un cuvant, la Renoir poti sa vorbesti si sa te misti. Ba chiar i se intampla sa renunte la modelele pe care le gasea prea tepene pentru gustul lui.
In timp ce Paul Cezanne isi distrugea operele imperfecte, perfectionismului lui Dagas culmina cu sugestiile oferite colectionarilor cu privire la ramele ce urmau sa-i incadreze tablourile expuse in locuintele burgheze ale acestora. De multe ori Degas descoperea posibilitatea unor imbunatatiri aduse compozitiilor sale, atunci cand isi vizita un fost client.
Am mai spus cat ii era de greu lui Degas atunci cand scotea o lucrare cat de mica din atelier, deoarece spera intotdeauna sa o imbunatateasca. O alta preocupare a lui era sa nu se schimbe ramele panzelor sale.
Aflat adesea in mijlocul marilor pictori impresionisti, Ambroise Vollard are acces si la intimitatea atelierelor artistice, precum si la aspectele inedite ale vietii acestora. In dialogurile evocate de nonconformistul colectionar ies la iveala dezamagirile lui Cezanne, admiratia lui Renoir pentru Titian, Velasquez si Delacroix, dar si nationalismul lui Degas, ce-l predispunea la ura pentru negustorii evrei, adaugand si dispretul inexplicabil si exagerat al pictorului fata de flori.
Pe langa activitatea celor trei pictori impresionisti, Ambroise Vollard surprinde si polemicile artistice dintre adeptii picturii clasice, academice, si reprezentantii « noii picturi ». Asista la drama pictorilor respinsi, suportand ironiile aruncate de trecatorii care descoperea tablourile impresioniste expuse in vitrina galeriei sale.
Cartea lui Ambroise Vollard le ofera cititorilor perspectiva colectionarului rebel asupra unei epoci marcate de schimbarile culturale ce prefigurau marile curente artistice moderne.
Desi au fost marginalizati de elita culturala, prezenta unui tablou impresionist intr-un muzeu atrage mereu noi vizitatori. Muzeul Metropolitan din New York a reunit, intr-o expozitie temporara, o parte din colectia lui Ambroise Vollard. Daca nu ati putut ajunge la expozitia de la New York, aveti ocazia sa admirati cateva nuduri pictate de Renoir, un portret realizat de Cezanne, precum si alte opere impresioniste, intr-o vizita la Muzeul Zambaccian.
Puteti comanda online cartea Ascultandu-i pe Cezanne, Degas, Renoir de pe siteul editurii Artemis, parte a grupului editorial Semne – Artemis.
| Autor: | Ambroise Vollard | An aparitie: | 2002 |
| Titlu: | Ascultandu-i pe Cezanne, Degas, Renoir | Pret: | 8.6 RON |
| Nr. pagini: | 272 | Editura: | Artemis (grupul editorial Semne – Artemis) |
Subiecte: _Autor: Ambroise Vollard, _Comentator: Adriana Gionea, Editura: Artemis | Nici un comentariu »
