Promotii

EscapeReality

Ultimele recenzii, stiri sau concursuri

Categorii Google

Comentarii recente

Recenzii ordonate dupa edituri si autori:

Editura Adevarul Editura All Editura Amaltea Editura Amsta Editura Aquila Editura Art Colectia Biblioteca Pentru Toti Editura Brandbuilders Editura Cartea Romaneasca Editura Cartier Editura Corint Editura Curtea Veche Editura Erc Press Editura Herald Editura Humanitas Editura Ibu Editura Leda Editura Litera Editura Millennium Press Editura Minerva Editura Mix Editura Nemira Editura Polirom Editura Rao Editura Semne Editura Trei Editura Tritonic Editura Univers Editura Vellant Editura Vremea

Arhive


« | Pagina principala | »

EscapeReality

John Fowles – Colectionarul

Articol postat de

John Fowles - ColectionarulAutor: John Fowles;
Titlu: Colectionarul;
Autor recenzie: Adela Diaconu;

Un thriller psihologic infricosator in care inocenta si raul se intalnesc, Colectionarul lui John Fowles e deja un clasic, fiind scris in 1963. Intreaga actiune a romanului poate deveni o frantura din viata de zi cu zi, de aici reiesind caracterul realist al faptelor prezentate. Tocmai in aceasta capacitate de a transpune in paginile unui roman o poveste putin probabila la acea vreme rezida maiestria lui Fowles.

Romanul situeaza in centrul actiunii obsesia morbida a unui functionar pentru o tanara fata din inalta societate, prezentand, cu o remarcabila minutiozitate, starile sufletesti prin care trec cele doua personaje. Scris sub forma unui jurnal, romanul este alcatuit din patru parti, dintre care a doua parte ii apartine vocii feminine iar celelalte trei personajului masculin.

Fowles creioneaza magistral diferentele dintre cele personaje. Ferdinand Clegg este un functionar, a carui non-existenta nu este sesizata de nimeni, nici macar de cei din propria familie. Tatal lui se retrasese in patima bauturii, aceasta aducandu-i si sfarsitul totodata. Mama sa il paraseste la scurt timp pe Ferdinand pentru un alt barbat iar copilul ramane in grija matusii Annie. Privat de dragostea materna si lipsit de un camin familial cald si primitor, Ferdinand dezvolta stari psihice problematice, dorind sa compenseze la maturitate, intr-un fel sau altul, ceea ce nu a avut in copilarie. Aici intervine Miranda Grey, o tanara frumoasa, studenta la Arte, cu ambitii mari pentru viitor si nu in ultimul rand, subiectul obsesiei lui Ferdinand.

Printr-o fatidica (pentru Miranda, binevenita pentru Ferdinand) potrivire de fatum, functionarul castiga la Loto o suma frumoasa de bani care reprezinta sansa pe care o astepta de atata timp. Fara acesti bani, Ferdinand nu s-ar fi gandit niciodata sa o rapeasca pe Miranda pentru un simplu motiv: cei doi apartin unor clase sociale diametral opuse.

Scena rapirii este una dezgolita de orice urma de curaj din partea lui Ferdinand, acesta folosind o scuza deplorabila pentru a intra in vorba cu Miranda punandu-i acesteia, miseleste, batista imbibata cu cloroform la nas.

Miranda se trezeste mai apoi intr-o pivnita, celula a prizonierului ce devenise, privata fiind de lumina binefacatoare a soarelui. Captiva in universul carceral, Miranda nu mai gaseste sprijin nici in Dumnezeu. Rand pe rand, toate credintele ei se zdruncina, principiile incep sa cada unul cate unul.

In ciuda parerii generale, Miranda nu experimenteaza detentia in adevaratul ei inteles. Ferdinand ii aduce cele mai alese mancaruri, cele mai scumpe rochii, carti si tablouri. In patetica lui incercare de a-i face suferinta mai putin atroce, acesta o sufoca, dandu-i tot ce Miranda isi doreste, cersind recunostiinta fetei. Intregul supliciu (in esenta psihologic) la care este supusa Miranda este resimtit si in mintea cititorului. Fowles scrie cu o asemenea dezinvoltura si reuseste sa surprinda atat de bine zbaterile omenesti ale celor doua personaje incat experienta cititului devine una viscerala si identificabila. Fie te identifici cu Miranda fie te pui in pielea lui Ferdinand, fiindu-ti mila de el.

Cele doua personaje sunt total opuse. El, o persoana introvertita, inchistata in sine, cu prejudecatile specifice clasei sociale de jos. Ea, o persoana constienta de propriile ei calitati, stapana pe sine, increzatoare in fortele proprii. El un colectionar, atat in sensul propriu (fiind un entomolog) cat si la sensul metaforic. Ea, o parte din colectia lui, cel mai frumos specimen. Pradatorul si vanatul. Diferente pe toate planurile mai ales pe plan psihologic: Miranda, spiritul liber, intruchiparea dorintei de a trai si de a supravietui si Ferdinand, colectionarul, fara nicio pretentie in afara de singura care nu i se poate permite: iubirea Mirandei. Ferdinand este un caz patologic. Obsesia lui pentru Miranda nu deriva insa din iubirea nemarginita pentru aceasta ci dintr-o nevoie animalica, primitiva, de a o avea langa el, numai pentru el. Pentru linistea inimii sale, trebuia s-o aiba. Asa cum copil fiind, fusese lipsit de dragostea parintilor, Ferdinand cauta acum acea apropiere afectiva din partea Mirandei care sa ii certifice faptul ca exista, ca nu este complet invizibil. Numai ca iubirea sa pentru tanara studenta este una bolnavicioasa, mortifera. In sufletul eroului se produc mutatii esentiale care il transforma in invinsul unui destin tragic dar pe deplin acceptat de personaj.

Pe de cealalta parte, Miranda refuza sa imbratiseze soarta ce i-a fost atat de crunt retezata. Din pacate, dorinta de a supravietui nu ii este suficienta fetei care moare rapita de pneumonie din simplul motiv ca Ferdinand “nu avea de unde sa stie ca era cu adevarat bolnava”. Chiar daca moare din cauza lui, “remuscarile nu aveau niciun rost”. Ferdinand se simte impacat cu sine, nicio vina impovarandu-i sufletul, el ghidandu-se dupa principiul “ ce-a fost a fost si gata”. De fapt, obsesia lui pentru Miranda este atat de puternica incat chiar si dupa moartea acesteia, Ferdinand o vede intr-o tanara vanzatoare, urmand sa reproduca acelasi scenariu grotesc si cu Marian, dar acum din simpla curiozitate. Personajul lui Fowles isi poarta povara obsesiei cu perseverenta si dedicatie, devenindu-i tel suprem in viata.

Fowles face in permanenta referire la “Furtuna” lui Shakespeare. Miranda este tiza personajului shakesperian, intruchiparea castitatii si a candorii. Aceasta i se adreseaza lui Ferdinand cu apelativul Caliban, personajul negativ din scrierea lui Shakespeare, duhul pamantului. Miranda lui Fowles insa nu va scapa niciodata din pivnita zavorata ce ii va alimenta sentimentele de disperare si de angoasa pana in clipa mortii. Cu toate ca se agata de orice nadejde de supravietuire si de libertate, cateodata simpla dorinta nu este de ajuns pentru a reusi.

Romanul lui Fowles ramane actual chiar si dupa aproape cinci decenii. Complexitatea personajelor, puternic determinate social si psihologic, dramaticul situatiilor prezentate sunt cateva din ingredientele acestui roman de succes ce l-a propulsat pe John Fowles in randul scriitorilor de marca.

Autor: John Fowles An aparitie: 2002
Titlu: Colectionarul Pret: 22,9 RON
Nr. pagini: 336 Editura: Polirom
VN:F [1.9.22_1171]
Nota acordata acestei carti:
Rating: 9.3/10 (26 votes cast)
John Fowles - Colectionarul, 9.3 out of 10 based on 26 ratings
fb_share

renne

Subiecte: _Autor: John Fowles, _Comentator: Adela Diaconu, Editura: Polirom | 6 Comentarii »

6 Raspunsuri la “John Fowles – Colectionarul”

  1. Florin.o24 Says:
    30, 03, 2010 la 12:52 am

    Foarte frumoasa si aceasta recenzie, felicitari!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 1.0/5 (1 vote cast)
  2. Ana Says:
    19, 04, 2010 la 8:23 pm

    Scuzati, dar recenzia schimonoteste limba romana inca de la inceput: “Un thriller psihologic infricosator” (Thriller.. infricosator?! duios sigur nu poate fi). Textul e presarat cu unele cacofonii, pleonasme, exprimari puerile, sau elemente de hipercorectitudine, combinate cu o grava incoerenta stilistica. Noroc ca am citit cartea cu mult inaintea acestei recenzii. Per ansamblu recenzia nu este buna deoarece, lasand la o parte problemele de morfologie, sintaxa, vocabular, ea dezvaluie finalul cartii (spoiler, cum se spune mai nou pentru filme). Este mai degraba un rezumat scris de un elev pentru referate.ro. As recomanda sa cititi si evaluati aceste recenzii inainte de a le posta, pentru ca este pacat de acest site…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  3. Alex Sima Says:
    19, 04, 2010 la 8:34 pm

    Buna Ana, multumim pentru observatii. Am corectat cele doua cacofonii din text.

    In rest, recenzia a fost trimisa ca proba, iar dupa cum vezi, reactiile sunt 50%-50% pana acum.

    Te invitam sa treci la fapte si sa ne trimiti o recenzie asa cum crezi tu ca ar trebui sa arate 🙂

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
  4. Ana Says:
    20, 04, 2010 la 12:00 am

    Buna Alex, imi cer scuze in primul rand pentru tonul nepoliticos, dar cartea este minunata… iar recenzia m-a dezamagit enorm. Nu fac recenzii pentru publicare, dar am una pentru aceasta carte. Ma voi gandi la aceasta propunere.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  5. Irina Says:
    20, 04, 2010 la 9:56 pm

    Buna Ana. Am citit recenzia la romanul “Colectionarul”, atat de dezbatuta se pare…Ma intreb de unde vine atata duritate din partea ta. Comentariul tau, de altfel foarte critic, este un pic si rautacios ( chiar mai mult ). Este adevarat ca e mai usor sa gasesti greselile altora, daca exista, decat sa scrii tu o recenzie.
    Thriller-ul, ca si gen, este presarat cu suspans, tensiune, emotie. Poate foarte bine sa nu aiba elemente “infricosatoare”. Unui thriller cu tema politica nu cred ca i se poate atribui epitetul “infricosator”. Asa ca, parerea mea, sintagma respectiva din recenzie nu pare a fi un pleonasm.
    Mai mult, cred ca stii ca atunci cand vrei sa-ti organizezi ideile le punctezi cu “in primul rand…in al doilea rand”. In comentariul tau “in primul rand” iti ceri scuze lui Alex pentru tonul nepoliticos dar nu gasesc ” al doilea rand”. Ar fi fost corect “Buna Alex, imi cer scuze pentru tonul nepoliticos…”.
    Astept cu nerabdare recenzia ta la cartea respectiva si promit ca o sa revin cu un comentariu la ea. Multa bafta si spor la lucru!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
  6. Ana Says:
    21, 04, 2010 la 8:01 pm

    Irina… nu este obligatoriu sa realizezi o lista de genul “in primul rand”, “in al doilea rand”. Aici “in primul rand” a fost folosit cu rolul de accentua faptul ca mi-am cerut scuze pentru tonul nepoliticos, nu pentru a face o enumerare de argumente, ce evident ca ar fi diferit in natura lor. Imi mentin opinia ca recenzia este dezamagitoare si o spun ca o iubitoare si absolventa de literatura… Sunt de acord ca e mai usor sa critici decat sa scrii, dar nu cred ca acest tip de gandire trebuie sa incurajeze aparitia si postarea oricaror lucruri de proasta calitate. M-am adresat mai ales lui Alex, tocmai pentru ca scrie si el si pentru ca a citit destul de mult, iar eu cred ca are capacitatea de a discerne intre ce merita publicat si ce nu. Spiritul critic este necesar tocmai pentru a conduce la imbunatarire si in mod sigur autoarea a avut de invatat din discutia de aici. Iti recomand sa citesti cate ceva despre managementul excelentei. Cat despre thriller, acesta contine si elemente precum crima etc., ce se incadreaza in ideea de infricosator, desi este diferit de “horror”. Oricum exprimarea este pleonastica din perspectiva sferei continutului cuvantului si contextului. Alta regula ar fi, ca pentru a face un bine autoarei recenziei (pe care nu o cunosc si impotriva careia nu este indreptat niciunul dintre comentarii), sa nu raspunzi unui comentariu negativ, generand astfel altele si creand trafic postului…
    Spor la lucru si tie!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 4.0/5 (1 vote cast)

Comentarii

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.