![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« I. S. Turgheniev – Prima iubire. Apele primaverii | Pagina principala | K. Schippers – Unde ai fost »
Catia Maxim – Ingerii din Moscopole. Exilul
Articol postat de George Motroc
Autor: Catia Maxim
Titlu: Ingerii din Moscopole. Exilul
Cartile semnate de Catia Maxim sunt asemenea unui vin preferat: l-ai gustat nu o data si, cu toate ca ii cunosti deja atat de bine aroma, il regasesti mereu cu aceeasi veche si totusi noua placere, pentru ca fiecare lectura te umple de incantare… Nu face exceptie de la aceasta axioma a placerii prin lectura nici ultimul sau roman- ,,Ingerii din Moscopole. Exilul”, o carte lansata in aceasta primavara la Garlic Pub din Bucuresti si publicata de Editura Tracus Arte. Despre celelalte am scris in mai multe randuri, iata doar linkurile pentru cei care nu au descoperit-o inca pe Catia Maxim: mai intai Ghici pe cine iubesc eu?, apoi Clipe salvate si Intre timpuri.
Titlul cartii, mai exact partea finala, are o valoare simbolica deoarece povestea continua dupa distrugerea cetatii Moscopole, ea se muta intr-un alt centru important al romanitatii balcanice si anume cetatea Bitolia ale carui case, mentioneaza autoarea chiar din primele pagini, nu sunt ,,cu nimic mai prejos decat cele din cetatea Moscopole de altadata”:
Inzestrat cu un farmec aparte, orasul se mandreste cu ale sale cartiere otomane, exotice si misterioase, iar, ca orice alta cetate respectabila din Balcani, se faleste, in centru, cu un Turn cu Ceas ce masoara impul, intr-o continua armonie intretinuta de glasuri tanguitoare de muezini din minaretele moscheei Isak, dar si de rumoarea stravechiului bezesten- bazaar acoperit- unde-si gasesc locul si-si duc zilele fel de fel de marfuri, negustori si iubitori de chilipiruri, intr-o permanenta si binecuvantata vanzoleala.
Din departari, miresme de ape si frunze dinspre raul Dragor trezesc imaginatia calatorului ai carui pasi tresar pe stramtele si intortocheatele stradute, surori cu exoticele sukaki de la Moscopole.
Asa cum se poate constata si din randurile de mai sus, descrierile sunt admirabile, au un parfum aparte, chiar o marca inregistrata Catia Maxim se putea spune daca eram in alt domeniu… Exista cateva scene emotionante care merita amintite: femeia care a fost mama si sotie, atunci cand afla de moartea sotului si a fiului in batalia de la Moscopole impotriva armatei turce, realizeaza prin rememorare, prin monolog interior, o admirabila pagina etnografica despre aromani; dupa distrugerea cetatii Moscopole, carturarul isi accepta infrangerea, chiar neputinta in fata fortei brute, intelege faptul ca timpul lecturii si reflectiei trebuie sa fie inlocuit de cel al actiunii politice, pentru ca altfel neamul lor se afla in pericol sa dispara, iata doar un citat:
De mai multe ori, m-ai acuzat de moderatie! Sincer, azi regret atitudinea mea pasnica. Singura scuza ar fi ca, tovarase fidele, cartile mi-au oferit armonie, echilibru si seninatate, mai presus de realitatea dominate de interese, ambitii sau rataciri. Azi iau aminte, cu amaraciune, ca nu-i de ajuns!
O alta imagine, poate chiar cea mai emotionanta, este cea a oamenilor ramasi pribegi care nu pot uita Moscopole si isi aranjeaza deja noile locuinte dupa modelul celor lasate acolo, in timp ce altii doar viseaza ca s-au intors in acele locuri:
-Se facea ca eram intr-o casa aidoma celei din Moscopole: din piatra cenusie de munte, imprejmuita cu zid inalt, cu poarta lata de stejar, ferecata cu placi de otel, gradina de flori spre care se deschide un balcon larg, in mijlocul ogradei, un dud urias si randuri-randuri de gutui, smochini, lamai, piersici pana spre fundul curtii, aproape de soprano, magazii si grajduri, dincolo de care se inalta casa de oaspeti. Mi se parea ca n-am plecat din Moscopole, ca nimic nu s-a schimbat. M-am trezit, lac de sudoare si tare speriat, de a trebuit sa beau putina apa sa ma linistesc. Am vrut s-o rog pe doica sa-mi talmaceasca visul, insa mi-am dat seama ca nu mai am cum, de vreme ce sarmana a pierit de cativa ani. Minute bune, n-am stiut daca eram treaz sau visam. Nu vreau sa ma mai gandesc la vis, dar te intreb: ce-ai spune dac-am construi o casa aidoma celei din Moscopole aici, la Bitolia?
Cartea ofera si alte surprize: cititorul calatoreste impreuna cu unele dintre personaje si prin forta evocatoare a cuvintelor autoarei Catia Maxim si in alte locuri, la Salonic si Venetia; nici macar Olimpul nu mai are stralucirea de altadata, incepe sa fie o ,,oglinda” a lumii contemporane prafuite si care se macina parca din interior:
Profesorul ofteaza si adauga cu naduf:
– Salasul nu mai exista! Posibil sa nu fi existat niciodata, decat doar in imaginatia vechilor poeti. Azi, ma uit si ce vad? Un munte plesuv si saracacios pe care ratacesc sute de capre. Fara stralucire, ca o legenda fara vestigii! Zeii s-au risipit cu stralucire cu tot si insusi maretul Zeus a lovit Olimpul cu bruma de trasnete ce mai avea, arzandu-si coroana. Aveam eu, ce-i drept, mai demult, banuiala ca, de aproape, o legenda, oricat de mareata, devine saracacioasa. Stau, ma minunez si ma intreb: oare de-aici sa se fi adapat Homer, Virgiliu si Dante?
,,Ingerii din Moscopole. Exilul” este un roman istoric aparte deoarece dincolo de fictiune exista si inserturi din alte texte, destinat celor care nu au uitat, folosind niste cuvinte din carte, ,,tabietul de a savura miresme”-le vietii de altadata…
Cartea poate fi comandata online de pe site-ul Editurii Tracus Arte.
| Autor: | Catia Maxim | An aparitie: | 2013 |
| Titlu: | Ingerii din Moscopole. Exilul | Pret: | 20 |
| Nr. pagini: | 136 | Editura: | Tracus Arte |
Subiecte: _Autor: Catia Maxim, _Comentator: George Motroc, Editura: Tracus Arte | 1 Comentariu »
27, 04, 2013 la 6:15 am
[…] *** Un material, semnat de George Motroc, despre romanul Îngerii din Moscopole. Exilul, apărut pe 1martie, 2013 la editura Tracus Arte, aici […]