![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Paul Theroux – Necunoscuta de la Palazzo d’Oro | Pagina principala | “Drumul egal al fiecărei zile” de Gabriela Adameşteanu, în Germania »
Carti despre femei si feminitate
Articol postat de Adriana Gionea
Magda Carneci – FEM
Magda Carneci surprinde avatarurile feminitatii: femeia fecunda, femeia arhetipala, femeia hedonista, femeia acaparata de curiozitati cosmice, femeia-zeita. Citind FEM ai impresia ca te abandonezi intr-o incantatie lirica, hipnotica, repetata de o duala Seherezada, impetuoasa si domoala.
Nora Iuga – Sexagenara si tanarul
In cateva ore, Anna isi deruleaza existenta simtindu-se privita de ochii infometati ai unui tanar literat, captivat de talentul poetei al carei suflet refuza limitarile afective impuse de un corp ingrat, lasat prada imbatranirii. Sexagenara si tanarul este romanul unei iubiri platonice si un tribut adus confesiunilor voluptoase, in care literatura, erotismul si amintirile nasc o lectura nestavilita de regulile unei proze calculate. Rar mi-a fost dat sa intalnesc un lirism fluid, atat de bine infiltrat printre caracteristicile indispensabile unei naratiuni acaparante si reduse la amintirile unui singur personaj. Aceste amintiri vor fi captate in tacere de un ascultator aparent pasiv.
Peter Esterhazy – O femeie
Cate emotii masculine trezeste o singura femeie? Sau mai bine zis femeile pe care nu are timp sa le traiasca. O femeie este o enciclopedie a nuantelor erotice din imaginarul masculin. In loc de complicatii introspective, gasim monologuri de suprafata, necontaminate de pudori imbracate in lirismul securizant. Vocea din spatele destainuirilor nu se dezice de franchetea dezinvolta ce a tot fortat limitele standardelor estetice. Femeia din cartea lui Esterhazy nu e nici eterica, nici stridenta. Nici angelica, dar nici vampa. Cel putin nu pana la capat. Are nevoie sa ramana imperfecta pentru a intretine parodia amantului suparat pe alegerile seductiei previzibile.
Peter Hendke – Don Juan (povestit de el insusi)
Cum ar fi sa te trezesti cu Don Juan in casa ta, pregatit sa faca destainuiri cu privire la cele mai intense sapte zile din viata lui? Si cand spun intense, nu ma refer la picanterii erotice. Dimpotriva, pentru Don Juanul imaginat de Peter Handke, intens inseamna profund, un sens oferit de femeile care i-au dat de gandit. Raspunsul la aceasta intrebare o poate da un hangiu aflat in pragul falimentului, din apropierea unei manastiri controversate acum cateva sute de ani. Prin spartura din zidul lasat in paragina s-a strecurat, fara ezitari sau explicatii, un Don Juan ajuns la apogeul carierei de mare cuceritor. Nu sariti sa aruncati cu imagini rasuflate, pentru care sunt blamati ochii dati peste cap in fata unui fante contrafacut! Acest Don Juan are ceva din sarmul discret si ermetic intalnit la Keanu Reeves sau la Adrien Brody (“Pianistul”), iar intamplarile din ultima saptamana a calatoriilor sale dezvaluie o cautare a frumusetii atipice.
Casanova – Memoires de Venise
Desi a trait multi ani in seducatoarea Venetie, Casanova a preferat sa-si scrie memoriile in limba lui Voltaire sau, mai bine zis, a uneia dintre amante, celebra marchiza de Pompadour. In ultimii ani de viata, Casanova se retage in biblioteca unui castel, unde petrece peste treispreze ore pe zi scriind, semn ca vrea sa rememoreze toate aventurile galante care i-au incantat o tinerete zbuciumata, dar plina de voluptati. Casanova nu era colectionarul grabit al epocii noastre. Dimpotriva, paginile memoriilor sunt umplute mai ales de incalcitele dialoguri prin care isi persuada noua cucerire, de numeroasele tertipuri ale femeilor ce vroiau sa amane daruirea. Fiecare intalnire amoroasa era insotita de un postludiu meditativ, prin care amantul cauta sa descifreze contradictiile, tabuurile si gandurile unor femei imprevizibile.
Robert Musil – Trei femei
O italianca plina de rotunjimi, din imprejurimile rustice ale Venetiei, o nobila din Portugalia si o cehoaica nedomesticita, acestea sunt cele trei variante ale feminitatii in cartea lui Robert Musil. Scriitorul austriac nu ofera o proza in care sa elogieze niste anonime seducatoare, ci opteaza pentru o deviere a erotismului spre finaluri dramatice, otravitoare. Cele trei femei atrag, intriga, resping si nasc germenii unei gelozii stranii. Aceste femei nu sunt muzele ce atrag pasiunile infinite si nici nu lumineaza viata personajelor masculine. Starnesc, in schimb, o atractie rau-prevestitoare, la fel de greu alungat precum o pasiune. Fara niste repere temporale fixe, povestirile din volumul Trei femei intretin o atmosfera misterioasa, anuntand si o lectura iesita din tipare.
Stefan Zweig – Douazeci si patru de ore din viata unei femei
Cand a ramas vaduva la patruzeci de ani, Doamna C… s-a trezit in fata unui orizont intunecat. Pierderea sotului atat de iubit o arunca in ghearele singuratatii. Copiii ei, deja mari, avand propria viata independenta de a mamei, nu mai aveau timp pentru a-i asculta durerea. Singura placere care o mai smulgea din prapastia disperarii era un sejur la Monte Carlo. Acolo isi aducea aminte de sotul ei, pasionat de chiromantie, avand rabdarea de-a sta ore intregi sa urmareasca mainile jucatorilor impatimiti pentru a descifra inscriptiile Fortunei, sub forma liniilor ce brazdeaza epiderma. Miscarile unui tanar rapus de ghinion atrag privirea Doamnei C…, impresionata de tristetea unui om ramas fara avere la masa de joc. L-a salvat de la sinucidere, iar gesturile materne s-au impletit cu atractia pentru ceea ce nu si-a permis niciodata sa traiasca.
Zoe Valdes – La cazadora de astros
La cazadora de astros este titlul unui tablou realizat de pictorita suprarealista Remedios Varo. Romanul scris de Zoe Valdes poate fi considerat un tribut adus artistilor exilati din cauza tensiunilor politice. Remedios Varo paraseste Barcelona pentru a scapa de regimul impus de Franco, iar Zamia, scriitoarea cubaneza fascinata de viata pictoritei catalane, se refugiaza la Paris pentru a nu mai fi supusa umilintelor indurate de artistii prigoniti de camarila dictatorului Fidel Castro. Intalnirea dintre Zamia si Remedios Varo este impiedicata de obstacole temporale. Totusi, dorinta de a evada dintr-un spatiu ostil le apropie pe cele doua artiste, dincolo de timp. Remedios Varo devine un alter-ego al Zamiei, scriitoarea cubaneza ajunsa captiva unui diletant abuziv care viseaza sa castige Premiul Nobel pentru literatura. Zamia descopera opera pictoritei catalane abia cand ajunge functionara in cadrul UNESCO, la Paris.
Nagai Kafu – Komayo
Tenacitatea si abilitatile unei gheise pot fi cizelate abia in lupta cu timpul. Anii care trec pot face din ea o legenda a epocii sale ori, dimpotriva, o floare ofilita prea devreme si uitata intr-o singuratate mizera. Pe langa talentul de a imbina gratia, erotismul si arta, gheisa matura, cu forme devenite mai pline de-a lungul anilor, trebuie sa invete cum sa jongleze cu favorurile admiratorilor, dispusi sa-i intretina gusturile rafinate si faima. Scriitorul Nagai Kafu este renumit mai ales pasiunii sale pentru viata femeilor din cartierele de placeri. Reuseste sa intre in culisele afective ale unei ghiese, aratand latura trista din spatele unui chip de portelan, asortat cu un chimono matasos.
Bedros Horasangian – Miss Perfumado si alte femei
Bedros Horasangian leaga episoade cotidiene de ample desfasurari ale feminitatii intalnite intr-un periplu multicultural. Ipostazele intruchipate in povestirile volumului Miss Perfumado si alte femei isi regizeaza fascinatia asupra observatorului masculin, reconfigurand decorurile urbane saturate de reprezentari comerciale repetitive. Metropole omniprezente in aspiratiile turistului perfect, precum Atena, Berlin, Lisabona, Paris, New York, Madrid sau Istanbul devin spatii inundate de revarsarile afective menite sa reinoade franturi existentiale disparate. Pe harta umana trasata de Bedros Horasangian in marile orase strabatute de personajele cartii nu exista repere istorice sau monumente grandioase. In schimb, cititorul poate strabate un prezent plin de artere aglomerate cu umor subtil, ramificatii febrile sau drumuri cu final neasteptat.
Fumiko Enchi – Ani de asteptare
Ani de asteptare a fost considerat unul dintre cele mai bune romane japoneze scrise vreodata, castigand si Premiul Noma, in 1957. Autoarea lui, Fumiko Enchi, a dat la o parte masca purtata de femeile nipone din societatea traditionala pentru a elibera toate emotiile tulburatoare incremenite sub apasarea indurarii “nobile”. Pentru cititorii din spatiul occidental, romanul scriitoarei japoneze poate fi un document pretios, care vorbeste despre o viata afectiva involburata, ascunsa mereu de femeia educata sa devina un ideal greu de acceptat si de atins astazi. Fumiko Enchi povesteste despre acea femeie nevoita sa adopte o mimica statica pentru a-si piti dramele in spatele unui chip de portelan, in care implinirea frumusetii date-n parg si prospetimea de Lolita nipona se contopesc. Mai vorbeste despre copila devenita fie sotie dominatoare si acra, fie concubina avand abilitati de curtezana.
Aurora Liiceanu – Supuse sau rebele
Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald. Supusa si rebela. Protectoarea caminului si muza care-si dorea propria viata artistica, departe de faima sotului. Doua chipuri ale Femeii, unde stau ascunse atat sotia ireprosabila, cat si nimfa seducatoare. Educatia rigida si normele unei societati luate pe nepregatite de anumite uramase ale Evei care-si doreau sa iasa de sub umbra unui sot celebru a invrajbit cele doua fete ale feminitatii, incat fiecare a ramas incompleta. Femeilor precum Hadley Hemingway li s-au interzis dezinvoltura erotismului, accesul la o viata libera prin arta si farmecele unei amante. Zeldei Fitzgerald, prejudecatile anilor ’20 i-au interzis dreptul la implinirea prin scris, desi marii critici au descoperit in eroinele sotului ei pasaje din jurnalul si povestirile scrise de aceasta, in secret.
Tomas Eloy Martinez – Zborul reginei
Cat de verosimila iti pare o dragoste intre un barbat trecut de 60 de ani si o tanara cu jumatate din varsta lui? Ma refer la o dragoste adevarata, profunda, nu una in care barbatul este un bogat lipsit de scrupule, iar femeia doar o intretinuta… In romanul Zborul reginei, Camargo este jurnalist si directorul unui ziar. O cunoaste pe Reina Reis in propria redactie, nou angajata, care il sfideaza cu o atitudine de libertate si indrazneala pe care nu o mai cunoscuse pana atunci. Orice alt novice ar fi stiut cine este si s-ar fi temut de el, insa Reina da dovada de o indiferenta care il deranjeaza. Femeia ii ramane in minte ca o personalitate aparte, simtindu-i totodata o inteligenta innascuta.
Jerome Charyn – Marilyn Monroe. Ultima zeita
Marilyn Monroe nu a avut deloc o viata usoara. Nici inainte sa devina celebra si nici dupa. Si pare atat de greu de crezut cand ii vezi imaginea de femeie frumoasa si rasfatata, care zambeste seducator in fata aparatului foto. Actrita a avut o mama cu probleme psihice, care cu siguranta i-a lasat atat o mostenire genetica nefavorabila, cat si urme adanci in suflet. Copilaria lui Marilyn a fost una trista si haotica: se perinda cand la o familie adoptiva, cand la orfelinat, si poate ca ar fi fost mai linistita daca mama ei nu ar fi venit la anumite perioade de timp sa o ia in calatorii care s-au dovedit de-a dreptul traumatizante. Urcusul lui Marilyn catre celebritate a fost unul dificil. Aparea in roluri minore, iar din momentul in care a semnat un contract cu compania Fox, a inceput atat cariera ei ca actrita, dar au aparut si problemele. In acea perioada, actorii erau considerati un fel de sclavi de catre marii patroni ai studiourilor de filme.
Andre Breton – Nadja
Nadja este un colaj al memoriei involuntare. Urmele senzatiilor si ale emotiilor se misca de colo-colo, fara o logica fixa. Singura logica este libertinajul inconstientului. Dar cine este, pana la urma, aceasta Nadja? Iata o intrebare legitima a cititorului. Pana sa ajungi la pagina 70, iti poti face propriile scenarii, propriul tablou pictat de proiectiile subiective, lasand in urma indiciile. Da! Suprarealistii le joaca feste privitorilor si amana raspunsurile. Ti-o poti imagina pe eroina in postura de muza damnata, uitata, pana la urma, de artistul ingrat ce-o aduce in pragul colapsului. N-ar fi prima femeie ajunsa din atelierul unui geniu direct pe canapeaua psihanalistului. Ti-o poti imagina asemenea unui ideal feminin, inexistent in realitatea alcatuita din corpuri, situatii locative si registre civile.
Paula Izquierdo – Anonimas
In volumul Anonimas, Paula Izquierdo reuneste 12 povestiri ce reflecta momente suspendate din viata cotidiana a protagonistelor. Povestirile scriitoarei spaniole devin o suprapunere de senzatii, imagini si emotii pastrate in memoria personajelor feminine. La inceput apar ca niste imagini voalate, apoi prind culoare si dramatism. Sunt descompuse in tusele apasate ale trairilor navalnice sau in tonurile melancolice ale unei vieti obosite. Identitatea protagonistelor este redusa la franturile in care intensitatea amintirilor, revarsate peste un prezent sters, este intretinuta de un telefon anonim, de ploaia torentiala auzita in solitudinea arida a desertului, de un doliu neincheiat sau de un amant reintalnit pe neasteptate.
Carti despre femei si feminitate,
Subiecte: Stiri | Nici un comentariu »
