![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Jerome David Salinger – De veghe in lanul de secara | Pagina principala | Yukio Mishima – Dupa banchet »
Brian Herbert si Kevin J. Anderson – Dune – Casa Corrino
Articol postat de Alex Sima
Autori: Brian Herbert si Kevin J. Anderson
Titlu: Dune – House Corrino (Tradus in: Dune – Casa Corrino).
A aparut in anul: 2008, la noi.
*
***** Am citit Dune pentru prima oara in scoala generala. Mi s-a parut atunci cea mai buna carte pe care am pus mana vreodata. Desi intre timp am dat peste zeci de romane care si-au pus amprenta asupra mea, am ramas de neclintit. Dune a lui Frank Herbert a ramas pe primul loc.
***** Dupa ea, de-a lungul anilor, au urmat Dune, Mantuitorul Dunei, Copiii Dunei, Imparatul-Zeu al Dunei, Ereticii Dunei si Canonicatul Dunei. Frank Herbert crestea in ochii mei cu fiecare ocazie. Cand cei de la Nemira au scos Dune 7 – Cartea brundurilor, stiam ca nu e scrisa de el. Era semnata Patrick Herbert si eram la curent cu faptul ca Frank are un fiu scriitor. Ma gandeam ca e a lui. Am citit-o si am ramas cu un gust amar. Nu avea nici o legatura cu celelalte carti si nu era nici prea grozava. Abia pe urma am aflat ca totul nu a fost decat o manevra inteligenta, desi cam imorala, a celor de la Nemira. Cartea o scrisese un romanas sub pseudonim, nefiind recunoscuta “oficial” ca o urmare a ciclului initial. Practic, folosindu-se de numele lui Herbert si de brandul Dune, au facut si ei profit pe seama fanilor care ramasesera ca loviti cand scriitorul a murit, lasandu-si opera neterminata. Cand am citit o alta serie, cuprinzand Incidentul Iisus, Factorul Inaltare, si Efectul Lazar, mi-a parut si mai rau ca nu voi mai afla niciodata cum a intentionat acesta sa isi termine capodopera. Eram si inca sunt uimit de ideile lui Herbert senior. Iar ecranizarile Dune au fost si ele la inaltime, atat originalul cat si seria noua.
***** Ceea ce nu stiam insa, pana acum cativa ani, e faptul ca fiul lui Frank, Brian Herbert, colaborand cu alt mare scriitor, Kevin J. Anderson, s-a apucat sa lucreze la continuarea seriei Dune, folosind manuscrisele si planurile lasate in urma de tatal sau. Pregatit sa fiu dezamagit si cu indoiala in suflet, am cumparat Dune – Casa Atreides si Dune – Casa Harkonnen. Faptul ca drepturile asupra lor nu mai fusesera obtinute de Nemira, cea care se ingrijise de serie pana de curand, ci de Millennium Press, parte a Tritonic, a avut si el in ochii mei ceva suspicios.
***** Cele doua carti m-au facut insa sa intru in transa. Sunt la fel de bine scrise ca si cele din seria originala, si dupa nici o saptamana terminasem toate cele 1600 de pagini, cautand disperat prin librarii partea a 3-a, Dune – Casa Corrino. M-am apucat chiar sa caut modalitati de a comanda cartile originale de pe siteul dedicat seriei Dune. Am renuntat momentan la idee, ca deh, ca roman e greu sa faci comenzi pe net, dar inca imi mai trece prin minte din cand in cand. Nu stiu insa daca pot sa astept ani intregi ca sa se miste romanii, parca vad ca pana prin 2015 nu ajung la noi. Daca ar fi dupa mine, as introduce ca lecturi obligatorii la scoala 3 serii: Dunele lui Herbert, Fundatiile lui Asimov si Ender/Bean ale lui Orson Scott Card.
***** Cautarile au fost zadarnice, n-am gasit nicaieri Casa Corrino. Asta pana de curand, cand mi-a sosit pentru recenzie. Ma uitam zilnic jinduind si asteptam sa termin o alta carte ca sa ma pot apuca de ea. Nelasandu-se mai prejos decat celelalte “case”, Dune – Casa Corrino e si ea un roman mamut de 800 pagini. Atunci cand insa am deschis-o, am dat gata jumatate de carte intr-o zi. N-am mancat, n-am dormit, n-am umblat la calculator. Eram absorbit complet. Ce urmeaza? Ce urmeaza? Dune e ca un drog pentru mine. Iar acum, ca am terminat si Casa Corrino, ma simt ciudat stiind ca mai sunt si alte parti si eu nu le pot citi. Cat despre cartea de fata, incheie magistral mini-seria Caselor, pregatind terenul pentru Dune. Mi-a intrecut asteptarile, pur si simplu, desi citisem ce va urma in viitorul indepartat, nu am intuit ce se va intampla in viitorul apropiat, adica in cartea de fata.
***** Singurele aspecte negative, de care insa trebuie sa amintesc, mai ales dupa intamplarea cu Teora, sunt ocazionalele greseli gramaticale datorate ori traducerii ori neatentiei (de genul iar in loc de i-ar) si poate extrem de deranjanta situatie ca in exemplarul meu, de la pagina 96 pana la pagina 121, paginile sunt intoarse cu susul in jos. Enervant de-a dreptul ca nu prea mai exista controlul calitatii la cartile din ziua de azi.
***** Cat despre cele trei case, cartile prezinta nu o urmare a ciclului original Dune, ci un preludiu. Sunt desfasurate intrigile obisnuite in Imperiu si sunt prezentate excelent, printr-o scriitura de zile mari. Actiunea se intinde pe zeci de ani, asa cum ne-am obisnuit, afland in sfarsit circumstantele mortii ducelui Paulus Atreides, cum s-a format personalitatea lui Duncan Idaho, cum a ajuns baronul Harkonnen un obez dupa ce a fost infectat de sora BeneGesserit Mohiam, mama Jessicai. Aflam genealogia lui Liet Kynes, observam evolutia navigatorilor Ghildei, ridicarea la putere a lui Shaddam, sustinut de cel ce putea fi la randul lui Kwisatz Haderach, contele Fenrig Hasimir, aparitia razboaielor intre diferite case concurente, dezvoltarea non-campului si subjugarea Ixului de catre BeneTleilax care incearca crearea mirodieniei artificiale, iar ca un bonus aflam si cum functioneaza “cuvele” lor.
***** Daca cele de mai sus nu va spun nimic, inseamna ca nu ati citit ciclul Dune original. E ciudat cum in situatia de fata sunt nevoit sa fac referire la cartile precedente, chiar daca evenimentele de acolo se petrec dupa cele de aici. Asa ca daca va sunt straine cartile Dune, cel mai bine ar fi sa le cititi in ordine. Din pacate, traducatorii s-au apucat de ele in ordine inversa. Cronologic, alte trei volume sunt primele. Si din pacate, Brian Herbert si Kevin Anderson au scris cartile parca neluand in seama timpul liniar.
***** Desi cartile au aparut in alta ordine, daca vreti sa va apucati de o lectura serioasa cel mai bine ar fi sa le cititi in ordinea cronologica a “povestilor”:
– Legendele Dunei –
1. Jihadul Butlerian
2. Cruciada masinilor
3. Batalia de la Corrin
– Preludiul Dunei –
4. Casa Atreides
5. Casa Harkonnen
6. Casa Corrino
– Dune –
7. Dune
8. Mantuitorul Dunei
9. Copiii Dunei
10. Imparatul-Zeu al Dunei
11. Ereticii Dunei
12. Canonicatul Dunei
– Dune 7 –
13. Razboinicii Dunei
14. Viermii de nisip ai Dunei
***** Partea si mai ciudata e ca baietii s-au apucat sa scrie o noua serie, Eroii Dunei, a carei prima carte va aparea anul asta (2008) prin septembrie. Nici nu vreau sa ma gandesc cand o sa apara la noi. Oricum, ea se numeste Paul al Dunei si actiunea ei ar trebui sa fie undeva intre 7 si 8, povestind intamplarile lui Paul Atreides Muad’Dib de-a lungul razboiului sfant declansat la sfarsitul lui Dune. Nu se stie cate mai urmeaza si ce goluri vor umple. Pe langa toate cele de pana acum, mai exista inca o carte ce prezinta capitole nepublicate din Dune si din Mantuitorul Dunei.
***** Puteti comanda online Dune de aici, Dune – Casa Corrino de aici (Nu uitati sa verificati daca paginile sunt in ordine) si Dune – Casa Atreides de aici. Restul cartilor le puteti gasi in librarii si anticariate. Merita cu prisosinta timpul investit in ceea ce consider a fi cea mai buna si cea mai imaginativa saga ce poate fi citita la ora actuala: Dune.
Brian Herbert si Kevin J. Anderson - Dune - Casa Corrino,
Subiecte: _Autor: Brian Herbert, _Autor: Frank Herbert, _Autor: Kevin J. Anderson, _Comentator: Alex Sima, Edituri | 17 Comentarii »
09, 08, 2008 la 9:01 pm
In mod clar esti un mare fan Dune. Vestea buna e ca Millenium Press in pregatire si Legendele Dunei, Jihadul Butlerian fiind programat pentru toamna asta.
In alta ordine de idei, Millenium nu e parte a Tritonic (relatia e de colaborare), iar in opinia mea KJ Anderson nu prea un scriitor chiar asa de mare (poate doar daca te referi la cantitate).
09, 08, 2008 la 9:16 pm
Hmm, mai mult un admirator decat un fan. Stiu ca e in program ciclul Legendelor, dar ma intreb cum sta treaba cu cele 2 carti din Dune 7…
Multumesc pentru lamurirea cu privire la Tritonic si Millennium.
Si cantitativ, dar imi place probabil si pentru ca a scris romane legate de anumite “pasiuni” de-ale mele. Starcraft, Star Wars, X-Files. Eu acolo l-am gasit prima oara. Oricum, e imposibil sa nu se fi folosit de ceva schite de ale lui Frank, pentru ca e diferenta clara intre ce scrie de obicei si cum arata seria Dune iesita de sub manuta lui. Nu e printre cei mai mari, dar e oricum mult peste medie si calitativ. Numai la Nemira au aparut zeci de porcarii, altfel distinse cu nspe mii de premii…
Dar oricum, “gusturile nu se discuta”. 😀
10, 08, 2008 la 12:49 am
multumesc pentru recenzie, am sa-mi ingadui sa pun un link la ea, ok?
si, daca nu te deranjeaza, ai putea pune urmatorul link unic pentru achizitionarea cartilor: http://www.millenniumpress.ro/ ? expedierea e gratuita, deci cei interesati s-ar putea sa iasa in cistig. cu precizarea ca, in cazul comandarii celor trei titluri, mai e si o reducere de 20% la mijloc (altfel spus, in loc de 125 lei, doritorii platersc doar 100). merci.
10, 08, 2008 la 1:02 am
a, da! sincer, recomandarea mea (si nu doar a mea, de fapt) e sa citesti seria dune in ordinea de publicare in original. care e si ordinea de publicare in romaneste. din septembrie, prima carte din ciclul legendelor va fi disponibila si in traducere, celelalte urmind a aparea la intervale de 6 luni. stiu ca-i mult, dar asta e ritmul traducatorilor. ca o informatie suplimentara: stefan ghidoveanu, redactorul seriei dune de la millennium press, a fost si redactorul seriei originale aparuta la nemira.
10, 08, 2008 la 1:07 am
Desigur. Chiar daca (prin absurd) nu as ingadui, oricine poate pune un link catre orice doreste. 🙂 Ma bucur ca a ajuns si la urechile (ochii) unora din oamenii implicati direct.
Pai asta e, ca le-am citit pe toate exact asa cum au aparut, iar acum urmeaza sa le citesc tot asa cum au aparut “la ei” (vor aparea la noi). Adica Legendele, apoi Dune 7.
Deocamdata insa am ramas fara material herbertistic…
10, 08, 2008 la 1:27 am
rabdare pina in cea de-a doua jumatate a lui septembrie 🙂
10, 08, 2008 la 11:20 am
[…] Ursu Datorită Cititorului SF (merci!), am dat peste un blog de lectură interesant. Cea din urmă însemnare e o recenzie a celui de-al treilea volum din PRELUDIUL DUNEI, CASA CORRINO. Zoom, unul dintre […]
12, 08, 2008 la 11:38 am
[…] Continuările seriei Dune au fost (şi sunt) controversate. Unii spun că nu merită citite, alţii sunt încântaţi. Zoom face parte din ultima categorie şi e entuziasmat de Casa Corrino. […]
23, 08, 2008 la 4:58 pm
Si eu sunt un mare fan al seriei originale “Dune”, desi n-as mai putea spune acelasi lucru si despre “continuarile” aparute.
Personal am citit cele 3 carti care povestesc Jihadul Butlerian (in engleza, le-am gasit pe net pe undeva), si am si restul “Caselor”, dar n-am fost tentat sa ma apuc de ele.
Pur si simplu nu e Frank Herbert!
Sunt destul de multe din evenimentele povestite in ciclul “Jihadului” care nu se potrivesc cu versiunea “oficiala”. Am destule dubii ca cei doi autori au urmat intr-adevar faimoasele notite ale lui Frank Herbert (care poate ca nici nu exista).
Sunt convins ca el a imaginat o carte finala a ciclului Dune care sa explice misterele legate de Diaspora, dar din ce-am auzit despre intriga cartilor publicate, ele se distanteaza oarecum de linia originala Dune. Partea cu reaparitia masinilor inteligente ca inamic comun al oamenilor este in special suspicioasa, fiind o intriga care se leaga prea mult de “Legendele Jihadului” scrise de aceiasi autori. Mi se pare ca ei incearca mai mult sa-si promoveze propriile opere decat sa respecte linia originala a povestirilor.
23, 08, 2008 la 7:29 pm
Nu, nu e Frank Herbert. Dar tocmai asta e si farmecul. Poti spune ca n-ai vrut niciodata sa afli mai mult? Ai fi preferat sa nu fie scrise? Pentru ca ultima carte “originala” se termina mult prea abrupt ca sa nu iti incite curiozitatea si imaginatia, daca esti ca mine, deja ti-ai facut N scenarii in minte cu posibilitatile aparente.
Cat despre finalitate, poate ca ea nu iti e pe plac, dar aici e, din nou, o chestiune de gusturi. Nu poti impaca pe toata lumea. Ce pot spune e ca mie, de exemplu, mi-a placut Casa Corrino mai mult decat Mantuitorul. Si daca nu as fi stiut ca din serie fac parte carti scrise de autori diferiti, nu mi-as fi dat seama. Prefer sa aflu un final care nu e cel mai potrivit din punctul meu de vedere, decat sa nu il aflu deloc. Si chiar daca nu au respectat manuscrisele, sau chiar daca ele nu sunt decat o chichita, mi-e greu sa cred ca Brian nu a discutat cu tatal lui in decursul anilor astfel incat sa-si formeze o parere pertinenta despre ce avea acesta de gand, despre directia pe care voia sa o urmeze.
As face o paralela cu Fundatia si cu ultimele 3 carti aparute din ciclu, de Gregory Benford, Greg Bear si David Brin. Bineinteles, ei nu scriu ca Asimov. Dar mi-a placut foarte mult primul volum din trilogie, Teama Fundatiei. Poate mai mult decat vreo 2 carti din seria originala. Se pot face si niste analogii interesante intre universul Dune si cel al Fundatiei. Despre modul in care sunt privite “masinile ganditoare”, despre lipsa aparenta a altor rase inteligente… Cum ar fi fost oare daca Asimov ar fi scris finalul seriei Dune si Herbert pe cel al Fundatiei?
24, 08, 2008 la 8:41 am
Un blog de recenzii SF&F a facut zilele trecute un sondaj despre cartile Dune ale lui Brian Herbert. Rezultatul se gaseste aici. Ca orice sondaj facut pe internet corectitudinea nu e garantata 100%.
Singura scuza pe care o pot gasi fiului e ca nu a avut loc de manevra (nu ca asta ar scuza calitatea seriei), sfarsitul seriei fiului trebuind sa se imbine perfect cu inceputul seriei tatalui.
Nu conteaza ce si cat au discutat fiul si tatal despre continuarea seriei originale, important e ce a pus fiul pe hartie. Daca e sa facem speculatii eu zic ca fiul are mari pierderi de memorie cand e vorba de elemente majore din seria originala. Un exemplu: “i-a dat nastere” lui Paul Atreides pe Kaitain cand tatal spune ca acesta s-a nascut pe Caladan. O fi o caracteristica a Kwisatch Haderach-ilor, sa se nasca pe doua planete odata.
Si un detaliu marunt, o supozitie absolut gratuita din partea fiului, motto-ul primului capitol din Casa Corrino: Axa de rotatie a planetei Arrakis e inclinata in plan drept fata de planul orbitei sale. Aceasta lume insasi nu e un glob, ci mai degraba un titirez care se invarte, oarecum umflat la ecuatori si concav catre poli. Are sens ideea ca ar putea fi artificiala, produsul vreunui mestesug stravechi.
24, 08, 2008 la 2:52 pm
Cand e vorba de o serie atat de mare, e greu sa nu se produca greseli de genul. Nu ca ar fi o scuza, dar inadvertente ca astea se gasesc in orice saga, chiar in volume scrise de acelasi autor.
Se modifica de-a lungul cartilor numarul de locuitori pe o planeta, locuri de nastere ale personajelor, genealogii, perioade istorice… Sunt carti scrise pe o perioada de zeci de ani, iar noi le citim intr-un timp scurt si e normal sa observam erorile mai usor. Daca vii si te apuci sa creezi ceva in universul altui autor, mi-e greu sa cred ca nu poti gresi, oricat de putin.
Iti dai seama ca volumul respectiv a fost citit de cativa oameni, nu publicat asa direct. Si cred ca nici ei nu au observat, pentru ca altfel se gasea o metoda de rezolvare a problemelor inainte sa scoata cartea pe piata.
Uite, daca e sa reprosez eu ceva, strict din punct de vedere personal, e ca in cele 3 carti din ciclul caselor nu se prea pune accentul pe mirodenie si efectele ei. Sigur, se incearca micul truc cu cea artificiala, dar inafara de o scena in care se descrie moartea unui vierme la un “congres al viermilor”, secventa ce mi s-a parut exagerata, nu am vazut nimic similar cu scenele cu care ma obisnuisem in Dune.
Dar in cele din urma, important e un singur lucru. Daca Frank ar fi citit acum adaugirile la saga sa, ar fi fost incantat sau le-ar fi privit cu oroare? Eu cred ca i-ar fi placut.
25, 08, 2008 la 1:40 pm
De acord in privinta inadvertentelor in cadrul unei serii mari, nu ma indoiesc ca exista destule si in cadrul seriei originale. Poate nu le-as fi observat pe cele din Case daca erau ascunse sub un scenariu si un stil narativ de calitatea celor din seria originala. Dar nu a fost cazul, scenariul e sub-mediocru, conceptele create de tata fiind utilizate gresit de fiu iar stilul narativ e pentru persoane cu dizabilitati mentale, esti luat de manuta si ti se explica totul cu rabdare, pe indelete, uneori chiar de doua ori.
La baza seriei originale stau interactiunile sau conflictele intre filozofii diferite dar n-am nici o idee despre ce sta la baza Caselor. Poate storm elemental-ii de pe Caladan (imprumutati din vreun roman fantasy), antrenamentele de pe Ginaz (se studiaza poezii ca doar e scoala de menestreli si nu de spadasini), profesorul de bune maniere al Harkonnenilor (mai lipsea Jar Jar Binks si comedia era completa), faptul ca Bene Gesserit pot deveni invizibile si ca o pot face indiferent de gradul lor de pregatire (cand vezi si contextul in care se intampla realizezi ca e un deus ex machina penibil) sau poate faptul ca aceleasi Bene Gesserit pot simti o non-nava (lucru imposibil chiar si pentru copilul lui Kwisatz Haderach facut cu clarvazatoarea Ildiko).
Cat despre personaje ele sunt caricaturale, unele fiind si lobotomizate. In seria originala Vladimir e inteligent, siret, parsiv, etc. In Case e descris ca un netot incompetent tras pe sfoara tot timpul, caruia nu ii iese nici o smecherie mai acatarii si mai face din cand in cand cate o criza de isterie sau mai omoara vreun amarat ca sa nu uitam cine e intruchiparea raului. La fel si Shaddam, arogantul nu foarte inteligent dar nici prost din seria originala se transforma intr-un imbecil care abuzeaza de putere fara sa tina seama de consecinte.
Ce ar face Frank Herbert daca ar citi Casele? 🙂 Ar incepe prin a-i aplica fiului o corectie fizica apoi ar organiza o conferinta de presa in care anunta ca il dezmosteneste si ca il da in judecata.
Astept sa apara Jihadul Butlerian si la noi, am citit o parte din el si se prefigureaza a fi Dune + Terminator + Transformers.
25, 08, 2008 la 7:13 pm
‘Jihadul Butlerian = Dune + Terminator + Transformers’ – couldn’t have said it better myself 🙂
Si Jihadul deviaza serios de la “linia” Duna originala, mai ales partea cu vrajitoarele din Rossak care arunca fulgere prin concentrare mentala se potriveste ca nuca in perete.
25, 08, 2008 la 8:44 pm
Baieti, ati uitat Power Rangers la scenele de lupta, cum au fost si in Case in pasajele care au implicat sardaukarii imperiali. 😛
Dar repet, prefer sa existe cartile astea oricum, decat deloc. Si abia astept sa le citesc si pe celelalte, care sunt in “coacere” si nu au aparut inca nici la ei. Nici nu mai zic de astea deja aparute.
Deocamdata, sfatul meu ramane: Ele trebuie citite in ordinea cronologica din serie. In felul asta si scriitura va urca brusc odata cu cartile originale. Desi sunt curios pe unde or sa incadreze noua serie cu Eroii Dunei.
28, 08, 2009 la 8:12 am
[…] intrebam aici ce va urma dupa seria Dune. Am aflat mai multe info din articolul lui Alex Sima: toate cartile publicate de fiul lui Frank Herbert, Brian, in colaborare cu Kevin J. Anderson sunt […]
04, 10, 2009 la 7:28 pm
[…] Scenariul care e construit pune bazele cartilor viitoare din aceasta trilogie, care la randul ei vine sa umple golurile seriei, adica de fapt sa dea mai multe detalii despre trecutul ei. Pentru a intelege mai bine ordinea actiunii, cititi recenzia precedenta, Dune: Casa Corrino. […]