![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Roland Barthes – Placerea textului. Roland Barthes despre Roland Barthes. Lectia | Pagina principala | Ben Rice – Pobby si Dingan »
Jean-Francois Briant, Mireille Cretinon, Catherine Stoessel – In trei. Un laborator sentimental
Articol postat de Alex Sima
Autori: Jean-Francois Briant, Mireille Cretinon, Catherine Stoessel;
Titlu: In trei. Un laborator sentimental;
Anul aparitiei: 2006;
Autor recenzie: Sfica Alexandra;
Ei spun ca e o poveste reala. Eu o vad ca pe o… autofictiune. Adica, serios, fragmentul asta: “Scriu in jurnal. Suna la usa. Deschid. E Ernest.” va pare real? Departe de a fi o “marturisire ce socheaza prin sinceritate”, asa cum o ridica in slavi ultima coperta, cartea asta pare mai degraba un manifest. Vor sa schimbe lumea, vor sa introduca un nou tip de relatie, o relatie in trei. Un laborator sentimental, un cuplu tridimensional. Dar ma intreb de ce, cand e clar ca lor nu le merge bine. Nici nu are cum. E greu sa faci o relatie normala sa mearga, daramite una in trei.
Tocmai pentru a-si sprijini cauza, pentru a-si sprijini “inventia”, au ales sa spuna doar lucrurile care le-au convenit, doar partile bune. Intr-o poveste reala, indiferent a cui, se poate observa ca nefericirile si bucuriile au cel mult o parte egala. Daca asta nu se poate, atunci nefericirile au o pondere mai mare. Pentru ca asa e viata, pur si simplu, fericirea trebuie sa ramana doar un lux. Or in romanul “In trei” lucrurile nu stau asa, celor trei le merge intotdeauna bine, ei sunt intotdeauna fericiti, toate visurile li se indeplinesc.
Au povestit totul ca pe un basm, au povestit despre toate lucrurile bune, dar (si un mare DAR) subiectul geloziilor a fost atins foarte usor, sa nu cumva sa li se sparga balonul roz in care traiesc. Pentru ca durerea transpare din toate cuvintele: Ernest e coplesit de responsabilitatea de a avea grija de doua sotii, fiecare cu cate un copil. Atat Pauline, cat si Anne, traiesc cu speranta secreta ca sunt iubite mai mult de Ernest, ca personalitatea uneia e mai de dorit decat a celeilalte. Ele spun ca, mai intai, s-au iubit intre ele, dar am observat ca a fost o pasiune trecatoare, de vreme ce dupa nasterea copiilor, nu ni se mai spune nimic despre relatiile erotice dintre Anne si Pauline. La asta se adauga si credinta personala ca bisexualitatea nu exista decat ca moft trecator.
Cartea in sine e buna, e foarte buna, pentru ca te intriga, te enerveaza, te provoaca sa gandesti dincolo de limitele sociale. Atata doar ca nu are aplicabilitate in viata reala. Si nu vorbeste conformismul din mine, vorbeste ratiunea.
Pana la urma, relatia lor inedita, insolita, a devenit aceeasi cu o relatie traditionala. Intr-un final, si ei au ramas impreuna tot de dragul copiilor, de dragul familiei, si de dragul ideii in care au crezut orbeste atata timp.
Jean-Francois Briant, Mireille Cretinon, Catherine Stoessel - In trei. Un laborator sentimental,
Subiecte: _Autor: Catherine Stoessel, _Autor: Jean-Francois Briant, _Autor: Mireille Cretinon, _Comentator: Alexandra Sfica, Editura: Trei | Nici un comentariu »
