![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Jean-Francois Briant, Mireille Cretinon, Catherine Stoessel – In trei. Un laborator sentimental | Pagina principala | Klaus Werner, Hans Weiss – Noua carte neagra a firmelor de marca »
Ben Rice – Pobby si Dingan
Articol postat de Alex Sima
Autor: Ben Rice;
Titlu: Pobby si Dingan;
Anul aparitiei: 2009;
Autor recenzie: Marinela Gheorghe;
Pobby si Dingan poate fi asezata fara drept de apel langa capodopera “Micul print” a lui Antoine de Saint-Exupery. Acelasi stil ingenuu, aceeasi impresie de “literatura pentru copii”, mascata insa, dovedindu-se de fapt destinata adultilor pentru o decriptare adecvata. Pobby si Dingan sunt doi prieteni imaginari ai unei fetite pe nume Kellyanne. Fetita vorbeste cu ei, le da dulciuri, le face loc in masina… Iar treptat, cei doi invizibili sunt acceptati de mama, de tata, de fratele fetitei si ulterior, de un oras intreg. Nimic mai… stupid. Revin insa cu parerea mea ca stilul unui scriitor poate face dintr-un subiect banal sau absurd unul interesant si atractiv.
Iar Ben Rice a reusit de minune sa transforme un posibil simptom de nebunie intr-un subiect de roman. Mai mult decat atat, Ben Rice a castigat si premiul Somerset Maugham pe anul 2000 scriind o carticica de buzunar, care se poate citi lejer in maxim doua ore. Insa nu a contat cantitatea, cat farmecul operei in sine.
Revenind la Kellyanne, eroina romanului, ea este o fetita ciudata, spun unii, sau “doar altfel”, dupa spusele mamei ei. Ea are doi prieteni foarte buni, care nu sunt vizibili insa decat pentru ea. Micuta poate fi suspectata de un inceput de nebunie, insa varsta frageda si naivitatea ei o sustrag unui astfel de diagnostic crunt. Doar fratele ei, Ashmol, care e si narator, nu poate accepta ideea ca Pobby si Dingan “exista”. Mai mult decat atat, e convins ca sora lui “e dusa”, iar conversatiile cu ea pe tema celor doi copii invizibili se rezuma la un schimb de replici de genul celui de mai jos:
Si alte dati cand Kellyanne o tinea sus si tare ca Pobby si Dingan sunt adevarati, eu ma puneam pe repetat:
– Ba nu-s, ba nu-s. Ba nu-s, pana cand se plictisea sa zica asta:
– Sunt. Sunt. Sunt, si o lua la fuga acoperindu-si urechile cu palmele.
Situatia ia o intorsatura brusca din momentul in care fetita crede ca cei doi copii au ramas blocati in mina tatalui si ca este posibil ca ei sa fi murit. Kellyanne se imbolnaveste, vestea se raspandeste rapid, iar intregul oras incepe sa ii caute pe prietenii ei imaginari.
Sfarsitul romanului nu este unul previzibil si nici nu reprezinta un happy end. Insa tocmai tonul usor trist si pe alocuri ironic face ca “Pobby si Dingan” sa fie un roman care, culmea, da dovada de veridicitate. Iar cititorul se implica atat de mult in naratiune, incat simte cum pune un umar in cautarea celor doi copii invizibili.
Micul roman de buzunar al lui Ben Rice poate fi comandat online de pe shopul Cotidianul. Va asteapta o lectura mai mult decat placuta, care propaga ideea de ingenuitate si puterea de a crede cu tarie in lucruri care nu par realizabile si palpabile la prima vedere. Iar finalul cartii spune mai frumos decat oricine in ce consta esenta cartii lui Ben Rice:
Ben Rice - Pobby si Dingan,Tot restul lumii crede ca suntem nebuni cu totii, dar n-au decat sa vorbeasca singuri, din partea mea. Pentru ca toti sunt niste ametiti care nu stiu ce inseamna sa crezi in ceva care este greu de vazut sau sa cauti in continuare ceva care este foarte greu de gasit.
Subiecte: _Autor: Ben Rice, _Comentator: Marinela Gheorghe, Colectia: Cotidianul | 1 Comentariu »
19, 06, 2011 la 9:13 pm
[…] in adancul padurii“, mi-am adus aminte instant de stilul unei alte carti, si anume “Pobby si Dingan” a lui Ben Rice – acelasi ton inocent al scriiturii, o poveste plina de sensibilitate, […]