![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« K. Schippers – Unde ai fost | Pagina principala | Mircea Ifrim, G.C. Pienescu – Navigand in furtuna. Pagini din istoria nescrisa a medicinii »
Augustin Buzura – Nici vii, nici morti
Articol postat de George Motroc
Autor: Augustin Buzura
Titlu: Nici vii, nici morti
Asa cum a existat o epoca a marilor clasici, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea cu o esentiala influenta asupra evolutiei literaturii romane, se poate vorbi, in a doua jumatate a secolului XX, de cei patru mari clasici ai romanului romanesc contemporan, notati aici in ordine altfabetica pentru a evita orice subiectivitate sau interpretare: Nicolae Breban, Augustin Buzura, Marin Preda si D. R. Popescu.
Despre biografia sau despre titlurile importante ale romanelor scrise de Augustin Buzura este inutila orice discutie din moment ce autorul chiar a devenit un clasic, in sensul ca a fost inclus in manualele de limba si literatura romana; oricum, pentru cei dornici de reimprospatarea informatiilor, exista la indemana pagina de Wikipedia dedicate activitatii lui Augustin Buzura.
In ceea ce priveste acest ultim volum al sau, intitulat ,,Nici vii, nici morti” si publicat in toamna anului 2012, la Editura Rao, trebuie spus de la inceput ca nu este o reeeditare sau un alt roman, ci un pariu literar aparte… Astfel, pe de-o parte, raspunde la intrebarea: poate, oare, un mare prozator sa fie si un mare jurnalist, cronicar al timpului sau? In prefata, criticul Razvan Voncu crede ca nu exista o opozitie sau forma de subordonare intre cele doua deoarece Augustin Buzura nu se multumeste sa observe lumea din jur, a luat atitudine prin romanele sale, iar acum si prin articolele sale publicate in prestigiosul saptamanal ,,Cultura”. In acest caz se pune intrebarea: articolele isi pierd mai mult sau mai putin din actualitate cu trecerea timpului sau ele pot forma o radiografie fragmentara a lumii romanesti postdecembriste? Un posibil raspuns este oferit de un citat din prefata cartii, in care criticul Razvan Voncu subliniaza unicitatea demersului jurnalistic:
In spatiul tipografic mai putin zgomotos si mai temeinic al revistei Cultura, insa, se desfasoara de cativa ani buni – de la reinventarea publicatiei, sub auspicii private – unul dintre cele mai impresionante exercitii gazetaresti din cultura romana de dupa al Doilea Razboi Mondial. Este vorba despre editorialele lui Augustin Buzura. Publicate in mod regulat, ele se constituie – pentru cine le-a urmarit constant, in paginile revistei sau pe site-ul ei de internet – saptamana de saptamana si an dupa an, intr-una dintre cele mai profunde, in sensul etimologic al termenului, analize ale societatii romanesti contemporane. Adica din ultimele doua decenii, dar cu proiectiipermanente in deceniile anterioare, mergand pana la intunecata perioada stalinista. (…) O analiza radical diferita atat de cele din presa scrisa- subjugate de clipa, ignorand orizontul mai larg al Istoriei -, cat si de cele din austerele cercetari sociologice si economice, in care elemental uman este redus la cifre si statistici. O analiza in care, departe de a fi un ,,privitor ca la teatru”, scriitorul Augustin Buzura este, dupa sintagma lui Raymond Aron, un spectator angajat. Tocmai angajamentul, deopotriva sufletesc si intelectual, in dramele Cetatii constituie piatra de temelie pe care se sprijina textele romancierului, care le confera autoritatea morala si credibilitatea.
Despre titlul cartii, trebuie spus ca este unul tulburator, pe care marturisesc ca nu l-am inteles prea bine nici inainte de lectura propriu-zisa, nici pana nu am ajuns la articolul cu acelasi nume; iata, un singur citat:
In ciuda tuturor argumentelor, mi-e imposibil sa accept ceea ce spun nu putini dintre cei ce stiu sa-si cantareasca bine cuvintele: ca rezervele noastre biologice sunt pe sfarsite, ca doar atata ne-a fost. Fireste, nu pot sa-mi ascund impresia ca, de doua decenii, suntem asemeni unui bolnav aflat la o sectie de terapie intensive condusa de cei maiincompetenti si aroganti felceri, un bolnav care nici nu moare, dar nici nu traieste.
Acest sentiment de zadarnicie, de amestec de speranta obturata si de deziluzie, de o intensa si imensa tristete cand se constata ca desi au trecut anii si s-au mai schimbat eventual ,,actorii” sau anumite obiceiuri, exista in continuare ,,un izvor nesecat de lichele”, dar si ca ,,multi intelectuali au fost cumparati la pret de nimic”, iar problemele tarii au ramas aceleasi, nerezolvate si chiar acutizate, astfel incat, noteaza in ultimul text autorul, ,,mi-a fost dat sa descopar, in spatele acestora sau dincolo de ce se vede imediat, zadarnicia.”
In loc de concluzie: Daca ,,zadarnicia” este termenul care defineste societatea romaneasca postdecembrista, oare toata acesta verva literara risipita in aprope 100 de articole cu un total de peste 350 de pagini si din care a rezultat o radiografie dura a lumii postdecembriste nu ar fi fost mai utila ca punct de plecare al unui alt roman semnat Augustin Buzura? Ramane ca raspunsul la aceasta intrebare sa il dea fiecare, dupa lectura volumului care arata in ce masura nu suntem ,,Nici vii, nici morti”…
Cartea poate fi comandata online de pe site-ul Editurii Rao.
| Autor: | Augustin Buzura | An aparitie: | 2012 |
| Titlu: | Nici vii, nici morti | Pret: | 25,19 roni |
| Nr. pagini: | 384 | Editura: | Rao |
Subiecte: _Comentator: George Motroc, Editura: Rao | Nici un comentariu »
