![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Anders Roslund & Borge Hellstrom – Razbunarea lui Finnigan | Pagina principala | Turgheniev – Parinti si copii »
John Kennedy Toole – Conjuratia imbecililor
Articol postat de Corina Burciu
Autor: John Kennedy Toole;
Titlu: Conjuratia imbecililor;
John Kennedy Toole ne prezinta in Conjuratia imbecililor o procesiune de personaje care mai de care mai interesante, si care provoaca in egala masura amuzament si tristete. E ca o parada de personaje care poarta in acelasi timp masca tragediei si a comediei. Pe scurt, intalnim in cartea lui un agent de politie care e amenintat cu pierdera postului daca nu aresteaza urgent un individ suspect, oricare ar fi el, scop pentru care e dispus sa suporte cele mai dure umilinte, o bunica innebunita dupa popice si dupa petreceri, o alta doamna venerabila care isi creste singura copilul de 30 de ani si isi ineaca amarul in sticle de vin, un barbat, fiul celei dinainte, care nu a facut nimic in viata, si-a parasit o singura data orasul natal si este pasionat de studii medievale, insa ajunge sa vanda cremvursti pe strada, un domn in varsta terorizat de comunisti, fara a sti exact cine sunt, o activista pentru eliberarea sexuala si pentru orice cauza care necesita manifestatii ample, de preferat violente, o doamna care in urma unor cursuri de psihologie prin corespondenta decide sa nu ii permita unei batrane de 80 de ani sa se pensioneze, pentru ca altfel si-ar pierde scopul in viata, un mostenitor al unei fabrici de pantaloni care uraste aceasta afacere si ar face orice sa scape de amintirea tatalui sau care vine la pachet cu fabrica, un negru care incearca din rasputeri sa faca ceva pentru a nu mai fi arestat pentru vagabondaj si pentru a primi un salariu peste cel minim, o tanara care viseaza sa devina dansatoare intr-un bar, dar care intre timp e platita ca sa ii convinga pe clienti sa bea cat mai mult…
Va mai intrebati care e semnificatia titlului carti? Probabil ca v-ati dat deja seama. E o lume haotica, absurda, in care logica actiunilor nu exista, in schimb exista multa incapatanare a personajelor de a persista pe vechile lor fagasuri, oricat de absurde ar fi ele.
Protagonistul povestii, si cu siguranta cel mai interesant personaj, este Ignatius Reilly, un barbat de 30 de ani care isi petrece toata ziua in casa, citind si scriind interminabile si inutile notite despre istoria medievala. El e revoltat de veacul in care traieste si ar da orice pentru a trai in, dupa el, minunata perioada medievala. Totusi, el trebuie sa renunte la letargia sa si sa se angajeze cand mama sa provoaca un accident sub influenta alcoolului si trebuie sa plateasca o amenda imensa. Lucreaza intai intr-o fabrica de pantaloni, avand grija sa arunce la gunoi registrele pe care ar fi trebuit sa le completeze, dar decorand cu multa grija biroul in care, in opinia lui, lucra. Dupa ce pune la cale o revolta a angajatilor, care se termina jalnic, este dat afara si nevoit sa isi caute din nou de lucru. Noul sau job este cel de vanzator ambulant de cremvursti, activitate care se potrveste de minune cu apetitul sau pantagruelic, el fiindu-si de obicei principalul client.
Doar ca Ignatius ignora cu desavarsire pericolul care il paste in propria casa. Cum reuseste el sa demaste o retea care se ocupa cu afaceri dubioase, dar si cum face fata provocarilor din propriul camin, va las sa descoperiti singuri.
De ce as mai citi o data cartea? Pentru ca debordeaza de un umor frust, grotesc pe alocuri, prezentand in nuante crude realitati din cele mai diverse, drame ale unor oameni din medii sociale diferite. Interesant este ca in final cel putin unul dintre personaje isi constientizeaza conditia privind cu atentie la viata traumatizanta a protagonistului si decide sa faca ceva in acest sens. De altfel, nu este singurul, caci nu va pot ascunde ca pentru mai multi dintre cei din carte viata ia o intorsatura pozitiva si total nesteptata spre final. Ignatius insusi ne arata o noua fata a lui si ne face sa ne intrebam daca pana atunci fusese sincer in neajutorarea lui sau jucase doar un rol care ii era comod.
In fine, ce mi-a placut in mod deosebit e felul cum autorul a facut ca personajele sa se intalneasca unele pe altele, sa auda unele despre altele, astfel ca atunci cand nu te astepti afli ca unul dintre ele il cunostea pe altul din alt context, dar nu si pe un al treilea, de care insa auzise vorbindu-se. Astfel, ceea ce la inceput pare o colectie de povestiri separate se leaga intr-un singur fir narativ, care se descurca numai spre sfarsit, ca sa aflam ce rol avea de fapt fiecare in intreaga actiune. Povesirea pe multiple panuri care se intrepatrund de mai multe ori si in contexte diferite e ceea ce da un dinamism si o savoare aparte romanului.
| Autor: | John Kennedy Toole | An aparitie: | 2005 |
| Titlu: | Conjuratia imbecililor | Pret: | 38 |
| Nr. pagini: | 400 | Editura: | Polirom |
Subiecte: _Autor: John Kennedy Toole, Editura: Polirom | Nici un comentariu »
