![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Jorge Luis Borges – Ficciones | Pagina principala | Erik Orsenna – Pe drumul hartiei. Mic manual de mondializare III »
Jean-Nel Jeanneney-Istoria duelului
Articol postat de George Motroc
Autor: Jean-Noel Jeanneney;
Titlu: Istoria duelului;
Nu credeam ca va scrie cineva o istorie a duelului, o atat de interesanta istorie, tot asa cum nu credeam vreodata ca voi citi cu atata interes o astfel de carte intitulata ,,Istoria duelului, pasiunea francezilor” si publicata la Editura Nemira, in anul 2012. Autorul ei este Jean-Noel Jeanneney, un nume respectat in lumea culturala franceza, citez de pe coperta interioara: ,,Nascut la Grenoble in 1942, JEAN-NOEL JEANNENEY este profesor emerit de istorie contemporana, a fost membru al guvernului francez, presedinte al Radio France si, de asemenea, presedinte al Bibiotecii Nationale a Frantei. Realizator al emisiunii Concordance des temps pentru France-Culture, istoricul a publicat, de-a lungul anilor, numeroase volume.”
Cartea incepe cu o descriere a ceremonialului specific unui duel, un ceremonial care s-a respectat de-a lungul timpului, chiar daca erau invariabil alti actori; noi il cunoastem in general, din diverse filme, dar merita citat chiar si numai pentru frumusetea evocarii:
,,Cativa oameni imbracati in negru coboara din trasuri.(…) Barbatii se separa in doua grupuri, aflate la o oarecare distanta unul de celalalt. In mijlocul fiecarui grup, un personaj palid la fata, cu bratele incrucisate, se straduieste sa aiba aerul unui om calm, stapan pe situatie.
Cate doi protagonisti se desprind din fiecare tabara si, reunindu-se, discuta intre ei, silindu-se sa vorbeasca incet. Dintr-o cutie capitonata scot o pereche de pistoale. Cei patru le examineaza pe indelete, vigilenti, meticulosi, apasati de propria responsabilitate; apoi se incarca pistoalele sub privirile lor scrutatoare. Un barbat cu barba carunta si cu un baston in mana vine sa marcheze un punct precis pe iarba, dupa care, din cativa pasi, traseaza o linie imaginara (…).
Adversarii sunt condusi la locul care tocmai a fost stabilit, asa cum am vazut.(…) Se aude vocea arbitrului infruntarii intrebandu-i pe combatanti daca sunt gata de lupta, apoi se aud raspunsurile, rostite cu glas tare, poate ca prea tare, aproape strident. Armele sunt inaltate spre cer. Si atunci rasuna comanda: ,,Foc unu, doi…”. Duelistii se indreapta unul catre celalalt si trag inainte de trei. Urmarile variaza de la un duel la altul, iar sarcina medicilor nu poate fi niciodata prevazuta…”
Dar CINE participa la un duel? In sec. al XIX-lea, acest ceremonial care astazi pare periculos sau ciudat, era ,,o realitate familiara incat nu era personalitate de vaza care sa nu fi trait experienta”; lista, in care predomina politicienii cu un prea mare orgoliu, nenumarati ofiteri, scriitori si ziaristi, este foaret lunga, iata doar cateva nume: Lamartine, Victor Hugo, A. Dumas, Henri Rocheford, Maurice Barres, L. Daudet, Marcel Proust, Camille Dreyfus sau Armarnd Faillieres (deputat si vitor presedinte al Republicii)…
DE CE se provocau oamenii la duel? Cauzele erau dintre cele mai diverse, de regula legate de diferite jigniri precum un articol ofensator, o vorba care suna rau si astazi(spre exemplu Gambetta in 1878 il facea mincinos pe Fourton, fost ministru de externe) sau care astazi ar fi considerate o gluma cel mult nepotrivita, dar care ar face deliciul ziarelor si talk-show-urilor (spre exemplu sa-i spui unui general: ,,Nu va necajiti. La varsta dumneavostra, Napoleon era mort.”) sau care au devenit ceva de durata si la care nu se mai putea renunta fara a-ti fi afectat orgoliul, cazul celor doi ofiteri ai lui Napoleon care s-a duelat, in decurs de 19 ani, in repetate randuri la inceputul sec al XIX-lea. Au existat cazuri celebre si in afara Frantei, este amintit cel mai tragic, cel al lui Puskin care ,,a murit in 1837, lovit de glontul unui gentilom francez- baronul dAnthes care ii facea curte sotiei sale” si care poate fi considerat ,,cea mai mare pierdere, poate, din literatura rusa a carei cauza a fost duelul”; s-ar putea adauga- nu doar din literatura rusa…
Interesanta este si mentiunea ca ,poporul nu se dueleaza”, foarte importanta fiind si partea economica, duelul fiind un lucru costisitor la acea vreme. Mult mai importanta decat latura financiara se pare ca era sentimentul ca aceasta practica era ,,rezervata doar unora”, altfel spus un nobil nu se putea compormite provocand la duel sau acceptand un duel cu oricine, mai ales cu o fiinta inerioara lui din punct de vedere social. Paradoxal, clasele socotite inferioare considerau la randul lor, duelul… o practica barbara, preferand sa aplice legea pumnului, asa cum a patit si scriitorul Armand Carrrel, cel care nu a ezitat sa se dueleze cu alti oponenti scritori si ziaristi, dar nu a considerat necesar sa faca acelasi lucru si cu un birjar:
,,Odata, Armand Carrel, de felul lui mai iute la manie si mai nestapanit, isi conducea cabrioleta in viteza, grabindu-se sa ajunga undea. Cum o birja aflata inaintea lui nu s-a dat destul de repede la o parte pentru a-i lasa drum liber, Carrel l-a plesnit peste fata cu biciul pe birjar. Omul a coborat de pe capra, l-a insfacat pe Carrel si l-a dat jos, dupa care i-a administrat o bataie zdravana. Larousse noteaza ca, intr-o astfel de imprejurare, Carrel ar fi fost si mai ridicol, daca l-ar fi provocat pe birjar la duel.”
Un alt fapt interesant: au exista si dueluri intre… femei, prezentate in capitolul ,,Elanuri feministe”; alte cateva titluri care trebuie citate, tot asa cum respectivele capitole trebuie neaparat citite: ,,Justitia se face ca nu vede”, ,,Cetateanul impotriva statului”, ,,Declinul duelului la alte popoare”, ,,Duelul sfideaza Biserica”, ,,Pretul ciocnirilor violente” sau ,,De ce a disparut duelul?” Finalul eseului contine nu numai o privire de ansamblu a posibilelor cauze privind disparitia duelului, dar si o punere in relatie intre ceea ce a insemnat duelul, raportat si la Don Quijote:
,,Uriasul macel dintre 1914 si 1918 a spulberat, insa, speranta ca se va mai putea rezista, in ordinea simbolicului, la imperativele civilizatiei contemporane, la regulile nemiloase ale lui laisser faire, laisser passer – celebra deviza a liberalismului economic-, la presiunea intereselor economice si la rabufnirile violentei colective. Iar Don Quijote si-a pierdut pana si bruma de energie care ii ingaduise pana nu demult sa-si inalte lancea si sa porneasca la asalt impotriva morilor de vant.”
P.S. Cartea se poate comanda de pe site-ul Editurii Nemira.
| Autor: | Jean-Noel Jeanneney | An aparitie: | 2012 |
| Titlu: | Istoria duelului | Pret: | 21,17 roni |
| Nr. pagini: | 312 | Editura: | Nemira |
Subiecte: _Comentator: George Motroc, Editura: Nemira | Nici un comentariu »
